Imnul național al României, “Deșteaptă-te, române !”, a fost cântat prima oară în anul 1848, în Gradina Publica din Râmnicu Vâlcea, de către revoluționarii pașoptiști.
Originea imnului național al României este poemul patriotic „Un răsunet”, scris de Andrei Mureșanu(1816-1863), poet romantic și jurnalist, fiind publicat pentru prima dată în numărul 25, din 21 iunie 1848, al suplimentului „Foaie pentru minte, inima si literatura”. Versurile poemului au fost puse pe o melodie culeasă de Anton Pann, apărând astfel cântecul “Deșteaptă-te, române !”, ce a înflăcărat Revoluția de la 1848.
“Deșteaptă-te, române !” a fost interzis după instaurarea regimului comunist, timp de aproape 50 de ani, fiind însă cântat în timpul Revoltei anticomuniste de la Brașov, din 15 noiembrie 1987, dar și la Revoluția din decembrie 1989.
A fost ales ca imn național al României după Revoluția din decembrie 1989, acest lucru fiind consfințit prin Constituția din 1991, modificată și completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003, unde este prevăzut la art. 12 faptul că Imnul Național al României este “Deșteaptă-te, române !”.
Imnul Național al României este alcătuit din unsprezece strofe, din care la festivități se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11.

Prof. Petre Cristin