Duminică, 22 iunie 1941. Prima zi de război!
♦ La 22 iunie 1941, când Germania a atacat Uniunea Sovietică, Ion Antonescu, Conducătorul Statului român, și-a asumat responsabilitatea angajării ţării în război, cerând militarilor români să dezrobească din „jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi”, să readucă între hotarele naţionale „glia străbună a Basarabiei şi codrii voievodali ai Bucovinei”.
♦ Aflând de la radio despre trecerea Prutului de către trupele române, regele Mihai I adresează următoarea telegramă generalului Ion Antonescu: ,,În clipele când trupele noastre trec Prutul și codrii Bucovinei pentru a reîntregi sfânta țară a Moldovei lui Ștefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă către domnia voastră, domnule general, și către ostașii țării. Vă sunt recunoscător, domnule general, pentru că numai prin munca, tăria și străduința domniei voastre neamul întreg și cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostașilor noștri bravi le urez sănătate și putere ca să statornicească pentru vecie dreptele granițe ale neamului. Trăiască în veci România. Trăiască viteaza noastră armată!”.
♦ Îndemnuri mobilizatoare adresează militarilor și numeroși generali, comandanți de mari unități și unități:
• Generalul Gheorghe Jienescu, ministrul secretar de stat al Aerului: ,,Zburători, onoarea de a purta la biruință, pe cerul românismului, cocarda tricloră vă aparține. Consemnul zilei este: echipajul care a terminat muniția în încleștarea luptei și nu vede victoria se proiectează cu mașina în pasărea dușmanului. Tineret zburător, țara întreagă așteaptă de la voi întreg sacrificiul. A sosit ziua marilor înfăptuiri. Dați faptei noastre motiv de legendă. Le-ați făcut și în timp de pace, sunt sigur că le veți face fără șovăire și în timp de război pentru a merita încrederea pe care Regele, Conducătorul și Țara au avut-o întotdeauna în voi. Tineret zburător, sună buciumurile și codrii răsună, uruie cerul. În cântec de motoare, cântecul națiunii, la arme, la manșe, cu Dumnezeu înainte”.
• Generalul Ion Sion, comandantul Diviziei 1 blindate: ,,Este faza sfântă a reclădirii României Mari, zguduită atât de puternic de ultimele cataclisme. Mai mult ca oricând, astăzi Țara are nevoie de întreg sacrificiul nostru pentru a o face să trăiască iarăși între vechile hotare. Este idealul nostru, al tuturora, este idealul Patriei. Acest gând, adânc săpat în sufletul nostru trebuie să constituie singurul crez pentru care toți românii trebuie să luptăm”.
♦ Declanșarea războiului este primită cu ,,entuziasm” și de militarii de rând. ,,Trupa entuziasmată de intrarea în război a României – se precizează și jurnalul de operații al Regimentului 1 artilerie fortificații – dă dovadă de o putere formidabilă de muncă în executarea lucrărilor încredințate”. ,,Micile nemulţumiri – relevă şi o sinteză a Corpului 3 armată – au dispărut şi fiecare este gata şi aşteaptă cu înfrigurare să-şi facă datoria faţă de ţară pentru restabilirea graniţelor noastre strămoşeşti”.
♦ Aceeaşi stare de spirit este înregistrată şi în rândurile civililor, voluntariatul căpătând un un mare număr de persoane, inclusiv din rândul ofiţerilor de rezervă şi din retragere solicitând reîncadrarea în armată. Între voluntari s-au aflat tineri şi bătrâni, intelectuali şi oameni de rând. Alţii au încercat (și reușit) să evite concentrarea și trimiterea pe front, preferând bulevardele, restaurantele și cafenele Capitalei.
♦ Relevând entuziasmul cu care populația Bucureștilor a întâmpinat evenimentul, ziarul ,,Timpul” consemnează: ,,Ca un torent, lumea a coborât în stradă, îmbrățișându-se. Ochiii tuturor erau plini de lacrimi… Cetățenii Capitalei au trait clipe similare poate numai cu cele din august 1916. Un soare fierbinte și sufletele însetate după dreptate, inundă totul în căldura lui bunecuvântată… Piețele, mai ales, sunt o mare de capete. Orchestrele militare cântă marșuri patriotice. Deodată, cineva, de lângă statuia regelui Carol I, se desprinde și invită la pași măsurați de horă pe o bucovineancă în pitorescul ei costum national. A fost ca o descărcare electrică. S-a întins o horă demnă de condeiul lui Coșbuc”.
♦ Impunătoare manifestații au avut loc și în alte orașe.
♦ La orele 13.30, întreaga țară păstrează un moment de reculegere ,,în semn de închinare pentru împlinirea prin jertfă a credințelor românești”.
♦ Pe front, în conformitate cu dispozițiile lui Hitler din 18 iunie 1941, misiunea Grupul de armate ,,general Antonescu” (armatele 3 și 4 române și 11 germană) consta în ,,a constitui pivotul manevrei strategice și a fixa maximum de forțe inamice”. În situația în care forțele sovietice ar fi început retragerea, trupele române și germane trebuiau să le urmărească spre a le produce pierderi cât mai mari și a le împiedica să se consolideze pe Nistru.
♦ Începând cu orele 3.00, aviația militară română survolează Prutul și execută raiduri de recunoaștere și bombardament asupra pozițiilor de luptă sovietice din Basarabia.
♦ Peste puțin timp (orele 3.15), sub protecția artileriei, primele subunități române și germane forțează Prutul și încep luptele pentru constituirea capetelor de pod. În unele locuri trecerea Prutului reușește cu ușurință. În cele mai multe (la Mitoc, Viișoara, Santa Maria, Călinești, Bădărăi, Sculeni, Ungheni, Costiuleni, Fălciu, Bogdănești și Rânzești, Oancea etc.) sovieticii reacționează cu violență, provocând numeroase pierderi trupelor române.
• În atacul de la podul Oancea, sergentul Ion Tofan din Batalionul 21 opionieri escaladează singur partea superioară a grinzii metalice, anihilează sentinela sovietică, apoi se întoarce și ia steagul tricolor pe care îl arborează pe malul basarabean al Prutului. Peste puțin timp avea să fie ucis în luptele care au urmat.
• Spre prânz, micul cap de pod de la Oancea (pe o rază de 400 – 500 m de la pod) este menținut cu dificultate de companiile 9 și 10 din Regimentul 11 dorobanți (Divizia 21 infanterie), în luptă fiind rănit maiorul Ursuleac, comandantul Batalionului 3, și alți ofițeri români. ,,Comandanții find scoși din luptă – menționează jurnalul de operații al regimentului – trupa nu s-a mai putut menține în micul cap de pod care devenise un cuib de proiectile… Inamicul bombardează continuu și puternic Oancea, incendiind mai multe case din centrul satului”.
♦ Grele sunt şi luptele din Bucovina.
• La nord de Dorohoi, militarii Escadronului 3 din Regimentul 6 roșiori execută un atac fulgerător și într-o jumătate de oră resping inamicul de pe Dealul Bobeica. ,,A fost o șarjă ca în vremurile de glorie ale cavaleriei – consemnează căpitanul Alexandru Schmidt, comandantul subunității. Bravii călăreți ai Regimentului 6 roșiori purtat nu și-au dezmințit tradiția armei lor”. Revenindu-și, inamicul a executat un atac fulgerător din a doua linie de cazemate, rezultând încleștări sângeroase. În prima linie de atac s-a aflat și locotenentul Paul Liviu, care a căzut răpus de gloanțe, în timp ce striga: ,,Înainte băieți!”. Elogiindu-i jertfa, un document de epocă menționează: ,,A murit ca un brav între bravi, cu ochii ațintiți spre apele Prutului și ale Nistrului și cu mâinile adânc înfipte în pământul strămoșesc al Bucovinei sfințit de acum prin sângele său generos și viteaz. Sfidând moartea și disprețuind glonțul dușman, el a arătat fostului său instructor că știe să lupte și să moară ca un adevărat erou, patriei că știe să-și jertfească cu drag viața pentru izbânda ei, iar neamului întreg că știe să fie mândru de a avea asemenea fii nepieritori”.
• Referindu-se la semnificațiile luptei la care participa, căpitanul Balaban, comandantul Companiei mitraliere din Batalionul 15 vânători de munte, consemna: ,,Abia se împlinise anul de când Basarabia și Bucovina de nord ne-au fost răpite, fără lupte, în împrejurări prea binecunoscute și Batalionul 15 vânători de munte, în care ne încadrăm, alături de întreaga armată română și aliată, făcând front spre Prut, căutăm a pătrunde cu privirea și gândul până la Nistru, gata de a împlini în fapt porunca generalului nostru «Soldați, treceți Prutul», gata de a învinge sau de a rămâne «pietre de hotar» la vechea noastră frontieră. Țara sărbătorea curajul flăcăilor care au prnit la luptă cu gândul de a spăla prin jertfa lor umilințele ce în ultimul timp întunecă strălucirea lui națională. Istoria, în paginile ei nepărtinitoare, va încresta cu siguranță nepieritoarele fapte de arme săvârșite de ostaşii noștri în aceste zile. Nenumărate sunt jaloanele care fixează cadrul în care istoricul de mâine va țese povestea acestui război al «Refacerii Naționale»”.
♦ Pe alte fronturi:
• La orele 3.15 (ora Berlinului), artileria germană deschide foc asupra trupelor sovietice de la frontieră, în timp ce aviația pătrunde în adâncimea teritoriului sovietic, bombardând oraşe (Murmansk, Kaunas, Minsk, Kiev, Odessa, Sevastopol etc.) și aerodromurile.
• La orele 4.10, trupele terestre germane și ale aliaților pătrund pe teritoriul sovietic, de la Marea Nordului până la Marea Neagră, pe un front de 1 800 km.
• Aproape în acelaşi timp, două garnituri de tren sovietice, cu materiale destinate economiei germane, pătrundeau pe teritoriul Reich-ului.
• În prima zi de luptă, diviziile Grupurilor de armată germane ,,Nord” și ,,Centru” înaintează între 35 – 50 km, iar Grupul de armate ,,Sud” 10 – 20 km. Aviaţia germană distruge la sol aproape 1 800 de avioane sovietice, pierzând numai 35.
• La Moscova, I.V. Stalin cere convoacă (orele 4.30, ora Moscovei) Biroul Politic în cadrul căruia se hotărăşte mobilizarea tuturor resurselor.
• La Washingtom, Cordell Hull, secretarul de stat american, transmite vestea preşedintelui F.D. Roosevelt, atenţionându-l: ,,Noi trebuie să acordăm Rusiei tot ajutorul”.
• La Londra (orele 21.00), Winston Churchill face cunoscut (la radio B.B.C.) că Marea Britanie va sprijini Uniunea Sovietică: ,,Vom ajuta Rusia și poporul rus cu tot ce ne va sta în putință”.
Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu