Etiopia a avut dintotdeauna Nilul să o lege cu lumea civilizată din nord. Spre deosebire de marea majoritate a Africii, Etiopia a avut și un rol în istoria lumii. Abisinia, „Habesha” în limbile locale, este numele vechi al țării. Etiopienii nu se văd africani, se văd ca un popor de legatură între nord și restul Africii. (Dacă ai o discuție mai detaliată cu cineva, imediat îți dai seama că Habesha cam conotația asta o are).

Istoria lor este diferită de restul Africii negre. Abisinia apare în scrieri de pe vremea faraonilor și de zeci de ori în Biblie. Imediat după Cristos a fost imperiu cu un teritoriu întins din Arabia Saudită până în Kenya. Din păcate este și o problemă majoră cu distincția habesha. Etiopienii îi cam văd inferiori pe alți africani și chiar pe alți etiopieni mai închiși la culoare, care de fapt nu ar fi puri habesha.

Etiopia este importantă pentru că aici a apărut primul om. E între primele țări din lume care au adoptat creștinismul (ei pretind că sunt chiar primii). Este singura țară africană care nu a fost colonizată vreodată. Istoria mai veche este plină de eroi care au rezistat puterilor europene și musulmane. Cu istoria mai recentă o să intru ușor în detalii, deoarece aceasta explică parțial situația în care se află țara. Înainte de al doilea război mondial, italienii au încercat colonizarea. Au ocupat, dar nu au rezistat mult. Lumea este încă marcată de ocupația italiană. Când le ziceam să ghicească de unde sunt cei mai în vârstă, spuneau Italia, cei de vârstă medie și tinerii – China. Când le arătam poze cu clădiri din România exclamau – „Roma!, Roma!”. Geografie nu știe mai nimeni, nu prea au avut cum învăța, 6 din 10 etiopieni nu știu să scrie sau să citească. Italia o știu de la treaba cu colonizarea, China de la faptul că țara este plină de chinezi care construiesc.

Personajul istoric care marchează Etiopia de astăzi cel mai tare este Haile Salassie. A condus lupta contra italienilor și apoi Etiopia. A fost încoronat împărat cu drept divin. A stat pe tron din 1930 până în 1975. Haile e cunoscut în lumea întreagă pentru rastafarianism și pentru că s-a autoinstituit lider în lupta emancipării Africii. Omul a convins majoritatea etiopienilor că este trimisul lui Dumnezeu, și acum așa îl văd. Aliat absolut cu biserica ortodoxă etiopiană a dominat și a supt țara la maximum. „150 de țări vizitate în călătorii de stat cu alai de mii de persoane și cheltuieli de milioane”, mi se plângea un ghid. Nu știu dacă or fi fost chiar 150 de țări vizitate, dar miliarde a cheltuit pe lucruri și proiecte extravagante. (E faimos pentru niște scaune electrice comandate după ce le-a văzut într-o vizită în SUA. Când s-a întors a realizat că nu sunt așa relaxante).

Curți regale și palate a avut peste tot, una cât un oraș mai mic în Addis Abeba în plin centru. În 1974 a venit o foamete care a luat viața la câteva sute de mii de țărani, în timp ce el dădea petreceri fastuoase în palatele din Addis Abeba. Comuniștii au profitat și l-au dat jos. Faptul că era os din osul lui Dumnezeu nu i-a impiedicat pe comuniști să-l înghesueie în spatele unui Volkswagen broscuță și mai apoi să-l lichideze. Spre deosebire de alte țări mai civilizate nu l-au executat pe loc. Oficial a murit de plămâni, dar nimeni nu crede asta. L-au îngropat sub un WC, acolo a stat până a venit democrația, când a fost mutat în catedrala neamului etiopian din Addis Abeba.

După Haile Salassie a venit regim comunist condus de Mengistu Hailemariam, care a fost bun prieten cu Nicolae Ceaușescu. Lumea mai educată îl regret, și ca și despre Ceaușescu, se spune că a construit, a curățat corupția și a trimis la școală și facultate cum nimeni nu a mai făcut-o înainte sau după. A încercat să ridice Etiopia, dar nu a prea avut pe cine. O altă foamete, cea din anul 1984 a slăbit poziția comuniștilor. O persecuție a rivalilor, încercarea de a strămuta sate din zone de foamete în zone mai fertile și faptul că au trimis preoții la muncă,  a făcut ca poporul să nu îl mai vrea. „A vrut să fie un rege bun, dar nu a știut cum” – să-l citez pe un domn etiopian mai în vârstă. Comunismul a căzut peste tot și Etiopia a intrat în era „democrației”. Ultimii 27 de ani același partid la putere. Lumea mai în varstă este mulțumită, în schimb, cei mai tineri deloc. Au fost vreo trei revolte de când a început democrația, dar toate fără rezultat.

Mărturii ale istoriei lungi și complicate sunt peste tot în Etiopia.  Lalibela și Axum sunt cele mai relevante locuri istorice ale Etiopiei. Practic sunt de calibru mondial, oriunde le-ai pune în lume s-ar impune ca atracții principale ale țării. Lalibela este înainte de toate un loc religios. Am ajuns în oraș într-o după amiază și am crezut că am greșit adresa. Orașul este de fapt un sat mai mare cu case aruncate pe dealurile din jur și strada principală de pământ. Lalibela este faimos în lume pentru bisericile sculptate în rocă. Sunt 12 în total, conectate prin niște șanțuri foarte adânci și prin tunele. Fiecare a fost făcută săpând și sculptând de sus în jos în rocă.

Fiecare este dintr-o singură bucată, nu există cărămizi, pietre sau ciment. Dacă făceau o greșeală nu se mai putea corecta. Cea mai faimoasă și mai frumoasă este cea în formă de cruce, a sfântului Gheorghe. Dincolo de istorie și estetică este impresionant cât de folosite sunt în viața de zi cu zi. Zi și noapte lumea vine să se roage. Lume din orice colț al Etiopiei, unii extrem de bolnavi sau bătrâni. Pentru mulți oameni, pelerinajul la Lalibela și Axum este singura dată în viață când ies din satul lor.

Axum este istorie și religie. E faimos pentru niște columne (stellae) lăsate de imperiul axumit. Au fost sculptate într-o carieră de lângă oraș și aduse întregi. Cea mai mare cântărește 512 tone. Asupra modului în care au fost ridicate în poziție verticală încă există dubii. De transportat se pare că le-au transportat pe role, dar de ridicat nu se știe cum. Cea mai mare s-a prăbușit la ridicare sau imediat după și prăbușită stă și astăzi, în aceeași poziție de 1700 de ani. „Dacă ne pui azi să ridicăm vreun bloc din ăsta, nu putem fără ajutor chinezesc sau european. Acum 1700 de ani când lumea în Europa umbla îmbrăcată în piei de urs puteam”, ne spunea ghidul…

Guvernarea și religia au fost unul și același lucru în trecut și în Etiopia. Peste drum de monumente se află un complex de biserici. Lalibela o fi având cele mai frumoase și interesante biserici, Addis Abeba pe ele mai mari, dar centrul ortodoxiei etiopiene se află aici la Axum, într-o curte mare. În curtea respectivă sunt câteva biserici, fiecare fiind extrem de importantă sau reprezevtativă. Aici se află depozitat „chivotul legământului”, piatra pe care sunt scrise cele 10 porunci. Așa susțin etiopienii, la ei este literă de lege treaba asta. Nu am auzit unul să aibă cea mai mică îndoială. Restul lumii susțin că este practic imposibil. Biserica refuză să lase pe cineva să vadă cutia și plăcuța. (Situația este penibilă, dar despre asta în articolul despre religie).

Tot în nord mai există un oraș cu importanță istorică majoră, Gondar. Aici a fost curtea regală mult timp în evul mediu și au rămas niște castele extraordinar de mari și bine conservate. Orașul a fost ales pentru clima bună. Astăzi este un orășel fără mare importanță, cu excepția faptului că este punct de tranzit spre Sudan.

Lalibela, Axum și Gondar sunt obiectivele de bază ale circuitului istoric al Etiopiei. Lalibela este de departe obiectivul turistic principal al țării, top mondial. Merită văzut fără nicio discuție. De asemenea, Lalibela este practic singurul loc important în afară de Addis Abeba care se poate vizita fără a ieși din zona de confort. Are aeroport, hoteluri, restaurante, hoarde de turiști străini – aproape că uiți de faptul că ești în Etiopia.

Răzvan Vulpea călătoare