Problema protecției surselor jurnalistice a făcut obiectul a numeroase cauze în fața Curții Europene a Drepturilor Omului („CEDO” sau „Curtea”).
Astfel, de principiu, Curtea a statuat că sursele jurnalistice se bucură de o protecție particulară în temeiul art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”).
Într-una dintre cele mai importante hotărâri în materie, Curtea a reținut că protecția surselor jurnalistice este o cerință de bază a libertății presei, căci în lipsa unei asemenea protecții sursele ar fi descurajate să sprijine presa în demersul de informare a publicului. În acest fel, presa nu ar mai putea să-și îndeplinească rolul său esenţial de „câine de pază”, iar capacitatea sa de a furniza informaţii precise şi de încredere s-ar diminua (Goodwin c. Regatului Unit, 27 martie 1996, para. 39).
Curtea a constatat că reprezintă o ingerință în dreptul prevăzut de art.10 din Convenție simpla existență a unui act prin care li se solicită jurnaliștilor să predea materialele care conțin informații pe baza cărora s-ar putea identifica sursele jurnalistice, indiferent dacă documentele au fost predate sau s-a realizat o percheziție (Sanoma Uitgevers B.V. c. Olandei, Marea Cameră, 14 septembrie 2010).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că obligarea acestora să dezvăluie sursele reprezintă o ingerință în dreptul la libertatea de exprimare.
În sistemul Convenției, ingerințele în drepturile fundamentale sunt acceptate numai dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, să fie necesare într-o societate democratică și să fie proporționale cu scopul urmărit.
CEDO: „Dreptul jurnaliștilor de a-și proteja sursele este parte a libertății de a primi și de a transmite informații și idei fără interferențe din partea autorităților publice, drept protejat de articolul 10 din Convenție și reprezintă una dintre cele mai importante garanții ale acestuia. Acesta (s.n., dreptul la protecția surselor) este piatra de temelie a libertății presei, fără de care sursele ar fi descurajate să ajute presa în demersul de informare a publicului cu privire la aspecte de interes public. (…) Având în vedere importanța protecției surselor jurnalistice pentru libertatea presei într-o societate democratică, o ingerință nu poate fi compatibilă cu articolul 10 al Convenției decât dacă este justificată de o cerință imperativă de interes general” (Sanoma Uitgevers B.V. c Olandei, 14 septembrie 2010, para.50-51).
Sursa: Dragoș Bogdan – Senior Partner, STOICA & Asociații (dbogdan@stoica-asociatii.ro) și Constantin Pintilie – Associate, STOICA & Asociații (cpintilie@stoica-asociatii.ro)