Pleonasmul (din gr.„pleonasmos”-exces)este o greșeală de exprimare care constă în alăturarea unor cuvinte sau construcții care au un înțeles identic sau asemănător, unul cuprinzându-se în altul: „caligrafie frumoasă” (gr. „kalos” înseamnă „frumos”), „a avansa înainte” (fr. „s’avancer” înseamnă „a se apropia de un anumit punct”).

Dintre situațiile care constituie pleonasme, mai frecvente sunt:

• stricta vecinătate a unor termenicu același sens sau a doi termeni dintre care unul include sensul celuilalt: „brusc și instantaneu”, „sărbătorirea aniversării”;
• asocierea unor grade de comparație cu adjective fără grad de comparație: „cel mai superior”, foarte optim”;
• asoierea unui verb cu un adverb care îi dublează sensul: „a prefera mai mult”, „a urma încontinuu”;
• asocierea dintre un derivat și un cuvânt care dublează sensul prefixului sau al sufixului: „a conviețui împreună”, „fetiță mică”
• asocierea dintre un cuvânt care conține un prefixoid sau un sufixoid și un cuvânt care dublează sensul: „contraargument împotriva”, „insecticid pentru uciderea”.

Unele dintre pleonasmele cel mai des întâlnite sunt:

• „hemoragie de sânge”;
• „clar și evident”;
• „firesc și normal”;
• „abundență mare”;
• „aversă de ploaie”;
• „mai superior/inferior/optim”;
• „a restitui înapoi”;
• „a reveni din nou”;
• „a repeta din nou”;
• „a conlucra împreună”;
• „panaceu universal”;
• „mijloace mass-media”;
• „brusc și instantaneu”;
• „trebuie musai”;
• „decât numai”;
• „a rezuma pe scurt”;
• „protagonistul principal”;
• „epilog final”;
• „a ateriza pe pământ”;

De reținut că există situații in care pleonasmele sunt acceptate, având rolul de a întări o idee:

• Am auzit cu urechile mele când ți-a spus.
• Marea se întindea cât vedeai cu ochii.
• Taci din gură!
• În cameră era un întuneric beznă.

De asemenea, pleonasmul are și valoare stilistică, fiind acceptat la nivel de creație literară, tot pentru a sublinia o idee sau pentru a sugera un sentiment: „Cobori în jos, luceafăr blând…” („Luceafărul”, Mihai Eminescu) sau „Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice stăbune, […]/ Zugrăvește din nou, iarăși pânzele posomorâte…”(„Epigonii”, Mihai Eminescu).

Nu uitați să apelați la un profesor sau la o lucrare de specialitate ori de câte ori aveți neclarități cu privire la limba română!

Prof. Dorina Enache

Prof. Florentin Daniel Gheorghe