La data de 10 ianuarie 1475, la sud de Vaslui, într-o zi de marți, voievodul Moldovei Ștefan cel Mare (1457-1504) reușea să obțină, împotriva turcilor, fără îndoială, cea mai mare importantă victorie militară din întreaga sa domnie (comparabilă cu cea contra polonezilor din 1497, la Codrii Cosminului).
Armata otomană trimisă de sultanul Mehmet al II-lea, aflată sub conducerea lui Soliman Pașa, cel care a trebuit să facă cale întoarsă tocmai din Albania, a avut de înfruntat oastea moldovenească alcătuită din aproximativ 40 000 de oșteni, căreia i s-au alăturat și alte contingente, conform unor surse: 5000 de secui, 1800 de unguri și 2000 de polonezi.
Conform informațiilor pe care le avem, turcii, alături de un corp de oaste din Țara Românească, însumau undeva între 80 și cel mult 120 000 de soldați, o cifră oarecum exagerată, dacă ne gândim că în 1453, la asediul și cucerirea Constantinopolului au fost cel mult 80 000 de ieniceri și spahii. Bineînțeles, un semn de întrebare poate fi pus și în dreptul numărului armatei adverse.
Lăsând la o parte aceste detalii, cert este faptul că turcii au suferit la Podul Înalt, într-o dimineață cețoasă și într-o zonă mlăștinoasă, UNA dintre cele mai dezastruoase înfrângeri în fața creștinătății. Mulți au căzut prizonieri, și mai mulți nu au avut șansa să scape cu viață de pe câmpul de luptă, cei rămași în viață fiind urmăriți îndeaproape de călăreții moldoveni.
La data de 25 ianuarie 1475 Ștefan cel Mare trimitea principilor creștini din Apus o scrisoare în care le cerea ajutorul. Știa că replica sultanului va veni în mod cert, și nu se va lăsa prea mult așteptată.
O asemenea înfrângere reprezenta o pată de rușine nemărginită pe blazonul celui care era cel mai puternic conducător al timpului. Ștefan nu s-a înșelat în privința reacției sultanului, iar în anul următor, 1476 (26 iulie), la Valea Albă, voievodul moldovean a fost înfrânt, dar nu și-a pierdut domnia.
Cetățile Moldovei în frunte cu capitala de la Suceava au rezistat asediului otoman.

Prof. Alin Manole