SĂNĂTATE: Depresia la copii și adolescenți

SĂNĂTATE: Depresia la copii și adolescenți

Cu toții ne simțim deprimați din când în când, tristețea fiind o condiție firească a emoționalității umane și care marchează existența noastră zilnică.
Pentru majoritatea copiilor, momentele de indispozitie sunt trecatoare. Dacă emotiile negative persistă, se pot simți copleșiți de tristețe și lipsa de speranța.
Înainte de vârstă de 6 ani, copiii nu stiu să găsească cuvântul potrivit pentru ceea ce simt, abia dupa această vârstă ajung să se exprime verbal spunând “sunt trist”.
La copiii mai mari, manifestarile depresiei sunt deseori mascate și par a nu avea legătură directă cu sentimentele reale pe care aceștia le au. În cazul adolescenților, simptomele depresiei sunt aproape similare cu cele ale adulților, pot recunoaște și înțelege că sunt depresivi.

Depresia copilului este mai dificil de constatat deoarece, în general, acesta își tine ascunsă tristețea. Nefiind pe deplin conștienți de ceea ce simt, copiii spun rar că sunt triști sau descurajați. Adesea se plâng de plictiseală constantă, legată inclusiv de lucruri care înainte îi amuzau. Chiar daca își neagă starea, aceasta se poate observa în expresia feței și în manifestările comportamentale: unii sunt lenți, pasivi, au o mimică tristă sau inexpresivă. Alții, din contra, sunt iritabili, impulsivi, nerăbdători, chiar agresivi.
Adesea apar și alte simptome, dintre care cele mai frecvente sunt: scăderea apetitului, stări de oboseala accentuată, dificultăți de concentrare, de memorare și de luare a deciziilor, tulburări de somn (în special dificultăți la adormire).

Caracteristicile depresiei diferă în funcție de vârstă, astfel:
Preșcolari:
– apatie, copilul refuză să mănânce și să se joace;
– este iritabil, plânge și țipă cu ușurință;
– stagneaza în greutate;
– are uneori enurezis, encoprezis, dureri abdominale sau vărsături;
– copilul pare nefericit, nemulțumit, rade și zâmbește rar;
– adesea se joacă într-un mod distructiv, aruncă și strică obiecte care nu îi aparțin;
– pot apărea si ușoare întârzieri în dezvoltare.

Școlari:
– inițial pot apărea dureri de cap sau abdominale, stări de anxietate;
– scade puterea de concentrare a atenției, copilul părând mai mereu “fără chef”;
– scad performanțele școlare, poate apărea chiar și refuzul scolar
– este iritabil, nu are chef de joacă, nu vrea sa fie deranjat, preferă să stea singur;
– în situații frustrante se “retrage într-un colț”, plânge sau țipă și devine violent (verbal și fizic);
– scăderea încrederii în sine, descurajare, apatie
– tentativele de suicid sunt foarte rare la aceasta vârstă, deși, întrebați fiind, pot afirma “ca vor să moară”.

Adolescenți:
– lipsă de energie, pierderea interesului
– tulburări de apetit, de somn – care determină oboseală în timpul zilei;
– stima de sine scăzută, sentimente de inutilitate, nefericire şi esec;
– scade puterea de concentrare a atenției, au dificultăți scolare;
– sunt preocupați și îngrijorați de felul în care arată, cele mai mici semne de boală (ex. acneea) putând creea un mare disconfort;
– adesea pot apărea idei suicidare și chiar tentative de suicid.

Tratamentul este adaptat în funcție de manifestările și de severitatea depresiei și consta în intervenție terapeutică și, în anumite cazuri, terapie medicamentoasă. Un rol foarte important îl are consilierea familiei, deoarece va fi ajutată să înțeleagă boala copilului, să învețe cum să-l ajute să-și depășească dificultățile, cum să reacționeze și să comunice eficient.

Psih.Clnc. Oana Filip