Pitit după-un nor pufos,
Zâmbea soarele ștrengar,
Nu-ndrăznea să se arate;
Abia este…făurar!
Ar fi trebuit firește,
Să ningă ca în povești,
Nu să fie cald ca vara,
De nu știi ce să gândești.
O fi venit primăvara,
Și eu încă n-am aflat?
Se-ntreba soarele-n gând,
Uitându-se peste sat.
Într-o grădiniță mică,
A zărit chiar ghiocei,
Și mare i-a fost uimirea,
Când văzu și brebenei.
Mugurii stau să pocnească,
Pământul a înverzit,
Păsările călătoare
Mai devreme au venit.
Ce se-ntâmplă, nu-mi dau seama,
Iarna unde a plecat?
Pot să strălucesc mai tare,
Gata chiar s-a terminat?
Și ieși soarele-ndată,
În măreața lui splendoare,
Trimițând înspre pământ,
Razele strălucitoare.
Flori Bungete