Din România spre Georgia nu există zboruri directe. În mod normal, se zboară prin Istanbul sau Atena. Timp total de la urcatul în primul avion, la coborâtul din al doilea avion, vreo 5-6 ore, prețul fiind cuprins de la 200 de euro în sus. Am aterizat devreme, viză nu trebuie, se poate intra și cu buletinul. Aeroport mic, spre mediu și semi-modern. Casele de schimb din aeroport practică un curs euro – lari aproape rezonabil, în schimb, lei românești nu acceptă. Taxiul vreo 10 euro până în centru. Autobuz direct spre centru există, dar, în schimb, tren expres nu există. Adică, are stații, dar nu face ocolișuri. Prețul este nesemnificativ, sub un euro. Problema mea este că nu am avut bancnote mici. După multe încercări nereușite de a schimba, mi-a dat controloarea de la ea câteva monezi, echivalentul la un leu românesc, să completez pentru bilet. Suntem în Caucaz, ospitalitatea începe de la primele interacțiuni cu oamenii. Trafic relativ puțin, e încă devreme, ajungem rapid în zona centrală și mă cobor. Iau o cartelă de telefon, prețuri ca pe la noi, adică foarte ieftin. Intru în primul restaurant mai acătării, cliețti locali și de clasă medie se pare. Cer o omleă cu de toate. Durează ceva până vine și nu prea arată a omletă, e coaptă în ceva caserolă la cuptor. O mușcătură și mă bufnește râsul, e cea mai bună omletă pe care am mâncat-o până acum și am mâncat câteva … Brânză coaptă de deasupra, mi-o mai amintesc și acum. Ciupercile sunt ca alea de le aduce lumea din pădure pe la mine prin sat. Georgia nu are rival la omlete…
Cazarea bună, la 25 -30 de euro hotel simplu și curat. Dacă vrei mai ieftin, există o mulțime de hostele la 10 euro sau mai puțin. Totul, în zona centrului vechi: cazare, restaurante, agenții pentru mersul pe munte. Atât autogările care sunt mai departe, dar fără stress, metroul te lasă în față. Tiflis, Tbilisi, T’bilisi. Numele s-ar traduce „locul cald”, în oraș, existând câteva izvoare cu apă termală. Istoria este lungă și plină de invazii și lupte cum se cuvine unui oraș mare de la intersecția Asiei cu Europa. Se poate citi online despre asta, eu o să menționez câteva aspecte mai speciale și indirect relevante din istoria recentă.
1921 – Tbilisi este desemnat capitala Republicii Sovietice Transcaucazia, care cuprindea Georgia, Armenia și Azerbaidjanul de azi. Victorie maximă, considerând marea rivalitate dintre georgieni, armeni și azeri.
1956 – proteste masive soldate cu morți împortiva de-stalinizării. La început, am crezut că nu am înțeles bine. Când Cehoslovacia și Ungaria începuseră cu Primăverile de la Praga și Budapesta, respectiv, georgienii erau extrem de supărați că Nikita Hrusciov, denunțase crimele lui Stalin.
1991-1992, război civil, timp de două săptămâni în oraș, între bandele mafiote pe fondul crizei politice. Au loc întreruperi constante ale curentului electric și crize de toate felurile în prima parte a anilor 90, ai secolului al XX-lea.
2008 – părți din oraș, sunt bombardate pentru scurte perioade de timp de aviația rusă.
2015 – inundații, animalele de la grădina zoologică scapă, lei și tigri, apar prin diferite zone din oraș.
În ciuda celor de mai sus, orașul Tbilisi este foarte normal și calm, siguranța chiar nu este o problemă. Este impresionant cum un oraș care a trecut prin atâtea în ultimii 25 de ani, poate fi atât de normal. Este o reflecție a caracterului georgian, care sare de la o extremă la alta cu nonșalanță și absolută normalitate. Georgia are 3.8 milioane de oameni, iar aproape o treime din ei trăiesc în Tbilisi. Orașul este situat pe dealuri și văi, râul Mtkvari îl traverseazăam. După ce am văzut panorama, o datș din vârful dealului este ușor să te orientezi.
Orașul vechi este mare și seamană cumva cu părțile vechi ale unor capitale central europene, unde partea sovietică are cam peste tot, blocuri înalte și bulevarde largi. În plus, mai sunt și zone amestecate unde fiecare a construit în toate formele și cu toate materialele posibile. Cu stupoare, am descoperit pe un deal și un cartier sat, cu găini prin curți și câini pe lană, la 20 de minute de centru. Un lucru este special la arhitectura din Tbilisi, balconul. Nicaieri nu am văzut balcoane ca aici. Pline de viață, frumoase, omniprezente, complicate, balcoane la balcoane… tot ce îti poți imagina la capitolul balcoane î,n Tbilisi ai toate șansele să găsești. O mențiune special pentru extensii, fac balcon la balcon. Am văzut poze și cu triple, balcon la balcon și la al doilea balcon au mai făcut un mini-balcon unde țin… ce or ține, brânză și șunca probabil.
Transportul în comun în oraș, este oarecum bun. Autobuzele noi în zona centrală, taxiuri dupaă ureche, se pare că fiecare care are o mașină cumpără un modul taxi și se apucă de treabă. Metroul, bineînțeles construit în epoca sovietică, are caracteristici…sovietice. Săpat la mare adâncime, te sperii când vezi capătul la scările rulante. Eficient și foarte ieftin acoperă mare parte din oraș, practic toate zonele ce contează pentru un turist.
Atracții sunt destule. Îl consider oras de două zile, trei dacă vreți să profitați mai pe îndelete de băi și de restaurante. Centrul vechi cu străduțele medievale și clădirile interesante ar fi atracția peincipal. Fortăreața Narikala, situată pe un deal în central comunei, ar fi pe locul doi. Totuși, Băile publice pe trei, adică Biserica Sâmbăta, megacatedrala echivalentă cu cea în construcție în București, nu prea aveți cum să scăpați. Arhitectura modernă este prezentă și ea și la fel,si să vreți sa o evitati nu veti putea. Podul „Always” ( seamănă cu un tampon) și o clădire care ar trebui să fie sală de concerte, dar care stă neterminată de ani de zile, atrag atenția în centru.
Un loc mai puțin cunoscut este dealul Mtatsminda. Oferă o panoramă chiar mai bună decât Narikala, și în plus, are resturante excelente. Recomand băile, vinul și restaurantele. La capitolul restaurant, profitați la maximum, raportul calitate plus varietate / preț, nu cred să fie mai bun altundeva în Europa. Mai clar, cu sub 10 euro mănânci excelent la un restaurant frumos.
Tbilisi, nu doar că este principalul punct de intrare în Georgia, dar mai toată rețeaua de transport a țării trece pe aici. De asemenea, drumurile și calea ferată spre Armenia și Azerbaidjan trec prin Tbilisi. Armenia nu are punct de frontieră deschis cu Turcia, trebuie ocolit prin Georgia pentru a intra în Armenia cu mașina. Majoritatea transportului interurban se face cu microbuzele marshrutka. Dacă vrei un pic mai mult confort și să ajungi mai repede, există taxiuri împărțite. Aștepți până se umple și pornește. Sunt ceva mai scumpe ca microbuzele, în general spre dublu. Pe un loc în taxi până în Kazbegi, am plătit 20 lari, după negocieri (prețul normal este de 30 lari). Ca o explicație perinentă, 20 de lari reprezintă 30 de lei pentru o cursă de 3 ore care consumă multă motorină din cauza diferenței de altitudine, nu e scump). A ajutat și faptul că mi-am învățat lecția bine, am memorat câteva fraze mai complicate în rusă să-l întreb pe șofer detaliile cursei și prețul bruc a scăzut.
Tbilisi este practic capitala Caucazului de sud în prezent. Marea majoritate a vizitelor în zonă implică trecerea pe aici. Și de nu ar fi așa, ar merita o vizită, dacă se vor înființa zboruri directe low cost, orașul ar deveni o destinație „city break” și pentru români.
Răzvan Vulpea călătoare
