În prima parte a Primului Război Mondial generalul Berthelot, începând cu luna august 1914, a îndeplinit diferite funcții pe front, adjunct pentru operații al șefului de stat major al generalului Joseph Joffre, în cadrul bătăliei de la Marna, ulterior de comandant al Diviziei 53. S-a distins la comanda Corpului 32 Armată în bătălia de la Champagne (septembrie-octombrie 1915) și la Verdun (martie-iunie 1916).
În a doua parte a războiului, numit Șef al Misiunii Militare Franceze în România începând cu luna octombrie 1916, a asigurat și funcția de consilier militar al regelui Ferdinand. Această importantă sarcină avea să reprezinte punctul culminant al carierei sale. Misiunea era compusă din 277 ofițeri,37 de piloți și observatori, 88 medici, farmaciști și veterinari, 4 ofițeri de marină și 8 ofițeri de intendență. Șeful de stat major al misiunii era col.Victor Petin(general la 6 februarie 1918). Acesta avea să publice în anul 1932 la Paris lucrarea ,,Le drame roumain 1916-1918”(1). Din cadrul misiunii mai făceau parte 1150 militari, grade inferioare și soldați.
Ofițerii francezi au fost repartizați pe lângă toate comandamentele în calitate de consilieri și instructori, de la Marele Cartier General până la regimentele de infanterie. Ei au condus funcționarea diferitelor școli, centre de instrucție pentru toate specialitățile, implicându-se direct în probleme de organizare, instrucție, în pregătirea statelor majore de la toate structurile.
Pe teritoriul liber al Moldovei, în perioada ianuarie- mai 1917 a avut loc refacerea și reorganizarea armatei române, concomitent cu dotarea unităților și marilor unități cu echipamente și armament, apropiate ca peformanțe cu ale inamicului.
Au rezultat în urma refacerii două armate române, cu un efectiv de aproape 400.000 de militari, care vor participa cu succes la ofensiva de la Mărăști, condusă de generalul Alexandru Averescu, la operațiile de apărare de la Mărășești și Oituz.
În urma desfășurării celor 3 mari bătălii ale anului 1917, trupele române au contribuit decisiv la dejucarea planului de luptă german de ocupare a Moldovei și de cucerire a portului Odessa.
După semnarea Tratatului preliminar de pace de la Buftea cu Puterile Centrale, personalul Misiunii Militare Franceze a fost nevoit să părăsească Moldova. Condițiile plecării acesteia, au fost stabilite la 11 martie 1918 între ministrul francez contele Saint-Aulaire și regele Ferdinand. Acesta va nota în carnetul său momentul plecării cu trenul a membrilor Misiunii Militare. În gara Socola la lumina ,,…torțelor purtate de soldații români sub casca tranșeelor, regele, regina, membrii guvernului, capii armatei, reprezentanții aliați, o mulțime imensă care cânta ,,La Marseillaise”.
Profund emoționat de această manifestare de simpatie generalul Berthelot, a rostit o scurtă alocuțiune în care spunea: ,,Sire, Doamnă, sunt obligat să vă părăsesc cu toți ai mei, tocmai când România este mai nenorocită. Plec cu moartea în suflet, fiindcă văd condițiile îngrozitoare în care capitulați…România să nu-și piardă însă speranța…Va veni ziua în care se vor aduna reprezentanții popoarelor împrejurul meselor unde se va semna pacea lumii”
La finalul cuvântării avea să rostească cu emoție: ,, Nu pot să ascund cât îmi este de dureroasă plecarea din România, nu pot să ascund că plecând duc cu mine în inimă o parte din generosul suflet al României, care soarbe până la fund paharul nenorocirilor. Nu pot să zic Adio românilor, ce-mi sunt mai legați ca oricând, nu pot să zic Adio, ci La revedere”.
Momentul culminant al manifestărilor de simpatie față de membrii misiunilor militare franceze a fost atunci când trenul în care aceștia se găseau, s-a pus în mișcare. Majoritatea celor care erau de față au început să strige de mai multe ori până când trenul a dispărut în noapte ,,vive la France”.
Col.(r) GHEORGHE ȘERBAN
