Anul acesta s-au împlinit 111 de ani de la înfiinţarea Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu de către marele om politic Nicolae Filipescu (1861-1916), o şcoală de referinţă a oştirii române din perioada interbelică şi care a contribuit din plin la procesul de modernizare al armatei române. Din constelația dascălilor de la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, un loc deosebit îl deține și profesorul Ion Pavelescu, care a ocupat permanent catedra de geografie, iar în diferite etape a predat cursul de drept și filosofie, foarte mulți ani îndeplinind și funcția de Director de Studii (cu excepția perioadei dintre anii 1920-1931), mai ales în perioada neutralității României față de izbucnirea primului război mondial (1914-1916), iar în perioada de maximă criză și existență a ființei naționale, privind refugiul în Moldova, a fost înlocuit de către profesorul Nicolae Orghidan. Profesorul de geografie Ion Pavelescu, și-a idendificat viața cu cea a liceului, slujindu-l cu pasiune până la desființarea acestuia, ca urmare a cutremurului devastator din anul 1940, încât l-a urmat și în exil la Predeal, de unde a ieşit la pensie în anul 1941, după 29 ani de apostolat în şcoala experiment deosebit de reuşită a lui Nicolae Filipescu.
Profesorul Ion Pavelescu, a fost un fiu de ţărani săraci din localitatea Sudiţi, județul Ilfov, care a învăţat în condiţii deosebit de grele, iar „tatăl – Nicolae Pavel – nu ştia carte, în timp ce Anghelina, era o femeie isteaţă şi ambiţioasă. Cei doi soţi au avut 11 copii, dar nu le-au trăit decât 9… Din cei 9 copii, doar Ion face studii secundare şi universitare… În timpul şcolii duce o viaţă grea, ce stă să-i curme avântul… Lipsit de mijloace materiale, în ultimii ani de liceu este obligat să înveţe după notiţe… Uneori nici gazdă nu are. Ştiindu-l elev bun, portarul şcolii îi deschide una din clase, unde se culcă pe o bancă”.
La scurt timp după inaugurarea cu fast la 4 iunie 1912 a Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu, profesorul Ion Pavelescu își amintește nostalgic despre momentul acceptării sale ca dascăl la recomandarea lui Simion Mehedinți către Nicolae Filipescu, care, surprins de propunere, afirma: „Ești cam puțintel pentru o catedră la Dealu”. Reacția nu s-a lăsat așteptată, iar profesorul Ion Pavelescu, i-a răspuns deosebit de îndrăzneț: „Domnule Filipescu, credeam că dumneavoastră alegeți profesorii după pregătirea lor și elanul lăuntric, nu punându-i la cântar”. La aceste cuvinte, marele om politic Nicolae Filipescu a exclamat: „Al nostru ești!”. Despre Nicolae Filipescu și vizitele sale la ctitoria sa, profesorul Ion Pavelescu, sublinia concis: „Ori de câte ori Nicolae Filipescu voia să scape de cătușele vieții zbuciumate din oraș, urca cu drag dealul Mănăstirii. Voios și senin, ca un preot după slujba învierii, mândru ca plugarul din capătul unei brazde proaspete, dar plin de sfiala voinicului cu rost la cuget și cumpănă la vorbă, răsărea pe această culme, când cu gândul nu gândeai. Și cu acei ochi neastâmpărați și veșnic cercetători, el căuta să pătrundă dincolo de zapise și hârțoage cu meșteșug întocmite, în acea lume minunată ce este închisă în inima unui copil”.
Deosebit de elocvent ne este prezentată de profesorul Ion Pavelescu, și maniera, dar și procedura de examinare a viitorilor „mănăstireni”, aceasta fiind descrisă în memoriile șefului de promoție a XXII-a (1929-1937), Marin Gr. Năstase (1917-1995), astfel: „La un moment dat, murmurul general care domnea în curtea școlii a încetat ca prin farmec. La un balcon a apărut un profesor îmbrăcat corect, în haine bleumarin, cravată neagră, cu părul înspicat și mustața tăiată scurt, însoțit de un coleg mai tânăr care adusese un coș mare de nuiele, plin cu plicuri multicolore. În liniștea plăpândă, cu glas domol și răspicat, se adresează mulțimii: -Dragi candidați, sunt profesorul Ion Pavelescu, directorul de studii al liceului și am adus în fața dumneavoastră un coș plin de scrisori de recomandare și intervenții, venite pe adresa comandantului liceului, a directorului de studii și a unor profesori din comisia de examinare, din partea unor înalte personalități. Scrisorile sunt nedeschise și s-a hotărât ca, după ce vor fii astfel arătate, să fie arse. Voi, care sunteți cele mai bune mlădițe pe care orașele și satele noastre le-au trimis astăzi la acest curs, nu aveți nevoie de ele, așa că va trebui să depuneți toată priceperea și sufletul, într-o luptă dreaptă și grea, pentru a ocupa cu cinste un loc printre elevii de la Dealu, numai și numai prin meritele voastre. Vă repet, lupta va fi grea, 4 lucrări scrise și 6 materii la oral, 2000 de candidați pe 40 de locuri, toți sunteți foarte buni, dar vor reuși cei mai buni dintre cei mai buni. Comandantul liceului și comisia de examinare urează mult succes candidaților într-o luptă dreaptă”.
În amintirile foștilor „mănăstireni”, profesorul Ion Pavelescu este descris ca fiind un „om puțintel la trup”, dar foarte inimos, care avea o privire jucăușă, asemănătoare unui bunic pus pe glume cu nepoții săi, dar totodată, și cu reale sclipiri de viclenie. În plus, vocea îi era foarte domoală, blândă, fiind asemuit cu un real povestitor și orator înnăscut. Profesorul de geografie locuia în vila cea mare a Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu, astfel încât, nu era seară să nu fie prezent în mijlocul elevilor mănăstireni, mai ales a celor din clasele mici, cărora, cu tact pedagogic și chiar de povestitor, le spunea „câte în lună și stele”. Din punct de vedere fizic, profesorul Ion Pavelescu era mic de statură, iar atunci când era îmbrăcat în ținuta lejeră de trening sportiv, aproape că se confunda cu elevii săi.
Ca și profesor la clasă, vorbea în timpul lecțiilor rar, uneori cumpătat, într-un grai neaoș, fără să folosească cuvinte de împrumut din alte limbi de circulație internațională, spunând lucrurilor pe nume, fără expresii exagerate sau bombastice. Nu de puține ori, domnul profesor Ion Pavelescu, își presăra expunerile didactice, prezentând fapte și întâmplări, care uneori păreau incredibile, la care de fiecare dată se autointitula ca fiind părtaș la evenimente, drept pentru care vânătoarea de lei din jungla africană, la care se pare că distinsul profesor împușcase un exemplar, era prezentată de fiecare dată la cote superlative în contextul lecțiilor de geografie predate despre continentul african. Nu întâmplător, elevii mănăstireni realizau contextul expunerilor profesorului Ion Pavelescu, ca fiind la granița între realitate și plăsmuire, drept pentru care, dascălul era apelat cu simpatie de către elevii săi, „Taica brici”!. În plus, pentru lecțiile sale deosebit de atractive, profesorul Ion Pavelescu, dispunea în cabinetul său pentru studiul geografiei, de globurile cu hărțile fizice și politice, de hărți mari ale planiglobului și separat pe continente ca și de un mulaj în relief al hărții fizice a României, fixat pe un plan înclinat de doi metri pătrați, cu postamentul pe rotile, care asigura mutarea cu ușurință în sălile de clasă.
Despre acest „cognomen” care se transmitea repetiv, privind conceptele de realitate și plăsmuire, profesorul continua să le explice elevilor mănăstireni anumite istorii imaginare, din generație în generație în cabinetul de geografie, care erau percepute cu plăcere de către aceștia, iar când era cazul, folosea exemple simple, pentru a putea fi înțelese noțiunile abstracte pe care cu tact pedagogic le explica. Domnul profesor Ion Pavelescu, era concis în expunerea sa, clar și précis, care aprecia elogios pe acei elevi mănăstireni ce lucrau frumos și detaliat hărțile geografice. În același timp, profesorul Ion Pavelescu era foarte apreciat și în cadrul corpului profesoral al liceului, astfel încât, academicianul Octav Onicescu (1882-1983; văr cu Cezar Ivănescu și înrudit direct sau prin alianță cu Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Buzdugan, cu familiile Lambrino și Callimachi, deputat al județului Botoșani, rector al Academiei de Educație Fizică, președinte al Casei Generale de Pensii, președinte al societății „Prietenia italo-română”, președinte al Industriei Optice Române, președinte al Creditului Industrial, președinte al Casei de Finanțare și Amortizare, căsătorit cu Luigia Zorio, fiica inginerului italian Michele Zorio, cel care a creat sistemul de alimentare cu apă al orașelor Iași și Botoșani) îl caracteriza ca fiind un „dascăl cu multă știință și cu imaginația vie care dădea lecțiilor sale de geografie și filozofie un deosebit farmec”.
Una dintre cele mai importante activități din timpul carierei de dascăl și director de studii la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, a profesorului Ion Pavelescu, este de departe, călătoria de studii realizată alături de 40 de elevi, 4 ofițeri și 3 profesori, în perioada 31 martie-15 aprilie 1928, în Turcia, Grecia şi Egipt, descrisă în amănunt într-un manuscris al profesorului Alexandru Vasilescu, acest Mecena al orașului de la Chindie. Cei patru ofiţeri care au însoţit elevii în această călătorie deosebită, au fost colonelul Pascu Constantin, care a condus Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu între 07.VI.1927 – 01.VI.1931, maiorul Cealâc Vasile, director de studii între 01.VII.1924 – 01.VII.1930, locotenent Dan Dumitrescu şi locotenent Toma, cărora li s-a alăturat ulterior și generalul Gorsky, iar cei trei profesori însoțitori au fost: Alexandru Vasilescu, Ion Pavelescu și Eduard Săulescu. Încă de la îmbarcarea pe vasul Dacia către Constantinopol, profesorul Ion Pavelescu și-a pus în temă elevii despre însemnătatea călătoriei pe care o realizează, iar odată ajunși în capitala fostului Imperiu Bizantin, au început conferințele, cu o tematică riguros precizată: „Ion Pavelescu vorbeşte elevilor despre Bosfor şi mările ce le leagă. Arată că Marea Neagră este mai veche ca Marea Mediterană, iar Marea Egee mai nouă. Toate sunt mări de ingresiune, adică mări formate prin scufundare. Marea Mediterană are apa mai sărată, deoarece apa ei se evaporează cu vreo 3 m adâncime pe an. Bosforul s-a format tot prin scufundare, formându-se multe pungi de apă în diferite locuri, care cu timnpul s-au unit şi au format canalul de astăzi. Cornul de Aur este albia unui râu. Constantinopolul s-a format la capătul de sud, iar nu la cel de nord al Bosforului, din motive climatice”. În cuprinsul capitolului „Prin Arhipelagurile Sporade şi Ciclade”, fostul deputat liberal aflat de două ori la putere, a vorbit din nou elevilor săi: „…despre Cipru din punct de vedere geografic. Arată că această insulă s-a format prin scufundare. Plajele s-au format de râuri cu materialul rupt din munţi. Sunt două şiruri de munţi. Cel mai înalt este muntele Teodorus de 2000 m. Două râuri ce curg în direcţii opuse ud valea Nikosia. Unde este acuma valea, erau în vechime două golfuri. Populaţia ar fi numai de 240.000 locuitori. Dă 85 % din producţia de vin a Mediteranei”.
O radiografie deosebit de relevantă pentru personalitatea profesorului Ion Pavelescu, este amplu prezentată de către Nicolae Staicu Buciumeni (1920-2016), un fost „mănăstirean”: „Că profesorul Ion Pavelescu avea numai 57 kg., nu este în măsură să ne mire, deşi, sinceri fiind, nu ne-am închipuit niciodată că-i atât de slab. Interesant este şi comentariul prilejuit de puţinele kilograme ale dascălului de geografie, din mai multe motive. Întâi, pentru că ne dezvăluie un fapt necunoscut, anume că a făcut politică liberală, noi, cei de mai târziu, aflând că era naţionalist; doi, pentru că am aflat că a fost şi deputat, de două ori, când partidul său a fost la putere; trei, deoarece aflăm că la vremea aceea deputaţii slăbeau cât erau la putere, deoarece trebuiau să muncească serios, nu să doarmă în Cameră, îngrăşarea putând veni în opoziţie, când sarcinile lor erau mai mici, mai ales dacă nu mai erau aleşi”.
Pentru un tablou complet a biografiei profesorului Ion Pavelescu, privind activitatea sa ca dascăl la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, este imperios necesar să privim opinia unor alți foști absolvenți ai prestigioasei instituții de învățământ militar național, în persoana lui Nicolae Roboiu și Sorin Enescu, care descriu într-un mod personal, atmosfera cuprinsă între zidurile fostei clădiri a Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu, județul Dâmbovița: „Când, în clasa I-a ne-a vorbit despre răcirea pământului, ne-a pus să ne ducem cu gândul la modul cum prinde coajă mămăliga, după ce gospodina o răstoarnă în ceaun. Și astfel, având în nări aburii picioarelor, iar noi, copiii, ne îmbulzeam s-o pleznim cu pământul, de-a lungul câtorva miliarde de ani, de la desprinderea sa din nebuloasă. Pentru a învăța geografia mai concret, domnul profesor Ion Pavelescu solicita elevilor săi, realizarea de hărți geografice elocvente”. De amintit ar mai și fi faptul că, de-a lungul carierei sale de dascăl, domnul profesor Ion Pavelescu a avut un singur corigent la geografie, pe Octavian Râmniceanu, care deși era bine pregătit, totuși, era tare poznaș, având spiritul elevului rebel, cel care își asumă statutul de elev nepregătit care „un an întreg a trebuit să mimeze la lecții pe neștiutorul și să greșească hărțile la extemporale și lucrările scrise”, el, care, avea talent deosebit la desen, iar totul, ca să devină unicul corigent la geografie, din istoria Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu.
Surse:
-Arhivele Militare Române, fond Registrul istoric al Liceului Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. De la înfiinţarea sa şi până în 1940;
-Constantin Panait, Școala Nouă, Din Publicațiunile „Revistei Infanteriei”, Atelier de Arte Grafice „Universala” Iancu Ionescu, București, 1915
-Alexandru Vasilescu, Excursia în Egipt a Liceului Militar „Mănăstirea Dealu, manuscris, Târgoviște, 1928;
-Constantin Niţescu, Mănăstirea Dealu şi Liceul Militar Nicolae Filipescu, Tipografia „Viitorul” Petre G. Popescu, Târgovişte, 1932;
-Ion Costăchescu, Victor Brînduș, Monumentul istorico-arhitectural de la Mănăstirea Dealu-Târgoviște și Liceul Militar Nicolae Filipescu, manuscris, Târgoviște, 1981;
-Nicolae Roboiu, Sorin Enescu, Şoimii de la Mănăstirea Dealu. Amintiri despre Liceul Militar Nicolae Filipescu 1912-1948, (f.e.), Bucureşti, 1993;
-Neculai I. Staicu Buciumeni, Constelația dascălilor de la Mănăstirea Dealu-Târgoviște-Predeal, Editura Vasile Cârlova, București, 1998;
-Neculai I. Staicu Buciumeni, 90 de ani de la înființarea Liceului Militar Nicolae Filipescu, Editura Făt -Frumos, București, 2002;
-Marin Gr. Năstase, Destinul unui militar, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, București, 2004;
-Neculai I. Staicu-Buciumeni, Colegiul Naţional „Nicolae Filipescu”, Galaţi, 2006;
-Alexandru Manafu-Târgoviște, Simboluri ale devenirii românești. Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, (f.ed.), Târgoviște, 2012;
-Cornel Mărculescu, Centenarul Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu (1912-2012), în „Curier. Revistă de cultură şi bibliologie”, An XVIII, Nr. 1-2 (35-36), Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2012.
Prof.dr. Cornel Mărculescu
