La scurt după achiziţionarea moşiei Bucşani, Ioan G. Dalles a întâmpinat mari dificultăţi din partea proprietarilor de moşii care erau vecini cu el, Alexandrina Florescu proprietara moşiei Comişani, dar mai ales cu Gheorghe Gr. Cantacuzino zis „Nababul” (1837-1913), prim ministru al României între anii 1899-1900 şi 1904-1907, dar şi preşedinte al Partidului Conservator (1899-1907), proprietarul moșiei Băleni. Litigiul cu Alexandrina Florescu s-a derulat între anii 1872-1876, privind o porțiune de moșie și soluționată favorabil pentru Ioan G. Dalles. Astfel, la 28 mai 1876, Tribunalul București a stabilit hotarul dintre moșiile deținute de către Ioan Dalles și Alexandrina D. Florescu, prin fixarea unor puncte care au determinat prin măsurare, hotarul între moșia Bucșani și moșia Comișani, iar pentru delimitarea acestor puncte, au fost solicitați în vederea realizării contractului de hotărnicie, inginerii hotarnici Theodor Toncoviceanu și Alexandru Poenaru.

În privința conflictului cu Gheorghe Grigore Cantacuzino, litigiile în vederea stabilirii hotarelor moşiei vor dura până în 1883, când Tribunalul Judeţean Dâmboviţa a dat câştig de cauză grecului Ioan G. Dalles, în privinţa hotarelor dintre moşiile Răţoaia şi Băleni, precum şi în alte pricini de hotărnicie: „Având în vedere contestaţiunea făcută de Dalles la hotărnicia moşiei Băleni, tribunalul respinge ca nefondate oposiţiunile făcute de Domnii Gheorghe Gr. Cantacuzino şi Dna Ecaterina Cantacuzino contra sentinţei civile nr. 227/1882… Admite contestaţiunea făcută de Domnul Ioan G. Dalles la hotărnicia moşiei Băleni despre vecinătatea cu Răţoaia în sensul că această vecinătate să aibă hotar despărţitor între ele apa Ialomiţa”.

Negustorul şi acum moşierul Ioan G. Dalles, deţinea în același timp şi nenumărate imobile în Bucureşti, pe străzile Lipscani, Gabroveni, Şelari, bulevardul I. C. Brătianu, Gloriei, proprietăţi situate în vadul comercial cel mai căutat de negustori. Aşa cum reiese din Registrul de venituri şi cheltuieli al lui Ioan I. Dalles şi al mamei sale Elena Dalles, existent la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naționale Dâmboviţa, pentru anii 1892-1914, aceste imobile din Bucureşti erau închiriate parţial sau total.

După căsătoria cu Elena Anastasescu, grecul Ioan G. Dalles s-a mutat împreună cu soţia la conacul de la Bucşani, unde s-a și născut primul copil al familiei, în anul 1871 pe nume George I. Dalles. Însă, bucuria venirii pe lume a lui George a fost zdrobită de o tragedie. La numai doi ani de la naşterea micuţului, în anul 1873, George moare subit, presărând negura morţii în sufletele părinţilor săi. Însă, în anul 1875, apare o rază de bucurie în sânul familiei, când se naşte Dora I. Dalles, o fetiţă de o frumuseţe aparte, iar în anul 1879 familia se bucură de naşterea unui alt băiat, Ioan, care va purta numele tatălui. Totuși, tragedia familiei Dalles nu s-a oprit aici, ea a continuat, și la 4 ianuarie 1886, marele boier și moșier Ioan G. Dalles a trecut în nefiinţă, lăsându-şi copiii în grija soţiei.

Dora şi Jan (Ioan G. Dalles) au fost crescuţi la moşia de la Bucşani de mama lor în bunătate şi dragoste faţă de semenii lor. Cei doi fraţi plecau pe neştiute de la curte şi intrau prin casele sărăcăcioase ale văduvelor, bătrânilor şi orfanilor şi le duceau acestora bani şi diverse bunătăţi. Nu era flăcău sau fată din Bucşani şi din Răţoaia care, atunci când aşezau vreo căsnicie nouă, să nu primească de la curte înştiinţarea că are voie să-şi cioplească casa din imensa pădure Bucşani-Răţoaia şi dacă nu aveau vite şi car de zestre, vacă de lapte, oi, porci de rasă, să nu primească de la Jan Dalles, dar de nuntă, căruţă cu boi, o vacă, oi, porci de rasă, cai sau tot ce ştia el că-i place gospodarului flăcău, mai ales că nu era sărbătoare de la Dumnezeu să nu fie prezentă la slujba bisericească întreaga familie Dalles.

După ce la 7 noiembrie 1892 Dora Dalles a decedat, la numai vârsta de 17 ani, Elena şi Jan Dalles au rămas momentan singurii supravieţuitori ai acestei tragedii care cuprinseseră familia mult iubitului moșier. Decedată în noaptea de 7 spre 8 noiembrie 1892, orele două, Elena Dalles a mai avut tăria să consemneze în „Registrul de venituri şi cheltuieli” al familiei: „înmormântarea -4400 lei; toaleta-1400 lei; cinci săptămâni doctoral-500 lei, coroane de flori- 700 lei; parastas de şase săptămâni-350 lei, cruce de mozaic de la Veneţia-250 lei; portret în ulei-140 lei…în total-22 463 lei”. A fost o lovitură cruntă, pe care mama Elena şi fiul său Jan, au transformat-o într-un gest de rară omenie şi credinţă, ridicând la Bucşani o şcoală ce poartă astăzi numele Dora Dalles, iar în 1894-1895 au ctitorit biserica din sat cu hramul „Sfinţii Constantin şi Elena”. Pisania de piatră pusă la 10 septembrie 1895 de Elena Dalles şi fiul ei Ioan Dalles, arată că: „Această sfântă şi dumnezeiască biserică cu hramul sfinţilor Constantin şi Elena şi sfântul Ioan Botezătorul s-a ridicat din temelie de către doamna Elena I.Dalles şi fiul ei Ioan Dalles la anul 1894 şi s-au sfinţit la anul 1895 septembrie 10, donându-le odoarele sfintei biserici în zilele Mării sale regele Românii Carol şi al reginei Elisabeta şi al prea sfinţii sale Ghenadie, mitropolitul primat al României”.

Relaţia pe care familia Dalles o avea cu locuitorii din moșia Bucşani, a fost demonstrată mai ales în timpul evenimentelor sociale ce au marcat Răscoala țărănească din 1907, când în localitățile învecinate comunei, la Răzvad, Săcuieni şi Adânca a izbucnit răscoala, iar ţăranii au luat cu asalt conacele boierești jefuind şi arzând totul, maltratând primarul şi înfruntând autorităţile judeţene. Ulterior, au plecat de la Adânca şi Săcuieni spre moşia din Bucşani, având ca scop să devasteze şi să incendieze imensa bogăţie ce era conacul moşiei Bucşani-Răţoaia, dar care a fost salvată de întreg satul Bucşani ieşit „cu arme, topoare, furci, pari…şi care au ieşit aşa cu căţel cu purcel, înaintea răzvrătiţilor şi i-a întors înapoi”. Acest episod, reprezintă o lecţie de istorie ce demonstrează că au existat şi boieri apropiaţi de ţărani, aşa cum va căuta să demonstreze P. P. Carp (1837-1919), susţinând că ţăranii şi boierii nu sunt numai două clase opuse, dar şi două tipuri antropologice înrudite şi complemetare.

După decesul Dorei Dalles, speranţele de supravieţuire ale familiei se legau de Ioan I. Dalles (Jan), ultimul vlăstar Dalles, ce părea că va duce istoria familiei mai departe. Acesta a mers să studieze Dreptul la Paris, luându-şi aici şi doctoratul, înscriindu-se astfel, printre tinerii burghezi români care îşi desăvârşeau studiile în străinătate, alegând nivelul cel mai ridicat de cultură şi modernism manifestat de şcoala franceză. Întors în ţară, Ioan I. Dalles a profesat ca avocat, dar totodată s-a dedicat împreună cu mama sa, acţiunilor de binefacere şi activităţii culturale, susţinând din fonduri personale, diverse acte de cultură şi umanitate. Astfel, în anul 1912, Ioan şi mama sa Elena Dalles, au primit drept recompensă, decoraţia „Răsplata Muncii” clasa a I-a, iar Ioan a fost decorat chiar cu ordinul „Coroana României”, pentru servicii culturale. Tot în această perioadă, Ioan Dalles a îmbrăţişat și cariera militară, fiind repartizat în cadrul Regimentului 2 Artilerie Cetate, unde a primit aprecieri elogioase din partea generalului Coandă, aşa cum reiese din foaia calificativă pe anii 1911-1913: ,,Ioan Dalles, este unul dintre ofiţerii de rezervă cu foarte multă dragoste pentru armată şi cu un excelent spirit de comandă”. Experienţa militară l-a propulsat până la gradul de căpitan, obţinut în baza Î. D. nr. 2087/10 mai 1914.

Având aceste atribute, Jan Dalles promitea astfel să devină o figură de marcă în societatea vremii şi un adevărat aristocrat. În ceea ce privesc convingerile sale politice, se numără printre admiratorii lui Nicolae Filipescu (1862-1916) și se declara ca fiind un apropiat al lui Constantin Olănescu şi Mihail Desliu, şefii organizaţiei Partidului Conservator din Judeţul Dâmboviţa. În plus, Prefectul de Dâmboviţa, Victor Baranga l-a convins pe Jan Dalles să se înscrie în Partidul Conservator, astfel încât acesta făcea parte din Clubul Conservator din Târgovişte, cel care din 3 februarie 1908 îşi avea sediul în strada Primăverii, și edita ziarul „Credinţa”, explicând astfel, trecerea în partidul lui Take Ionescu a unei importante fracţiuni din partid. În același timp, oficiosul conservator reliefa că „are menirea de a apăra credinţa conservatoare, sfântă şi curată, credinţa cu care ne mândrim şi care ne înalţă sufletele grav ameninţate prin spărtura ce se încearcă a se face în Partidul Conservator”.

Printre membrii comitetului executiv ai Clubului Conservator din Târgovişte, figura şi Jan Dalles alături de Costică Olănescu, Victor Baranga, Elie Angelescu, Mihai Calinderu, Mihail Deșliu, Constantin Carabella și Niculae G. Cantacuzino. Şeful organizaţiei conservatoare, evidenţia că Partidul Conservator este indispensabil, fiind „singurul care evoluează, deoarece este un partid deschis, mereu în contact cu poporul, ascultând suferinţele lui şi desidenţa întâmplată nu-l poate slăbi sau desfiinţa” .

Discursurile conservatorilor dâmboviţeni subliniau încrederea în şeful Partidului Conservator, în persoana lui P. P. Carp, acesta fiind „unul din cei mai mari oameni politici pe care îi are ţara”. Conservatorii lui Constantin Olănescu, al cărui susţinător era şi Ioan I. Dalles, trimiteau cu ocazia inaugurării clubului partidului o telegramă lui P. P. Carp prin care îl înștiințau că: „Subsemnaţii… vă asigură de dragostea şi devotamentul lor, necondiţionat ce vă va însoţi întodeauna”. Participând la prima campanie politică din Dâmboviţa, politicianul Jan Dalles a reușit să se evidenţieze din nou cu nobleţea şi sensibilitatea ce îl caracterizau. Astfel, Athanasiu Tache mărturisea despre omul politic Ioan I. Dalles: „mă ruga să nu-l duc întâi la locul de întrunire, care de obicei era o cârciumă, ci să-l duc la biserică şi la şcoală. Şi acolo, după ce vedea şi chibzuia cam ce lipseşte, mă lua departe şi îmi spunea aşa ca să nu vadă dreapta ce face stânga, câte o mie de lei să o dau preotului, învăţătorului sau primarului ca să facă ce trebuie la biserică, şcoală sau la vreun pod şubred. În comuna lui făcuse un splendid pod de lemn peste Ialomiţa numai cu cheltuiala lui”.

Acţiunile sale de binefăcător nu urmăreau obţinerea unui prestigiu politic în rândul oamenilor nevoiaşi sau îmbunătăţirea imaginii conservatorilor, ci era poate o campanie proprie şi nu una politică, în care s-a implicat pentru a ajuta acolo unde era nevoie fără să aştepte laude sau să obţină privilegii. Concepţia sa despre desfăşurarea unei campanii politice era privită cu oarecare rezerve de către colegii lui de partid. De pildă, colegul său de partid Niculae G. Cantacuzino, îl atenţiona pe Jan Dalles mai în glumă mai în serios, după prima vizită făcută pe valea Dâmboviţei: „ Jane dragă, nu mai merg cu tine, că cu dărnicia ta, mă faci şi pe mine să dau bani, şi, ce vrei să rămân sărac!?”. Iniţiativa sa, pare că a fost preluată şi de colegul său de partid Mihail Deşliu. Astfel, în ziarul conservator Credinţa din 24 februarie 1908, apărea un articol care titra că acesta a sosit la Târgovişte pentru a lua parte la şedinţa comitetului clubului conservator, și acorda Primăriei orașului Târgoviște suma de 100 lei în folosul copiilor săraci.

Bibliografie:

-Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Dâmboviţa, fond Familia Dalles, dosarul 1/1862-1884, dosarul 3/1881-1883, dosarul 4/1892-1914, dosarul 9/1918-1921. Testamentul Elenei Dalles, dosarul 12/1918; Registrul de venituri şi cheltuieli al lui Ioan I. Dalles şi al mamei sale Elena Dalles (1892-1914);

-George Dragomirescu, Ion Frunzetti, George Demetrescu Mirea, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Bucureşti, 1940;

-Nicolae Peneş, Brânduşa Negulescu, Fundaţia Dalles. File de monografie, Editura Asociaţia Naţională a Universităţilor Populare din România, Bucureşti, 1996;

-Cornel Mărculescu, Familia Dalles – între mit şi realitate, în: „Curier. Revistă de cultură şi bibliologie”, An XIX, nr. 1(37), Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2013;

-Cornel Mărculescu, Din istoria comunei Bucșani, județul Dâmbovița. În memoria dascălilor noștri. File de monografie, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2015;

-Cornel Mărculescu, Medalion: Jean Dalles (1879-1914), în „Almanah Revista 100. Județul Dâmbovița (2019-2020). Proiect finanțat de Consiliul Județean Dâmbovița”, noiembrie 2019;

-Cornel Mărculescu, The surname of the Dalles family from Bucșani, Dâmbovița county, în vol. „Journal of the American Romanian Academy of Arts and Sciences”, new series, nr. 36.1, Hayward, Los Angeles, USA, Editura ARA, Publisher, Los Angeles, 2019;

-Cornel Mărculescu, Dâmbovița turistică și culturală. Clădiri, case impunătoare, oameni, întâmplări, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2023.

Prof.dr. Cornel Mărculescu