În prima noapte cu lună plină din luna kartika începe târgul de la Pushkar, cel mai mare și mai cunoscut din India. Dar cum e India – totul e mai mare, complicat și spectaculos. Kartika este, în funcție de regiunea Indiei, prima, a 7-a sau a 8-a lună din calendar. Adică, toți au aceleași 12 luni în calendar, dar numărătoarea începe cu luni diferite, e India. În orice caz, festivalul pică prin noiembrie al nostru. Mai fusesem în zona Pushkar, însă diferența între perioada de târg și cea normală este enormă. Recomandare clară – dacă tot mergeți în India faceți tot ce puteți să prindeți festivalurile și târgurile, în special pe acesta. Atât de tare m-a marcat diferența, încât, acum îmi organizez tot programul de călătorit având festivalurile ca prioritate 1. (Prioritatea 2 momentan e și mai mult mers pe munte după experiența din Nepal. Vorba aia, ca porcul, din ce mănânci, din ce ai mai mânca).
Delhi – Jaipur – Ajmer – Pushkar cu autobuzul peste noapte. Rută circulată, autobuze mai bune ca media indiană, murdare paturile, dar nu chair rău. În oraș, aglomerație mare, sute de mii de negustori și cumpărători veniți din toată India, plus turiștii. La capitolul turiști trebuie să fac o mențiune, în sensul că sunt mulți turiști indieni. Turiști ca oricare alții cu camere foto de mii de euro și cazați la un hotel bun, nu în cort, în nisip ca indienii de rând de la târg. Am povestit pe autobuz cu trei băieți din sudul Indiei și dacă nu erau atât de fixați pe muncă, aș fi putut spune că sunt din sudul Europei: 30-35 de ani, neînsurați, cu joburi de peste o mie de dolari pe lună în IT și inginerie, preocupați de ultimile restaurante japoneze din Hyderabad și de călătorit, cu camere de mii de euro după gât. Nicio treabă cu India clasică, la o mie de ani de conaționalii nomazi din corturi. Cea mai surprinzătoare treabă a fost de fapt că nu vorbeau deloc hindi, cu șoferul se înțelegeau cam tot atât de bine ca și mine. La un popas de mâncare au luat aceeași țeapă ca și mine, toți am plătit triplu pe biryiani.
Hotel este relativ ușor de găsit, considerând că populația medie crește cam de 15-20 ori pe timpul târgului. Proporțional, ar fi ca și cum ai căuta hotel în Sinaia în săptămâna când absolut toată populația Bucureștiului se mută la Sinaia. Am luat un hotel mai bun, la marginea orașului într-o zonă liniștită. Bun a fost până când am descoperit că după 15 de ore pe drum nu am apa caldă. Totul s-a rezolvat, problema indiană – soluție indiană.
Pushkar, este un oraș special datorită unui lac ale cărui ape te curăță de păcate și de boli. Pelerinii veneau la lac din tot nordul Indiei și profitau de ocazie să vândă și să cumpere animale. Așa a început târgul acum câteva sute de ani, însă, nimeni nu știe precis când. Acum este o mega adunare de oameni și animale. Aș avea curaj să pun un pariu că targ de animale mai mare nu mai există pe undeva prin lumea asta, poate China, cumva, ceva. De descris nu prea poate fi descris că nu există termeni de comparație, în România nu avem nimic nici la o zecime din mărime sau varietate.
30 000 de cămile, cam tot atâția cai, vaci, capre sunt aduse pentru a fi vândute. Mii de meșteșugari, producători de unelte, scule, totul de la ace de siguranță en-gros la combine enorme. Asta e partea 1. Partea 2 – comerțul și mâncarea. Restaurante fixe și mobile de toate felurile, vânzători ambulanți cu miile vin și vând la milionul de vizitatori ai târgului. Partea 3 – distracția. De la roți enorme de carnaval la dresori de șerpi și echilibriști pe sârmă, până la un fel de streap-tease. Partea 4 – peregrinajul religios.
Prima întâlnire cu targul. Cât vezi în zare animale. Încă nu realizasem că acesta e doar unul din cele vreo 4-5 câmpuri ale targului, plus stadionul, zona de mancare, etc. A doua zi mi-am închiriat un atelaj și m-am pornit în recunoaștere. Este extraordinar de important să găsiți pe cineva să meargă cu voi printre indieni și să vorbească, să traducă întrebările pe care le aveți. Altfel nu veti intelege mare lucru din ce se petrece.
Peste tot o mare de cămile. Am nimerit în zona cămilelor, treburile sunt relativ bine separate, fiind delimitați caii la cai, camilele la camile, etc.
După ce toate treburile sunt făcute, începe o nouă oră de vârf, cea de seară. Toată lumea intră în febra agitației, se duce la masă, la vizitat, la distracție.
Când se apropie ora culcării, apare o ultimă oportunitate de socializare în jurul oalei cu ceai, nelipsitul ceai. Marea majoritate a lumii doarme la cort, iar o bună parte din rest la temple și pe străzi.
E greu să descrii un târg de animale în cuvinte, mai ales unul așa de complex și mare ca cel din Pushkar.
Amplitudinea, atmosfera, sunetele, mirosurile sunt la maximum și nu pot fi descrise sau prinse în fotografii. Per total o experiență de categoria 1, top 5 la sută, pe care o voi repeta cu prima ocazie.
Răzvan Vulpea Călătoare
