Educația înseamnă să inspiri mintea, nu să încarci capul! Știu oare asta și cei care concep manualele sau elaborează programa analitică? Asistăm, implicați direct sau de pe margine, la o disoluție parțială a învâțământului.
România are rate îngrijorătoare de abandon la nivel gimnazial și liceal, cu toate că sunt obligatorii 10 clase, iar învățământul superior scoate pe bandă rulantă doritori de diplome pompoase.
Unde să cauți cauze!? Unde să găsești soluții!? Să fie oare în succedarea rapidă a câte unui ministru al educației în fiecare an, bulversând fiecare programă, cu încercările lor de a-și implementa propriile fantezii didactice, ba cu evaluări naționale, ba cu un curriculum progresist, ba cu manuale alternative, ba cu interese de partid!
Și între timp, elevii suferă. Și mulți părinți alături de ei. Știu mulți care musai trebuie să-și rupă timp prețios zilnic ca să facă temele cu ei. Bașca, părinții au ajuns să ia manualele, în avans, la serviciu pentru a putea face față cerințelor alambicate din enunțuri, nepotrivite dezvoltării intelectuale și inteligenței emoționale ale copiilor.
Pentru mulți este o corvoadă acest act didactic actual. Departe de a pune accent pe creativitate, abilități argumentative, activități practice, îi pregătim pentru a deveni generații de memoratori, roboței și limitați. Școala nu mai identifică și dezvoltă abilități, ci creează tipare, clișee și standarde. Să-i avantajeze oare pe mai marii ministerului că – i vor limitați, că nu-i vor dezinvolți, liberi să spună „Nu sunt de acord” sau „Nu cred că este corect”!?
Acum le puneți măști și cutii din plastic. Îi îngrădiți și mai mult. Puneți, simbolic botniță și învățământului, cred!
„Cum arată astăzi școala, așa va arăta mâine țara!”.
Păcat, mare păcat!
Părinți, mulți dormiți deja!

N.M.