O FĂRÂMĂ DE TOAMNĂ

O ultimă frunză

Rămasă pe ram,

Sfioasă-a bătut

La mine în geam.

-Deschide fereastra,

Primește-mă-n casă,

Se-apropie noaptea

Și frigul se lasă.

Sunt galbenă toată,

Dar nu voi să mor

Călcată-n picioare

De vreun trecător…

Te rog, nu m-alunga,

Primește-mă-n casă,

Și-așează-mă, cu grijă,

În cartea de pe masă.

Păstrează-o fărâmă

Din toamnă, pentru tine,

Să-ți țină de urât

În iarna care vine!

CÂND TOAMNA PLÂNGE

Când Toamna plânge printre crengi

Și ramuri desfrunzite,

Îmi plânge inima-n tăcere

După iubiri neîmplinite.

Cum picură stropii de ploaie

Peste frunzișul ruginit,

În vene lacrimi mari de sânge

Ea varsă-ncet necontenit.

Când ploaia însă se oprește

Ea tot suspină ne-ncetat,

După iubiri amăgitoare

Care-au venit, și au plecat.

Iubiri de-o vară, ne-mplinite,

Iubiri înșelătoare,

Ce mi-au lăsat un gust amar.

Și inima mă doare…

Când au venit, iubiri nebune,

Făcuta-au inima să-mi salte,

Când au plecat, iubiri parșive,

Mi-au lăsat inima pe moarte.

Moartă-i și frunza-ngălbenită,

Ce plânge toamna peste ea,

Dar v-a renaște-n primăvară,

Eu ce mă fac cu inima?

Că-atunci când ploaia se oprește

Ea tot suspină ne-ncetat,

După iubiri amăgitoare

Care-au venit, și au plecat.

Iubiri de-o vară, ne-mplinite,

Iubiri înșelătoare,

Ce mi-au lăsat un gust amar.

Și inima mă doare…

Flori Bungete