Poate am știut cândva,
Dar cum timpul a trecut,
Am uitat că pe-ntâi martie,
Ion Creangă s-a născut!
Dar de-amintirile lui,
La cireșe, La scăldat,
Și de Smărăndița popii,
Niciodată n-am uitat!
N-am uitat de Irinuca,
Nici de caprele râioase;
Cum poți ca să uiți vreodată,
Amintiri așa frumoase?
Și de pupăza din tei,
Îmi aduc mereu aminte,
Cum umbla s-o vândă-n târg,
El, copilul fără minte!
Nici de Capra cu trei iezi,
De, Punguța cu doi bani,
De Prostia omenească,
N-am uitat de-atâțea ani!
Nici de moș, și nici de babă,
Și nici de fetele lor,
Iar de Făt-Frumos, firește,
Mi se face mereu dor!
Pe-acel om, cum nu mai e,
Altul mai leneș de fel,
Îl văd parcă în căruță,
Și cucoana lângă el !
La urat îl văd pe Nică,
Prin omăt pe ulicioară,
Așa cum erau, odată,
Datinile pe la țară!
Ce frumoase amintiri,
Ion Creangă ne-a lăsat,
Din copilăria lui…
Nici voi nu cred c-ați uitat!