Poti spune ca ai stima de sine atunci când ești încrezător în abilitățile tale și ești pregătit să înfrunți și să depășești obstacolele. Copiii cu stimă de sine sănătoasă au o capacitate foarte buna de a-și înțelege propriile abilități și provocările carora trebuie să le facă fata. Ei tind să aibă o viziune optimistă asupra lumii și nu interiorizează eșecul. Atunci când un copil cu o stimă de sine sănătoasă are un esec, se mobilizeaza sa persevereze și încearcă din nou, in loc să devină deprimat și să renunțe.

Drumul către stima de sine este plin de obstacole, în special în copilarie, etapa noastra de pregatire pentru viata de adult. Din această cauză, rolul părinților în a ajuta un copil să-și atingă potentialul este extrem de important. Niciun părinte nu poate „oferi” copilului stima de sine, dar îl poate crește într-o manieră care să îndepărteze multe dintre blocajele si obstacolele către ea. Ca părinți, aceasta ar trebui să fie sarcina principală.

Cum recunoastem stima de sine?

Copiii cu stimă de sine sănătoasă au o imagine pozitivă despre ei înșiși, sunt încrezători, pot să-și facă prieteni cu ușurință și nu sunt anxioși cu persoane noi, se pot juca în grup sau pe cont propriu, sunt mândri de realizările lor, incearca lucruri noi si se adapteaza schimbarilor, admit greșelile si învața din ele, iar atunci cand nu reusesc sa rezolve singuri problemele, nu ezita sa ceara ajutor.

Copiii cu stima de sine scăzută au o imagine negativă despre ei înșiși, le lipseste increderea, au dificultati in a crea si mentine prietenii, se simt singuri si izolati, evita schimbarile si experientele noi, nu sunt mândri de ceea ce realizează și întotdeauna cred că ar fi putut face lucrurile mai bine, nu fac fata esecului si se compară constant cu colegii lor într-un mod negativ.

Ce pot face parintii pentru a întări stima de sine a copilui:

1. Incepeți de timpuriu și continuați cu consecvență pe toată perioada copilăriei și a adolescenței.
2. Remarcați întotdeauna comportamentele pozitive.
3. Concentrați-vă atenția pe ceea ce poate face copilul, nu pe ceea ce nu poate face.
4. Amintiți-vă că niciun copil nu e perfect, dar fiecare copil are un potențial încă nevalorificat.
5. Lăudați copilul pentru ce face bine, în mod regulat și specific.
6. Petreceți timp cu copilul, jucați-vă des cu el, după reguile lui.
7. Manifestați-vă afecțiunea, o mângâiere și o îmbrțățișare conteaza enorm pentru copil (chiar dacă este mai mare).
8. Evitați critica, ostilitatea și culpabilizarea.
9. Stabiliți limte ferme și clare, discutate și acceptate împreună cu toată familia și fiți consecvenți in respectarea lor.
10. Dați întotdeauna comenzi clare, explicați copilului ce are de făcut și cum să procedeze.
11. Tratați-l cu respect (gândiți-vă cum ați vrea să fiți tratați dacă v-ați afla în aceeași situație).
12. Fiți pozitivi și politicoși, nu jigniți și nu etichetați copilul (ex: “ești obraznic”, “rău”, “nu ești în stare să…” etc.)
13. Nu vă pierdeți calmul, faceți o pauză de gândire și liniștiți-vă înainte de a ridica vocea.
14. Nu uitați ca sunteți modelul de inspirație al copilului.

Psiholog clinician Oana Filip