1.Pregătirea pentru viață și ca ofițer a eroului târgoviștean
Maiorul (post-mortem) Gheorghe Dudea, ofiţer târgoviştean de prestigiu, erou al Regimentului III Dâmboviţa nr. 22 (în continuare, Regimentul 22 Infanterie), s-a născut la 17 martie 1901 în oraşul Târgovişte, într-o veche şi istorică zonă, pe str. Cantacuzino, nr. 6, în imediata vecinătate a Bisericii Stolnicului2.
Locul naşterii eroului este situat lângă vestigii istorice naţionale de prim rang în centrul cărora se găseşte Curtea Domnească, vechea Cetate de Scaun a Valahiei, care în timp a generat, cu forţă, patriotism şi demnitate naţională de prim rang.
Acestea şi probabil şi zona Mănăstirii Dealu unde a funcţionat un vestit liceu militar, în care au fost crescuţi şi educaţi cu dragoste de ţară mari comandanţi ai oştirii române, au influenţat pe viitorul tânăr ofiţer.
După absolvirea cursurilor primare şi secundare în Târgovişte, între 1 septembrie 1920 – 16 iulie 1921 a urmat pe cele ale Şcolii Militare de Educaţie Fizică Bucureşti. A debutat în pregătirea militară propriu-zisă prin parcurgerea în intervalul 16 iulie – 17 noiembrie 1921 a „Cursului complementar” la Şcoala Militară de Infanterie Nr. 1 Bucureşti, ca test de admitere în cadrul acesteia.
După absolvirea prestigioasei instituţii de învăţământ militar, a fost înaintat la gradul de sublocotenent, prin Înaltul Decret nr. 3371 / 1 iulie 1923 şi repartizat la celebrul Regiment 22 Infanterie3.
Aici avea să desfăşoare o intensă şi diversă activitate militară, formându-şi calităţi militare şi profesionale deosebite. Într-una din primele aprecieri anuale (Foaie calificativă) făcute de comandantul de regiment colonelul Gheorghe Georgescu, îi descria o „purtare şi educaţie frumoasă, iubit de camarazii săi, inteligent, cu dragoste de muncă şi pentru cariera militară, ascultător şi muncitor […], talentat în arta picturii”.
Un fapt inedit s-a petrecut în timpul participării regimentului în perioada 9-28 octombrie 1924 pe timpul manevrelor din zona localităţilor Drajna de Jos, Moreni, Ţintea. În această ultimă localitate sublocotenentul Gheorghe Dudea avea să participe alături de ofiţerii unităţii la botezul a doi copii ai notarului din localitate, naşii acestora (doi ofiţeri din regiment) dându-le numele istoric de Romulus şi Remus4.
Apreciindu-i-se calităţile dovedite în instruirea militarilor, între 1 septembrie 1925 – 1 noiembrie 1926 a fost detaşat la Şcoala Specială de Infanterie Sfântul Gheorghe, unde a început să-şi consolideze pregătirea, urmând cursuri de cultură militară generală, de cultură militară specială, de cunoaşterea limbilor străine, cursuri practice de călărie, scrimă şi altele.
Ca urmare a rezultatelor obţinute în unitate şi la cursuri de pregătire, acestea fiind cuantificate cu atenţie şi rigurozitate de superiorii săi, la 1 iulie 1927 prin Înalt Decret 2278 a fost avansat la gradul de locotenent. Imediat după acest moment a primit o misiune specială, de a „completa detaliile de pe teren la harta regiunii Vadu-Părului” (Prahova), veridicitatea acestora fiind verificată în practică cu ocazia manevrelor regimentului în zona amintită în perioada 25 septembrie – 3 octombrie 19275.
În anul următor, între 1 iulie – 1 septembrie 1928, a urmat cursurile Şcolii de Legături şi Transmisiuni a Corpului 5 Armată, Braşov. La absolvirea acesteia, din cele opt discipline de studiu şi pregătire, la şapte dintre ele a fost apreciat cu calificativul foarte bine6.
Şi-a continuat pregătirea specială şi între 1 iulie 1929 – 1 martie 1930 a fost detaşat la Şcoala de Secţii Topografice şi Observaţie. În afara pregătirii teoretice complexe a executat lucrări practice importante în teren de actualizare a hărţilor topografice militare, „de reambulare a Hărţei Ţării” în zonele Dobrogea şi Neamţ.
Noul comandant de regiment, colonelul Ion Nicolin avea să-i încredinţeze sarcina de a se ocupa de instrucția recruților din Compania 12 Mitraliere, apoi de cea a grupelor de instuctori din Compania de Specialități. Ulterior a fost numit la conducerea conducerea Serviciului de aprovizionare a unităţii cu alimente şi furaje.
În concluzie, putem spune că până în acest moment, într-o perioadă de timp relativ scurtă, şi-a completat pregătirea militară generală, specializându-se în diverse domenii: transmisiuni, topografie, logistică. Observându-i activitatea şi calităţile, eşaloanele militare superioare au hotărât ca între 1 octombrie 1934 – 10 mai 1937 să fie mutat la Corpul 5 Armată, Brașov, în interes de serviciu, în cadrul Biroului 3, cu atribuţiuni ca „şef al serviciului transmisiuni şi ofiţer cu biblioteca”. Îndeplinea, deci, sarcini importante în cadrul unui compartiment special într-o mare unitate, deşi avea decât gradul de locotenent. În Foaia Calificativă aprobată de Comandantul Corpului, generalul Alexandru Rizeanu se arată:,,…A executat toate lucrările de desen, hărți, planșe pentru Școala Ofițerilor pe Garnizoană și Manevrele Corpului de Armată”.
Un moment deosebit al vieţii sale s-a derulat în ziua de 27 septembrie 1936 când, pe baza Aprobării Copului 5 Armată nr. 1214, s-a căsătorit cu domnişoara Ana Costache.
La data de 10 mai 1937 a fost avansat la gradul de căpitan şi mutat înapoi la Regimentul 22 Infanterie, după 14 ani de la absolvirea Şcolii de Ofiţeri, interval în care a urmat diferite cursuri de pregătire şi a fost detaşat, pe o perioadă de aproximativ cinci ani şi jumătate.
Numit la comanda Companiei 3 Infanterie, în aprecierea anuală din 1937, comandantul îi situează subunitatea ca fiind „una din cele mai bune companii din regiment”, având şi cele mai bune rezultate la manevrele din zona Cincu Mare (Braşov). În finalul aprecierii, acesta mai adaugă: „Este un foarte bun ofiţer din toate punctele de vedere, dovedind a fi un om de caracter şi moral”.
Norii negri ai viitorului război mondial apăreau şi, începând cu ziua de 22 august 1939, regimentul a fost deplasat pentru continuarea pregătirii pentru luptă în Moldova, în zonele Jijia şi Neamţu, subunitatea căpitanului Dudea remarcându-se prin „lucrări foarte bine executate şi judicios studiate, aplicaţii în teren”7. După desfăşurarea unui complex de măsuri de pregătire pentru război, unele fiind surprinse şi în evoluţia profesională a ofiţerului, vara anului 1941 avea să găsească regimentul pregătit pentru participarea la eliberarea pământului românesc dintre Prut şi Nistru. Sunt cunoscute condiţiile în care acest teritoriu românesc a fost smuls în urma ultimatumurilor sovietice din 26 şi 28 iunie 1940, an denumit „Anul răstignirii neamului românesc”.
NOTE
1. Ordinul Militar de Război Mihai Viteazul, cel mai înalt Ordin de război al statului român, înfiinţat de regele Ferdinand I, într-un moment de cumpănă a neamului nostru, când însă fiinţa statului era în pericol, în dramatica iarnă a anului 1916 prin Legea 3249, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 223, din 28 decembrie 1916. Ordinul era rezervat exclusiv ofiţerilor care s-au distins prin fapte excepţionale de război în faţa inamicului, detaliate printr-un regulament al acestuia.
2. Biserica ce poartă numele „Stolnicul”, după denumirea funcţiei îndeplinită de ctitorul său, Stolnicul Constantin Cantacuzino (1660-1716). În: Mănăstiri şi Biserici reprezentative din Arhiepiscopia Târgoviştei, editat de Arhiepiscopia Târgoviştei, 2009, p. 235-236.
3. Regiment înfiinţat în anul 1930. Unul din primele regimente de linie din Armata Română (al treilea), participant la Războiul de Independenţă din anii 1877-1878, în Campania Balcanică (1913), în Primul şi al Doilea Război Mondial. În prefaţa istoricului acestui regiment publicat la 9 aprilie 1931 se arăta că: „În regiment a contat sublocotenentul Ferdinand de Hohenzollern, Regele ce a întrunit poporul român sub un singur steag”. În: Istoricul Regimentul 3 Dâmboviţa, nr. 22, întocmit în al patrulea an de domnie al Regelui Carol a II-lea, 1930, p. 9.
4. Ibidem, p. 74.
5. Arhivele Militare Române, fond Memorii bătrâni, Maior post-mortem Dudea Gheorghe, dosar nr. 111, fila 16.
6. Ibidem, fila 17.
7. Ibidem, fila 32.
Președintele Filialei Dâmbovița a Asociației Naționale Cultul Eroilor
,,Regina Maria”
Col(Rz.) Gheorghe ȘERBAN
