Îngrijorat că sovieticii vor ajunge prea repede la Budapesta şi Viena, Winston Churchill decide să se întâlnească cu I.V. Stalin.
• Alexandru Cretzianu vrea misiune americană în România.
• Gheorghe Mihail doreşte să păstreze prizonierii germani.
• Sovieticii decid scoaterea trupelor romane din Constanţa.
• Eliberarea oraşului Sfântu Gheorghe.
Winston Churchill apreciază că ,,trecerea României de partea cauzei aliate a dat ruşilor un mare avantaj şi s-ar putea ca ei să intre în Belgrad şi Budapesta, şi probabil în Viena, înainte ca aliaţii occidentali să străpungă linia Siegfried”. Ca urmare, decide să se întâlnească, în perioada următoare, cu I.V. Stalin şi cere şefilor de State Majore să accelereze pregătirile pentru pătrunderea trupelor britanice în Istria şi, apoi, în Ungaria şi Austria.
După ce trupele ungare şi germane au atacat (5 septembrie1944) la sud de linia vremelnică de demarcaţie româno-ungară impusă la 30 august 1940, guvernul român constată, prin declaraţia ministrului Afacerilor Străine, că Ungaria s-a pus în „stare de război cu România”.
Grigore Niculescu-Buzeşti cere lui Lucreţiu Pătrăşcanu să insiste pentru a determina pe sovietici să nu mai preia prizonierii germani de război capturaţi de români şi să restituie pe cei ridicaţi, împreună cu cei internaţi: ,,Veţi arăta că în caz contrariu se pune în joc viaţa nu numai a misiunilor noastre diplomatice, militare etc. aflate pe teritoriul Reich-ului, dar şi a zecilor de mii de români deportaţi pentru muncă, din Transilvania de nord în Germania”.
La Ankara, Alexandru Cretzianu roagă pe ambasadorul american să intervină pe lângă guvernul de la Washington pentru ,,acceptarea principială a unor furnituri de armament şi echipament pentru armata română şi pentru trimiterea unei misiuni în România”. Ambasadorul român mai informează despre dezarmarea flotei române, preluarea prizonierilor germani şi a internaţilor politici de către sovietici şi despre alte probleme cu care se confrunta guvernul dela Bucureşti.
Acţionând dinspre Vâlcele, Divizia 1 munte pătrunde în orașul Sfântu Gheorghe pe la vest și sud-vest, Compania 1 din Batalionul 2 vânători de munte ajungând la orele 11.00 în centrul localității. După ce a respins trupele inamice din zona gării, Regimentul 3 infanterie din Divizia ,,Tudor Vladimirescu” face joncțiunea cu unitatea de vânători de munte (la orele 14.00). Astfel, Sfântu Gheorghe devine primul oraș românesc eliberat din teritoriul ocupat de Ungaria în 1940. În continuare, Corpul de munte a acționat spre Baraolt, apoi spre Târgu Mureș, iar Corpul 33 armată sovietic a fost deplasat în centrul Transilvaniei, în zona Bahnea, Bernadea.
În Podişul transilvan, trupele germane și ungare au reuşit să pătrundă în dispozitivul Armatei 4 numai 25 – 30 km din cei 150 km preconizați până la crestele Carpaților Meridionali. Luptând, în inferioritate numerică, diviziile române au reușit să oprească ofensiva inamiculuipe aliniamentul Sighișoara, Bahnea, malul sudic al Târnavei Mici până la Cornești, Asinip,nord Mirăslău, vest Cacova. ,,Acesta – consemna generalul-colonel Hans Friessner – a fostun lucru funest, deoarece munții ar fi fost cel mai bun aliat al nostru. Cu trupe speciale, relativ puține, inamicul putea fi respins aici mult mai bine decât la nord de aceste defilee”.
Pe aeroportul din Craiova încep să aterizeze avioane sovietice.
Generalul Nicolae Macici informează pe generalul I.M. Managarov despre valoarea combativă redusă a Armatei 1 (recruţi cu 2 – 3 luni de instrucție, dotare insuficientă, în special la artilerie anticar,care de luptă și aviație) și misiunile pe care le avea de îndeplinit. Generalul sovietic promite sprijin în artilerie, aruncătoare, tancuri și aviație și informează că Armata 1 va participa la ofensiva spre vest cu diviziile 3 munte, 2 munte, 1 și 19 infanterie, restul forțelor urmând să facă siguranța spre vest, acoperind comunicația Orșova – Lugoj și spre Banatul sârbesc.
La Constanţa, comandamentul sovietic ordonă ca în oraş și pe o rază de 12 – 15 km în jur să nu se mai afle, în decurs de 16 ore, decât 2 100 de oameni-trupă, fără armament automat și numai cu o pușcă la șapte-opt oameni.
Generalul Gheorghe Mihail solicită generalului R.I. Malinovski aprobarea ca prizonierii de război germani să rămână ,,la dispoziţia statului român până la încheierea armistiţiului