Primele șocuri au venit rapid. Taximetristul de la aeroport a refuzat categoric să folosească mobilul să sunăm la casa particular când nu o găseam. Prea scump să suni când nu găsești o adresă, mobilul este pentru situații de urgență.  În medie, de două-trei ori pe zi vezi lume vorbind la mobil. Lumea are mobile, chiar multe smartphone, trimise de rudele de afară,  dar fiindcă e așa de scump nu le folosesc. 40 de euro un SIM gol. 50 de cenți să primești un apel…

În aeroport în Barcelona, am cumpărat două  ziare să citesc pe avion. Auzisem de asemenea că lumea te întreabă dacă ai adus ziare, că vor știri necenzurate. Iberia, companie de modă veche cum este ea, avea vreo câteva de ales pentru pasageri la intrarea în avion. Așa că am ajuns cu vreo 5 ziare la prima casă particular. Proprietara a fost foarte bucurosă când i le-am oferit. În cele trei zile cât am stat în Havana prima dată le-a citit pe toate de la A la Z, inclusiv ziarul de sport. Apoi, le-a luat unul câte unul și le-a distribuit la diferite prietene de-ale ei. Peste o lună, la capătul călătoriei am stat tot la dânsa. Am întrebat-o de ziare, încă circula din cunoștință în cunoștință, mi-a spus. Mai târziu, aveam să văd și de ce, ziarele cubaneze sunt ridicole, 8 pagini, în general alb-negru, mai totul despre realizări și planuri îndeplinite.

Televiziune este, au cinci canale cu acoperire națională, toate de stat.  Telenovelele ocupă locul 1 de departe, programele educative urmându-le. Un canal este dedicat politicii, propagandei, într-o seară a vorbit președintele Venezuelei câteva ore neîntrerupt. Lumea se uită foarte mult la televizor, mai ales la telenovele și filme americane. Surprinzător, pe canalul de sport au tot fotbalul din Europa.  Radio, la fel, au destule canale, oferta de emisiuni variată. La radio de multe ori parcă încă eram pe vremea lui Che Guevara, felul de a prezenta, intonația erau din altă eră. În prima zi, am întrebat de net și o fată mi-a explicat cum că în parcul cutare este chestia asta nouă,  se cheamă wifi,  dacă cumva am auzit de ea în țara mea. Internet pe mobil nu exista. Nimeni în Cuba nu are net pentru că singura companie telefonică, Etecsa a statului, nu oferă.

Wifi este extrem de rar. Într-un oraș cât Brașovul, e wifi într-un loc,  în parcul central.  Ca să îl accesezi cumperi un card, care costă 2 euro ora. Să cumperi cardul nu e ușor. Doar de la birourile companiei Etecsa. Stai la coadă și o oră și nu-ți dau de multe ori mai mult de 3 carduri. Cubanezii le cumpără cu 2 euro și le vând între 3 și 10 euro la turiști. Așa ajungi să stai la o coadă enormă cu o armată de bișnițari pe lângă tine. Coada întotdeauna se face afară (la 38 de grade într-o zi), numai când se eliberează ghișeu intri. O dată ce cumperi îți scrie datele din pașaport și seria cartelei în ceva calculator. Așa, Fidel și partidul știu tot ce ai făcut online, ce site ai vizitat, cu cine ai vorbit.

Am cumpărat cartele să descopăr că nu îmi merge telefonul pe wifi-ul cel nou. A trebuit să mi-l cobor la Android 5.0, peste 5.0 guvernul nu poate vedea ce faci tu pe net.  Mi-am pierdut toate pozele și aplicațiile când mi l-am coborât. M-a costat afacerea 15  euro și a trebuit să merg în ceva loc în Havana veche, doar acolo se putea face. Când am făcut tot ce trebuie și am reușit să intru pe net, am fost plăcut surprins de viteza conecției. Hotelurile mai mari au terminale pe care poți intra, dar te poate duce și la 8-10 euro pe oră. Online, practic nu se poate cumpăra nimic. Am încercat să iau bilete de autobus, fără succes. Skyscanner, Orbitz, Booking.com nu te lasă să cauți nimic în Cuba. Apple store nu merge. Google Maps câteodată. Pe Kindle nu se pot cumpăra cărți…

În parcul central unde este net, e ca în metrou. Toată lumea cu ceva telefon sau tabletă în mână. Partea a la cubana, este că mai toți vorbesc cu cineva. Internet în Cuba înseamnă în principal vorbitul cu rudele de afară (în general, folosind antrenamentul de la telefoanele publice, adică strigând). Nu citit ziare sau vizionat filmulețe. Vrei nu vrei, afli care ce note a luat, care e bolnav, care cu care s-a mai combinat. Despre copiii sub 5 ani – știi tot în detaliu. O altă chestie – când fac video chat. Toată familia se luptă să vadă, să se bage în fața camerei. Poșta e încă importantă în Cuba, se trimit scrisori. Telefoanele publice sunt foarte frecvente și distruse, dar nu din cauza lipsei de uz și interes ca în Europa. În primele zile încă aveam iluzia că pot face rezervări la hotel prin telefon. În ceva zonă comercială, în centrul Havanei am încercat 12 telefoane, dintre care doar 2 mergeau. Unul nu se auzea bine, strigau cubanezii în el ca în altceva. Cel care mergea avea o coadă permanentă de câteva persoane. Ca pe vremuri când îi ziceai celui din cabină să se grabească, să o mai scurteze, că așteapta lumea în coadă. Altă treabă din trecut este cea cu cinematografele. Multe și pline de lume. Filme de toate felurile, nu pare a fi prea multă cenzură, un număr foarte mare de filme ne-Hollywood. Cum e foarte greu să cobori un film de pe net, lumea merge la cinematograf.

Și la capitolul acesta a fost  o experiență interesantă. Până să merg în Cuba, nu realizam cât  de mult a schimbat viața noastră de zi cu zi internetul,  în bine, dar și în rău. Per total, comunicațiile mult mai libere, și cu o ofertă mai variată decât mă așteptam.

Răzvan Vulpea Călătoare