Sri Lanka… O insulă mai jos de India. Emigranți, elefanți, ceai și coloniști britanici, poate războiul civil. O Indie mai mică? Mai nou o destinație de vacanță. Ce altceva ne vine în minte? Pe avion mulți turiști. Europa domină clar, estul prezent bine de tot. Viza în aeroport 40 dolari, formalități rapide, nu a întrebat de hotel, bilet de întoarcere sau altceva. Aeroportul e relativ modern, plin de postere publicitare promovând turismul în Sri Lanka. Arată ca un stand la un târg de turism. Inclusiv ofițerii de imigrație au postere pe pereții birourilor.
Momentul zero, când ieși pe ușa aeroportului… Unul din cele mai importante când ești în țară nouă. În câteva secunde iei contact cu vremea, înfățișarea și portul oamenilor, nivelul de organizare, felul mașinilor și clădirilor, etc. Primul gând: căldură! De la minus și februarie gripal la 30 și ceva de grade. Al doilea – ce umiditate! Al treilea – nu e haos. Iau un tuk-tuk până la autobuzul de Colombo. Surprinzător, e de acord din prima cu prețul local pe care îl știam de la informații. Caut și găsesc ușor autobuzul care merge în centru. Absolut toate autobuzele naționale au număr de rută scris pe ele. Brașov – București ar fi mereu numărul 279, de exemplu. Mult mai ușor pentru străin așa, mai ales că unele localități au nume complicate sau similare cu ale altora. Autobuzul e sclipitor. Vechi, Indian, dar pare să fie în custodia unuia din aceia care stau cu periuța de dinți și curăță între curse. În plus, e dotat cu tot felul de preșulete, chestii parfumate, bordul și volanul au folie de protecție, etc. E clar că aici nu e India.

Sri Lanka are 22 de milioane de oameni și cam 30 la sută din teritoriul României. Densitate este, dar și terenul bun peste tot, lumea e răspândită relativ uniform. Se simte că sunt mulți, dar nu e aglomerarea de gradul 1 care te termină de cap în anumite părți ale Indiei sau Etiopiei, de exemplu. Oficial, Sri Lanka este o republică socialistă. După o săptămână am aflat asta, dar deja aveam semne că nu este o țară cu capitalism sălbatic. Infrastructura mult mai bună decât în țări similare, toți copiii sunt înscriși la școală, bătrâni nu vezi cerșind mai deloc… Statul e puternic, o mare parte din putere îi vine de la faptul că deține 82 la sută din pământul insulei. (În România, o pretendentă la lumea întaia, e invers, 80 la sută e vandut).

Momentan, țara se află întru-un boom economic. Situația generală în zonă, faptul că s-a terminat războiul, migranții reveniți în țară cu bani și ambiție – toate contribuie. Turismul e parte din treaba asta, a explodat, numărul de turiști crește neverosimil în fiecare an. De la mai nimic, la 4 milioane de turiști străini în 7-8 ani.
Să revenim pe teren… Autobuzul intră pe o autostradă. Nouă, cu plată, asfalt perfect, două benzi pe sens. Se circulă civilizat și politicos chiar. Asta e pe autostradă. Anticipând spun că pe șoselele normale, în special în sud nu se mai circulă așa. Ajungem în Colombo. Te uiți la poze, dar cât de fidel reflectă pozele realiatatea în era internetului? Arată bine, blocuri înalte, verde, plajă. Așa și este la prima vedere. Totul e dominat de o clădire numită Turnul Lotus. Traficul greu, dar nu imposibil, multe mașini noi și de calitate. Majoritatea cumpărate la mâna a doua din Japonia, încă au pe ele abțibilduri de parcare sau asigurare cu litere japoneze. Incredibil de multe sunt hibrid, cred că doar în Japonia însăși am mai văzut proporțiile astea. Colombo nu merită mai mult de o zi, maximum două. Un templu budist, faleza mării și zona numită Fort, fosta fortificație din epoca colonială. Orașul are 1 milion de locuitori și nu este extrem de aglomerat. Faleza mării e în plină dezvoltare. Dacă te uiți la kilometrul de panouri publicitare care țin loc de gard, zici că e noul Dubai. Mare port, spitale, universități, zgârie nori vor fi construiți acolo. „Lider în educație și turism medical, centru financiar mondial”… Ceva este, tot respectul pentru ceea ce fac, dar imaginația cred că le-a luat-o un pic razna. Un lucru mi-e clar acum, după faza și reclamele din aeroport: Sri Lanka le are în ale marketingului.
Colombo e punct de intrare pentru mai toată lumea. Turiștii, normal dedică o zi și pleacă mai departe. Cazare în Colombo există de toate felurile și pentru toate bugetele, însă lumea tinde să evite orașul. Sunt unii care mai stau stau în Negombo, la o jumătate de oră nord de Colombo. Un orășel mai mic, gen stațiune, plin de turiști stând cu beri pe masă, la terasele localurilor de albi. În general, în Sri Lanka nu sunt probleme cu cazarea, găsești pe oriunde și nu e chiar scump. Multă lume zice că e scumpă la cazare țara, dar nu sunt de acord, 20 și ceva de euro îți aduce o cameră decentă. Scump este în raport cu transportul și mâncarea locală, dar acestea tind să fie ridicol de ieftine. Mâncarea în Sri Lanka e slabă. Simplă, neelaborată, dominată de prăjitul în ulei. Un pic primitivă. Chair și restaurantele turistice îți dau peștele cu oase, să dau doar un exemplu. Comparând iar cu India – orice restaurant mediu în Delhi este peste tot ce am mancat din bucătăria sri lankeză în două săptămâni de stat în țară. Și am căutat și incercat … În zonele turistice sunt multe restaurante cu meniu turistic. De câteva ori mai scumpe decât cele locale, așa și așa la calitate. Niciodată nu știi dacă friptura e ca în Europa sau este doar o bucată de carne tare și prăjită… Cu băuturile alcoolice e destul de greu, nu se găsesc peste tot și sunt relativ scumpe.
O altă problemă pe care am avut-o a fost cu fructele. Considerând latitudinea și clima pe care le are, mă așteptam la mai mult. A fost o dezamăgire totală, în afară de portocale și banana, în rest mai nimic remarcabil. Nu o fi fost nici sezonul, dar nici tradiția fructelor nu au, aici nu e Tailanda sau ceva similar. Mai mult, am văzut și o chestie care mă sperie efectiv. După super marketurile românești pline de fructe din Africa de Sud și Chile, nu mă așteptam să merg în țară săracă și tropicală și să văd tarabele pline de fructe de import. Aici treaba e simplă și clară, „made în China” a lăsat locul lui „product of China”. Peste tot fructe chinezești, ceruite și frumos îmbrăcate individual în ambalaje protective. Am luat un pepene chinezesc și mai bine îmi dădeam cu el în cap….

Per total o primă impresie relativ bună, mult mai ușor de călătorit și mai dezvoltat decât mă așteptam. Mulți turiști, puține lucruri autentice pentru primele zile. Speranța se leagă de interiorul țării, oricum.
Răzvan Vulpea călătoare