Soare, plajă, nisip, mare,

Ce poate fi mai frumos?

Dar te duci cu gândul iute,

La muntele răcoros.

Că așa-i romanul, frate,

Niciodată multumit!

E la munte, vrea la mare,

E umbrit vrea însorit.

Când e cald si zăbușeală,

Vrea să plouă, neaparat,

Iar când plouă „el vrea soare”,

Ca să fie mai bronzat!

Într-un costumaș de baie,

[Ce costumaș, doar o ață!]

Defilează o fetiță

Și se lasă agățată.

De-un baiat cu cash la slip,

[Nu, cu card de sanatate,]

Și să fi , musai verzi,

Că altfel nu se mai poate!

Și vrea stele cât mai multe

Pe firma de la hotel,

Că ea e… fată de fată,

Nu așa cum crede el!

În botox și silicoane

A bagat multe lovele,

Și acum să etaleze

În hotel de două stele?

Cel mai scump local de noapte

Îl alege de pe net,

Doar butonând telefonul…

Telefon de-ăla deștept,

Mult mai mult ca ea, firește,

Cu funcții sofisticate…

Ca să știi să-l folosesti,

Îti trebuie facultate.

Iar ea are, negreșit,

De-aia pe bandă rulantă,

Că-i trebuie, nu se știe,

Viața e întortocheată!

Poate pleacă dincolo,

Când i-o mai pica fațada,

Pană-atunci în România,

Pe plajă face parade…

-Tu de unde ești de loc?

Îl întreaba Ea pe El,

De la prima întalnire,

[Dacă e mai frumușel.]

Ești cumva de la Brașov?

Nu de alta dar aș vrea,

Să ajung și eu la munte,

Poate mai iese ceva.

Că si-acolo-i ciuguleală,

Știu din sezonul trecut!,

Stau vreo două săptămâni,

Și o iau de la-nceput:

Soare, plajă, nisip, mare,

Mă intorc…găsesc cu cine,

Fac naveta: mare-munte,

Cine se pune cu mine?

Haine multe n-am de dus.

Să le car de umplutură?

Tot costumul e de bază

Ce, la munte nu-i căldură?

Flori Bungete