În raportul nr. 5522/1902, Ion I. C. Brătianu, ministrul ad-interim al Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, citându-l pe ministrul de Interne, arată că: «domnii prefecți ai județelor Buzău, Dâmbovița și Vâlcea, în scurtul timp de când conduc aceste județe, au dat dovadă de multă energie și, grație neobositei lor activități, toate ramurile de administrație din acele județe au prosperat în mod îmbucurător, de și bugetele respective au fost echilibrate cu însemnate economii, totuși, pe terenul administrativ, munca ce Domniile lor au depus, a contribuit mult la completarea rețelelor de comunicații, la construirea mai multor poduri, spitale și a diferitelor localuri pentru serviciile administrației și justiției. Iară, pe terenul cultural, grație sprijinului și îndemnului la muncă a domnilor prefecți de Buzău, Dâmbovița și Vâlcea, județele administrate de Domniile lor au fost dotate cu numeroase școli profesionale și diferite societăți culturale. Pentru aceste motive, domnul ministru de Interne intervine, conform art. 10 din Statutele Ordinul „Steaua României”, de a se conferi domnilor prefecți, Ordinul „Steaua României” în gradul de Ofițer».
Urmare a raportului menționat mai sus, regele Carol I a semnat la București, în 30 martie 1902, decretul nr. 1.238 (aflat la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 86/1902), prin care a conferit lui Nicolaescu I. Constantin, prefectul județului Dâmbovița, precum și altora, Ordinul „Steaua României” în gradul de Ofițer.
Apelând la faleristică, la sigilografie și la heraldică, prezentăm descrierea decorației, precum și reproducerile grafice ce provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale din București și de pe site-ul http://ordersandmedals.ro.
Ordinul „Steaua României” a fost instituit prin legea nr. 1108 din 10 mai 1877 și avea scopul de a recompensa serviciile militare și civile aduse statului român. Conform Regulamentului Ordinului „Steaua României” nr. 2001 din 6 august 1885, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 103 din din 10 august 1885 și aflat, sub formă de copie, la Arhivele Naționale Istorice Centrale (Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642), Ordinul „Steaua României” în gradul de Ofițer se prezintă sub forma unei cruci recruciate, de metal, de 40 mm, smălțuită albastru, înconjurată de raze convergente, purtând deasupra coroana regală. Pe aversul crucii, pe centru, într-un medalion rotund, smălțuit roșu, se află o acvilă, redată în întregime și din față, cu aripile deschise și cu zborul în jos, cu capul întors spre aripa dreaptă, ținând în cioc o cruce poziționată în bandă, stând cu picioarele pe un fulger, totul aurit. Medalionul este înconjurat de o bordură, emailată albastru, în care este scrisă, cu litere majuscule, aurii, deviza *** IN FIDE SALUS (SALVAREA ÎN CREDINȚĂ). De asemenea, bordura este înconjurată de o ghirlandă de ramuri de stejar, de culoare verde, prinsă, în dreptul brațelor crucii, cu panglici aurii dispuse în săritoare. Pe revers, pe mijloc, într-un medalion asemănător cu cel de pe avers, se află cifra domnitorului Carol I (două litere „C” adosate și intercalate în care s-a înscris cifra romană „I”), încoronată de o coroană închisă, terminată cu glob crucifer, totul aurit. Însemnele Ordinului erau de aur pentru gradul de Ofițer. Ofițerii purtau decorația pe partea stângă a pieptului, atârnată de o panglică moarată roșie cu câte două dungi de culoare albastru-închis pe fiecare margine și cu o rozetă pe centru.
dr. Laurențiu Ștefan Szemkovics,
Consilier Arhivele Naționale Istorice Centrale București
