Pitit după-un nor pufos,

Zâmbea soarele ștrengar,

Nu-ndrăznea să se arate;

Abia este…făurar!

Ar fi trebuit firește,

Să ningă ca în povești,

Nu să fie cald ca vara,

De nu știi ce să gândești.

O fi venit primăvara,

Și eu încă n-am aflat?

Se-ntreba soarele-n gând,

Uitându-se peste sat.

Într-o grădiniță mică,

A zărit chiar ghiocei,

Și mare i-a fost uimirea,

Când văzu și brebenei.

Mugurii stau să pocnească,

Pământul a înverzit,

Păsările călătoare

Mai devreme au venit.

Ce se-ntâmplă, nu-mi dau seama,

Iarna unde a plecat?

Pot să strălucesc mai tare,

Gata chiar s-a terminat?

Și ieși soarele-ndată,

În măreața lui splendoare,

Trimițând înspre pământ,

Razele strălucitoare.

Flori Bungete