You are currently viewing GURMAND: GÂNDURI DE TOAMNĂ , UN BERBECUȚ ŞI O RECOMANDARE

GURMAND: GÂNDURI DE TOAMNĂ , UN BERBECUȚ ŞI O RECOMANDARE

  • Post category:GURMAND

Cred că fiecăruia dintre noi, oameni obişnuiţi, nu cercetători, ne-a trecut vreodată prin gănd căte o întrebare, de aceea considerată de foarte mulţi fără rost. Că ce rost are să te gândeşti la ce a fost? Că, ce a fost, a fost şi n-o să mai fie! Noi să ne vedem de păcatele şi problemele noastre, astea de zi cu zi, că avem destule la care trebuie să dăm răspuns.
Dacă intrebarea respectivă se referă la mâncare, efectul poate fi cel puţin, rizibil. Poate fi, am zis ! Pentru că, este un subiect cât se poate de serios.Mâncarea si băutura unui popor fac parte din istoria şi civilizaţia fiecărei naţii.
Ei, dar nu despre comparaţia dintre bucătăriile diferitelor popoare vreau să vă vorbesc astăzi.
Am văzut şi sincer v-o spun, m-am bucurat că articolul cu „urdaşul rucărean” a trezit interesul ! M-am bucurat că sunt oameni pe care, chiar îi mai interesează obârşiile noastre culinare.
În ceea ce mă priveşte, descopăr, odată cu Dumneavoastră, multe lucruri străine, şi mie, până acum!
Revenind…
O astfel de intrebare mi-am pus şi eu zilele trecute: „ce mâncau, domnule, înaintaşii noştri? Dar nu ăştia, mai contemporani ca să zic aşa. Adică ceva înainte de mici, sarmale, borşuri si supe, prăjituri şi îngheţată?”. Că, aşa cum susţin foarte mulţi cercetători în domeniu, şi au dreptate, romănii nu au o bucătărie proprie, majoritatea gătelilor fiind preluate din alte bucătării şi păstrate sau adaptate bucătăriei noastre.
Bine, bine, dar înaintea lor, dacii, până la „întâlnirea” cu romanii, nu mâncau? Sau se hrăneau cu ierburi şi rădăcini? Nici pe departe ! Crescători de animale si cultivatori ai pământului, au ştiut să împletească aromele legumelor şi fructelor cu cele ale cărnii şi multe din reţetele lor au trecut veacurile.
Am gasit unul dintre aceste preparate care vine din negura timpului dar care, astăzi este unul de bază in zona Muscel.
Se pare, de altfel, că în nordul judeţului Argeş se păstrează o adevărată comoară de reţete culinare stră-stră-stră-strămoşeşti .
Voi reveni asupra “subiectului istorie” dar acum să ne bucurăm de un preparat autentic muscelean.

 

Berbecuţ cu prune şi gutui

Berbecut cu prune si gutui

Toamna, când oile coborau de la munte, pe la Sf.Dumitru -de unde şi tradiţia Focului lui Sumedru , dar despre asta vom mai discuta, se alegeau oile sterpe sau berbecii de un an graşi. Îngrăşaţi peste vară de iarba muntelui erau numai buni de pus la ceaun.
Aşa că, se alegea o oaie grasă, se dezosa ca pentru pastramă, iar bucăţile erau puse intr-un ceaun, pe foc de lemne.
Fără a adăuga altceva, iar după ce se topea puţin untura de pe bucăţile de carne, în ceaun se arunca o ceapă mare, întreagă.
Apoi, la foc domol, carnea era lăsată să se topească in propria-i untură, 6-7 ore, până cand ceapa dispărea pur şi simplu.
Se considera că abia atunci carnea era numai bună.
In ceaun se băga o bucată de lemn legată cu o sfoară al carei capăt liber rămânea afară. După ce untura se întărea, se scotea totul din tuci şi se atârna de o grindă în cămara burdufelor de brânză.
Eiii… şi cănd îi venea vremea, in zilele reci de iarnă, o bucată din sloiul de oaie, era pus iar in tuci alaturi de o mâna de prune uscate, două gutui tăiate felii, după ce fuseseră marinate in zeamă de zarzăre cu cateva linguri de miere, impreuna cu o ceapă, tocată de data asta, si câţiva căţei de usturoi frecaţi bine. Totul supus focului domol, până când aromele se intrepătrundeau.
Acum, dacă la mancarea asta, destul de uşor de făcut , puneţi pe masă si o sticlă de Fetească Neagră, ce să mai zic?
Poa’ să vină iarna !

Adriana Aldea