Pătruns de evenimentele istorice pe care le trăiește ca ostaș pentru înfăptuirea idealului național în 1918, Ioan Rodina a scris „Eroii legendari” la Iași din care broșură în fața M. Sale Regina Maria, principii Carol și Nicolae, a recitat la 16 februarie 1918, poemul „Trecutul, Presentul, Viitorul”, reprodus și de „Mișcarea” din Iași, primind și ardelenii din nou prinosul de recunoștință și dragoste de la frații lor, și în care a prezis cu trei luni înainte, perfect toate întâmplările ce s-au petrecut cu armata germană, prin geniul și destinul său, având fericirea, ca tocmai el să fie primul vorbitor, la statuia lui Ștefan cel Mare și a lui Cuza din Iași la mobilizarea din 1918 Noiembrie, când din nou și-a încins sabia atârnată deja în cuiu și nu a mai pus până au ajuns, la Tisa – la Budapesta- ca cu pana rujinită să descrie împlinirea profețiilor sale de zeci de ani. (vezi broșura „Eroii Legendari”, Tipografia Ioanițiu, Iași, 1918, august).

I. Trecutul, II. Prezentul, III. Viitorul

Scrie spada`n val de sânge și cu slove de foc vii…

Preste stâncile bătrâne în vârtej de vijelii…

I.

Românaș copil năpraznic ce-ai născut prin frământare

Și te-a legănat potopul năvălilor barbare,

Numai freamătul de codrii, te-a mângâiat câteodată,

Par` că n-ai în astă lume nici o mamă, nici un tată!

Numai șoapte de izvoare, ce curg lacrimi printre flori

Îți mai aduceau aminte și de frați și de surori,

Doar zefirul care-adună a luncilor parfum de floare,

Îți mai alina tristețea și durerea arzătoare…

Doina fluerului care răsuna preste coline,

Îți mai desmerda auzul, uitând vechile suspine,

Că-abia o rană vindecată și-o alta-i relua focul!

Abia o fiară sfâșiată, zece-i umple iarăși locul!

Să te răstignească sare, toată lumea cea barbară!

Român, fiu al suferinței, vor să-ți i-a frumoasa țară

Trist e drumul pribegiei la un orfan fără de nume,

Românaș cu piept de-aramă, încătrău vei merge`n lume?

Tu Făt Frumos al răbdării, soarele de-alor mulțime

S`a-ntunecat ca și noaptea…cade ceriul preste tine!

Se cutremură pământul! Munții toți aruncă foc!

A-a-arde…țeara ta întreagă! Românaș făr de noroc!

II.

Nici țara nici ogorul nu-l voi pierde, niciodată!

De s`ar scula toți vrășmașii și din lumea ceilaltă!

Căci avem o sfântă maică, cu ochi de priviri cerești:

Majestatea sa Regina, Doamna țării Românești!

Iar pe Rege, sentinelă, Dumnezeu din ceriu l`a pus,

Cătră miazăzi, miază-noapte, cătră răsărit și-apus!

În toate cele patru vânturi noi avem surori și frați!

Și la Nistru, și la mare, Tisa, Oituz și Carpați!

Dejeaba s`a trudit atâta, și-a scuipat cu foc tartarul

Într-un an și jumătate arzând codrii și hotarul,

Bombardat au fost și ceriul și pământul și văzduhul,

Căt ți-se-aprindea cămașa și ardea în tine duhul!

Dejeaba mă îngropară, dușmanii`n țara de jos!

Că-am înviat în Moldova, mai mândru și mai frumos!

Siret, Oituz, Mărăști-și Putna, iar`au dat de zid român:

Ei, nu știau că apa trece, însă pietrile rămân!

Totuși o parte barbară a lumei de întuneric!

Ar mai trage la-n`ndoială, eroismul lor omeric?

Ach! Dar cei-ce sub țărină, dorm pe pat de trandafiri

Sunt eroi ce-au scris cu sânge, viitoarele psaltiri!

III.

Sunt eroi, ce în legende, dați vor fi posterității

Sunt Archanghelii cari scrisa-u, evanghelia dreptății,

Se vor pierde făr de urmă dușmanii de neam străin

Iar țara noastră românească va trăi în veci amin!

Căci din glia ei străbună, libertatea n`veci răsare

Și din sânge crește floarea în gloria măriei sale!

Totuși o parte barbară, a lumii de întuneric

Ar mai trage la`ndoială eroismul lor omeric!

Dar azi, cei ce sub țarină, dorm pe pat de trandafiri

Sunt eroi, ce-au scris, cu sânge, viitoarele psaltiri,

Sunt eroi, ce în legende, dați vor fi posterității

Sunt Archanghelii ce scris`au evanghelia dreptății.

Iar noi camarazii voștrii ce-am rămas spre mărturie

Să spunem întregei lume despre a voastră vitegie,

În nepieritorul vostru nume azi cu tot respectul

Mulțumim acelor, care, v-au ridicat monumentul!

Regelui, iubit de neamul nostru`ntreg și de armată

Și Reginei noastre mare, maica noastră n`duioșată

Și înaltei sale Case, și de tron moștenitorul,

La toată curtea și ostașii, la tot clerul și poporul!

Comandanților ce-n lupte ne-a condus cu vitejie

Salvând steagul și onoarea scumpei noastre Românie

Ofițeri gradați, și trupă, cu cari luptați în unire

Cetățenilor Moldovei de frățiasca lor iubire!

Trecătorule! Te-nchină! Trecând pa la al lor morminte!

Și șoptește-o rugă sfântă, fiind aste locuri sfinte!

Unde odihnesc în pace, ei, eroii legendari,

Românași cu șapte inimi și din ei răsar stejari!

Acest poem s-a recitat de autor, în fața Majestății sale Regina, principii Carol și Nicolae la Voinești cu ocaziunea desvălirei monumentului sanitarilor din Brigada 4-a, în 16 februarie 1918. Toată Divizia a IV-a a fost consternată și ardelenii și-au primit prinosul de recunoștință și dragoste încă odată dela frații lor de un sânge!

Sursa:

-Ioan Rodina, Eroi legendari. Dela Nistru pân` la Tisa, scrise pe câmpul de războiu, Amintiri din zilele de glorie 1913-1919, Editura Autorului, Baia Mare, 1919.

Prof.dr. Cornel Mărculescu