INTRODUCERE
Arhivele româneşti, sunt păstrătoare ale tezaurului nostru naţional iar documentele şi manuscrisele aflate în păstrarea lor au fost redate într-o mică măsură publicului.
Fiind interesat de istoria şi evoluţia comunei Bucşani din judeţul Dâmboviţa, locul unde îmi desfăşor activitatea de 15 ani ca profesor de istorie-geografie, la Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti am descoperit mai multe manuscrise ale celor care au avut preocupări anterioare: Ion Bălăşescu, Matei Băilă, Evdochia Stroe, Parascheva Abramescu şi Gheorghe Oancea. Pentru a cinsti memoria acestor dascăli care cu dăruire şi pricepere au evocat aceste locuri din judeţul Dâmboviţa, am decis să publicăm aceste manuscrise într-un singur volum pentru o imagine de ansamblu asupra comunei Bucşani de astăzi.
Dosarele descoperite de noi referitoare la satele actualei comune Bucşani ( Bucşani, Hăbeni, Racoviţa, Răţoaia) din judeţul Dâmboviţa, formată în anul 1968, se află în fondurile: Ministerul Culturii Naţionale, Direcţia Învăţământ Primar (1942) şi Fondul Ministerul Educaţiei Naţionale, Direcţia învăţământ primar-normal (1946).
Autorii acestor mici monografii locale, care au fost de fapt lucrările lor întocmite în vederea obţinerii gradului didactic I (excepţie face Matei Băilă, care a intocmit Monografia comunei Hăbeni, ca lucrare de obţinere a gradului didactic II), scrise în perioada celui de-al doilea război mondial şi în anii de început ai comunismului românesc, reprezintă o mărturie deosebită pentru cunoaşterea trecutului acestei aşezări.
În prima jumătate a secolului XX, în urma deselor organizări şi reorganizări ale comunelor, satele comunei actuale Bucşani din judeţul Dâmboviţa se aflau în componenţa administrativă a vechii comune Bucşani ( Bucşani şi Răţoaia) şi a comunei Hăbeni ( Hăbeni şi Racoviţa), ambele comune făcând parte din Plasa Bilciureşti.
Lucrarea noastră, intitulată Din istoria comunei Bucşani, judeţul Dâmboviţa. Contribuţii la o monografie, publică manuscrisele elaborate de: Ion Bălăşescu, Evdochia Stroe, Parascheva Abramescu, Gheorghe Oancea şi Matei Băilă.
Astfel învăţătorul Ion Bălăşescu de la Şcoala Racoviţa elabora în anul 1942, Monografia satului Racoviţă, în care îşi concentra atenţia asupra unor aspecte legate de : originea şi descrierea satului, viaţa economică, ocupaţiile locuitorilor şi traiul sătenilor, administraţia centrală şi principalele instituţii ale satului (şcoala şi biserica), dar şi despre eroii satului şi trecutul glorios al acestuia.
La rândul ei învăţătoarea Evdochia Stroe care funcţiona în acel moment la Şcoala Primară de băieţi „Dora Dalles” Bucşani, judeţul Dâmboviţa, se apleacă asupra evoluţiei învăţământului local din comuna Bucşani, de la înfiinţare până în 1942, prezentând succint şi activitatea Căminului Cultural Ioan I. Dalles, care era afiliat la Fundaţia Culturală Regală „Regele Mihai I”.
Parascheva Abramescu, învăţătoare la Şcoala Primară de fete „Regina Maria” din Bucşani-Dâmboviţa, a întocmit Monografia satului Bucşani, abordând aspecte ale trecutului legendar şi istoric al satului, ale poziţiei geografice, ale activităţilor economice, traiul sătenilor, obiceiurile şi credinţele acestora, precum şi a stării morale şi culturale a comunei (Biserica, Şcoala de băieţi, Şcoala de fete, Căminul Cultural şi Subfiliala Crucii Roşii).
Gheorghe Oancea, învăţător la Şcoala din satul Răţoaia, în lucrarea sa, Monografia satului Răţoaia din comuna Bucşani, judeţul Dâmboviţa (1946), se ocupă pe larg despre vechimea satului, poziţia geografică, principalele preocupări economice şi culturale, dar şi despre activităţile juridice, politice şi administrative.
Învătătorul Matei Băilă, de la Şcoala din Hăbeni, întocmea Monografia comunei Hăbeni, judeţul Dâmboviţa (1946), în care prezintă succint aspecte importante legate de apariţia celor două sate care compun comuna Hăbeni, principalele activităţi economice desfăşurate de săteni, preocupările acestora, dar şi momente semnificative privind activitatea desfăşurată de principalele instituţii existente.
În afara publicării acestor manuscrise, am socotit necesar să întocmim câte un scurt portret biografic al acestor dascăli care au slujit cu devotament şi pasiune învăţământul dâmboviţean, încercând să-i readucem în atenţia publicului.
Redactarea materialelor s-a făcut respectând grafia timpului, cu uşoare modificări şi câteva adăugiri, în text, la titlurile capitolelor şi subcapitolelor care apăreau în cuprinsul inţial (cadrul lucrării), cum l-au numit autorii, dar şi invers se regăsesc în text şi nu apar la cuprins.
Amintim în acest context că în anul 2008 a fost publicată de către Ion Băncilă o monografie a comunei Bucşani, cu ocazia a 555 de ani de la atestarea documentară. Lucrarea este structurată pe nouă capitole care tratează istoria dar şi evoluţia în timp a satelor care compun astăzi comuna Bucşani (Bucşani, Hăbeni, Racoviţă, Răţoaia), dar şi a întregii comune în ansamblul ei, pornind de la particularităţile fizico-geografice ale comunei, istoricul aşezării şi evoluţia sa în timp, până la abordarea pe larg a ocupaţiilor şi aspectelor etnografice şi folclorice, având ca punct terminus testamentul lăsat de Elena Dalles şi implicit moştenirea lăsată de familia Dalles atât comunităţii locale, cât şi celei naţionale. Efortul cercetărilor întreprinse este unul deosebit pentru că documentarea unei monografii, mai ales în cazul unei comune cu mai multe sate, este unul dificil, complex şi necesită mult timp.
Prof. dr. Cornel Mărculescu
