În mod normal n-aș scrie un articol despre zona subcaucaziană dintre Tbilisi și mare. (Georgia excelează la munte). E o zonă ca oricare alta, banală, nimic special. De clasă mondială (negativă) sunt doar fiii regiunii: Stalin și Beria, unul născut în Gori și celălalt în Abkhazia, dar în familie mingrelă.

Am două motive. În primul rând, Kutaisi e poarta de intrare spre Georgia datorită zborurilor low-cost. Doi – Georgia, este o țară specială și am de gând să intru în detalii în acest sens. Apropo de motivul 1, pot prezice că foarte mulți români or să meargă în Georgia în următorii ani și că or să apară multe articole pe bloguri. Până atunci…  Avionul spre Kutaisi a fost aproape plin. Toți cu care am vorbit mi-au spus același lucru – avioanele de la București au fost pline. Aterizarea s-a realizat pe un aeroport mic, modern, eficient. Mașini de închiriat, un bar, 5-6 bancomate. O tarabă cu cartele de telefon (uitați de roaming).  Practic ce ai nevoie și nimic în plus.

Ieșit din aeroport ai o singură opțiune la transport public în comun, marșrutca, (microbuzul). Aeroportul este la 24 km est de Kutaisi, în direcția orașului Zugdidi, poarta de intrare spre munții din Svaneti. Dacă vrei să mergeți direct la munte, treci strada, e o stație unde urci în marșrutcă și-n două ore ești în Zugdidi. Dacă vrei să vizitezi Kutaisi, nu mai treci strada, iei marșrutca de pe partea cu aeroportul. Marșrutca vine frecvent, nu e nevoie de plănuit. Kutaisi este al treilea oraș ca mărime al Georgiei, dar n-are practic nimic care trebuie neapărat văzut. Oraș tipic de provincie, adormit, care dintr-o dată se trezește, baza fiind compania low-cost și imediat se umple de turiști.

Prima oră în Kutaisi a fost cu evenimente. La o intersecție în centru, o bătrână cerea bani mașinilor oprite la semafor. (Cerșitul e sport național în Georgia). Întâmpinată cu un refuz de pasagerul din dreapta al mașinii noastre, bătrâna i-a dat una în cap cu o monedă. Nu părea nebună, doar supărată pe viață și pe faptul că turistul străin nu i-a dat nimic. Am parcat și ne-am băgat să luam cartele de telefon. Cumva am ajuns doi români pe un singur număr de ordine. Doamna care venise după noi și implicit avea numărul următor, a făcut o „georgiană”.12 minute am cronometrat eu (dar au mai fost câteva până să mă uit la ceas). A strigat, a urlat, a suduit. O intonație extrem de abruptă, ochii bulbucați la maximum. De vreo câteva ori am crezut că a terminat doar să înceapă iar. Nici fata care ne vindea cartela, nici managera și nici măcar paza chemată de afară nu a calmat-o. De aici, acum, vă pot da doar un sfat: evitați cu orice preț conflictele (oricât de mici) cu georgienii.

Kutaisi apare ca un fel de capitală, deoarece aici este parlamentul georgian. În realitate, numai capitală nu e. Mutarea parlamentului a fost făcută pentru a mai decentraliza și a mai decongestiona Tbilisi. Politicienii vin din când în când, participă la ședințe și pleacă înapoi la Tbilisi. Cel mai cunoscut obiectiv al orașului este biserica Bagrati. Veche, cu multă istorie, impunătoare, renovată fără a ține cont de original prea mult. Al doilea obiectiv ca importanță, este tot o biserică, mănăstirea Gelati, situată în afara orașului. Nu am văzut mare lucru, am ajuns noaptea. Din ce am văzut, parea cam ca toate celelate biserici văzute în Georgia până acum (în afară de mega catedrala din Tbilisi).

Problema este că Georgia este plină până la refuz de biserici. După ce ai văzut 5-6-7 biserici este greu să le mai apreciezi. Georgia are o problemă cu religia. După căderea comunismului au luat-o serios pe calea fanatismului. Mai rău ca la noi, au câțiva „preasfințiți” extremiști cunoscuți la nivel național care instigă la ura față de alte religii și față de oricine nu se conformeză. De pildă, unul dintre preoții faimoși, susținea la o emisiune pe un canal TV național, că femeia e obligată să-și spele soțul pe picioare. Băiatul care mi-a tradus îmi spunea că la școală, îți iei bătaie de la alți elevi, dacă alegi opțiunea de a nu face ore de religie. O parte pozitivă a fenomenului este că sunt prietenoși odată ce le spui că ești ortodox. (Prima întrebare de obicei e clasica „de unde ești”, a doua „înseamnă că ești ortodox, nu?”).

Kutaisi se află în regiunea Imereti. De vizitat aici sunt canioanele Okatse și Martvili, precum și peșterile Sataplia și Prometeu. Okatse nu prea merită, Martvili cam da. La peșteri, aș alege Prometeu, Sataplia are și o parte kitsch cu dinozauri de gips. Poate fi interesant dacă aveți copii. Per total nici unul din cele patru, nu sunt obiective de grad maxim sau pe aproape. Puteți spune că ați văzut Georgia și dacă nu le vizitați.

Celălalt oraș important din zonă este Zugdidi. Este nod de tranzit. Drumurile spre Svaneti, Abhazia și Batumi trec pe aici. Zugdidi este capitala regiunii Mingrelia. Mingrelia nu caută să fie independent, dar are o istorie aparte în cadrul Georgiei, plus că are limbă proprie. Zugdidi se află la 12 km de granița cu Abkhazia. Orașul a absorbit mulți din cei 200 de mii de refugiați etnici georgieni care înainte de conflict trăiau în Abkhazia. Pe de o parte, este cam suprapopulat. Pe de alta, se observă clar că este mai pus la punct și mai vibrant economic decât Kutaisi sau alte orașe similare.

Obiective nu are în afară de palatul Dadiani. Familia Dadiani a fost o familie de boieri care aveau multe moșii în zonă. Au fost foarte implicați în politică rămânând istoria Georgiei. Palatul e interesant, se află într-un parc și este deschis cam când are chef funcționara. Am fost în timpul programului dar era închis.

Zugdidi are un bulevard central ca toate orașele georgiene unde găsești cam tot ce ai nevoie. Pentru cei care merg în Abkhazia este extrem de important să cumpărați ruble aici, deoarece până în Sokhumi nu o să mai găsiți nicio casă de schimb. Dacă aveți mai mult de două-trei ore la dispoziție, neapărat să vizitați restaurantul Mendzel, („The Host”). Lumea o să vi-l recomande oricum dacă întrebați în oraș. E specializat în bucătărie mingreliana și este excelent. Mâncarea înainte de toate, plus serviciul, decorul și preturile. Rar o să găsiți în zona Europei, așa raport calitate/preț.

Închei cum am început, cu aeroportul. Georgia a avansat mult, per total e bine dar surprizele sunt destule. Înapoi de unde am plecat, aeroportul din Kutaisi. Aerul condiționat nu merge. Afară sunt 35 de grade, înăuntru 40 și ceva. Lume multă, aglomerație cât cuprinde. Wizzair m-a avertizat că dacă nu am cartea de îmbarcare imprimată, mă încasează. Cu mare efort și după multe căutări prin căldură, am reușit să o imprim. Dr, stupoare, acum îmi spune unul care e gardian că nu e validă. Spune este impropriu zis, vorbește cu mâinile. Nu știe o boabă de engleză sau măcar de rusă. Cum a ajuns să lucreze cu mii de oameni în aeroport? Trebuie să mă așez la coada enormă de la ghișeul liniei aeriene. Chestia cu imprimatul a fost așa, la mișto. Nu se poate intra la plecări dacă nu îți dau ăia o carte de îmbarcare ca pe timpuri.

Avionul  întârzie. Ecranele de afișat, zborurile sunt negre, nu merg. Trebuie să fim cu ochii în patru. Căldura din sală este sufocantă și agasantă. Georgia a alunecat instant în lumea a treia. Asta e Georgia, oscilează mult, dar până la urmă tot  ajungi la un rezultat. Nu mă supăr, asta e, un preț adițional mic platit pentru două săptămâni extrem de satisfăcătoare.

Prețuri:

Microbuz aeroport-centru Kutaisi:  3.20 lei

Cameră Kutaisi, hotel nou, bun, centru: 54 lei

Masă restaurant simplu local, gen autoservire, mâncare  georgiană – 11 lei.

Meniu McDonalds – 16 lei

Mâncare restaurant ff bun  (Mendzel), două feluri plus desert și o băutură – 44 lei. Prin comparație, un Restaurant similar în București: circa 120 – 150 lei.

Bilet combinat la cele două canioane și cele două peșteri – 80 lei

Cartelă 6 GB, net bun – 27 lei.

Răzvan Vulpea călătoare