După participarea României la Al Doilea Război Balcanic(1913), după înfrângerea Bulgariei si încheierea Tratatului de pace de la București(31 iulie 1913), Bulgaria ceda României o parte a Dobrogei delimitată de la vest, de la Turtucaia, până la sud de Balcic. Astfel este anexată de către România o suprafață de aproximativ 6.960 km², cu o populație de circa 286.000 de locuitori.
Teritoriul anexat astfel poartă denumirea de „Cadrilater” sau „Dobrogea de Sud”.
„Cadrilaterul” a rămas în componența României, exceptând perioada Primului Război Mondial când Bulgaria l-a ocupat din nou temporar, până în 1940, când prin Tratatul de la Craiova din 7 septembrie, este cedat Bulgariei.
În vara anului 1940, beneficiind de sprijinul Uniunii Sovietice și al Germaniei, guvernul bulgar și-a intensificat pretențiile revizioniste față de România.
Germania și-a sporit presiunile asupra României, iar la 31 iulie 1940 Wilhelm Fabricius, i-a prezentat lui Mihail Manoilescu, ministrul român al Afacerilor Străine, o foiță de hârtie de culoare verde cu următorul text:
„Führer-ul socotește retrocedarea Dobrogei de sud în granița de la 1913, inclusiv Silistra și Balcicul, ca o soluție extraordinar de loială și de dreaptă, care trebuie acceptată pur și simplu el însuși a dat bulgarilor sfatul să nu pretindă mai mult, așa ca să nu intre într-un sistem de târguieli cu românii”.
În acest context diplomatic, la 19 august 1940, au început la Craiova tratativele româno-bulgare. Membrii delegației bulgare înţelegeau și vorbeau româneşte, dar convorbirile şi tratativele s-au dus în limba franceză, documentele fiind emise în limba franceză și română.
Delegaţia română a fost formată din Alexandru Cretzianu, secretar general al Ministerului Afacerilor Străine, Horia Grigorescu, primarul municipiului Constanţa, generalul Gheorghe Potopeanu și Henri G. Meitani, iar cea bulgară de Svetoslav Pomenov, ministru plenipotențiar, generalul Gh. Popov, comandantul garnizoanei Varna, Th. Papazoff, fost membru al Curţii de Casaţie, Anghelov, secretar general al Ministerului de Interne, Alex. Molov, director general al datoriei publice.
Discuțiile durează până în luna septembrie, când generalul Ion Antonescu intervine direct și dă ordin să se iscălească “Tratatul”, astfel că Al. Cretzianu a înmânat scrisorile primului ministru bulgar, dar a refuzat sa semneze acordul, fiind semnat de Henri G. Meitani.
La 10 septembrie 1940, Ion Antonescu a ratificat tratatul de cedare a sud-estului Dobrogei către Bulgaria.
Tratatul de la Craiova are şapte articole, un protocol referitor la aplicarea articolului I privind stabilirea graniţelor dintre cele două state semnatare (Anexa A), un acord privind transpunerea în practică a prevederilor articolului III referitor la modalităţile de evacuare şi transferare a teritoriului cedat(Anexa B), o declaraţie ce aducea lămuriri suplimentare la articolul 4 al Anexei B, un acord privind schimbul de populaţie (Anexa C) un acord financiar(Anexa D) şi trei înţelegeri relative la unele obligaţii ce şi le asumă guvernul bulgar.
Tratatul cuprinde și o notă privind caracteristicile farurilor de la Sabla și Caliacra, și a radio-farului de la Caliacra, pe care partea bulgară se angajează să le mențină în funcțiune pentru siguranța navigației.
Prin Tratatul de la Craiova, Bulgaria a încorporat un teritoriu cu o suprafață de 7.142 kmp cu o populaţie de 412.105 locuitori, dintre care 118.000 români ( 28,42% ), 162.625 bulgari ( 39,46% ) și 131.107 alte naționalități ( 31,82% ).
Din Cadrilater s-au refugiat 102.093 oameni ( 22.810 capi de familie ) din care 51.903 bărbați și 50.190 femei ( 99.983 în 1940 și 2.111 în 1941 ). 41.517 dintre ei aveau sub 16 ani, 10.958 între 16 și 20 ani, 27.169 între 21 și 40 ani, 13.746 între 41 și 55 ani, 8.709 peste 55 ani și nedeclarați. 29 077 erau țărani, 1.729 lucrători, 902 meseriași, 699 comercianți-industriași, 3.113 funcționari publici, 368 funcționari particulari, 213 profesii libere, 212 servitori, 20.466 femei casnice, 18 549 studenți și elevi, 19.449 alți întreținuți, 660 alte profesii, 6.656 nedeclarați.
Astfel, ultima jumatate a anului 1940 a adus României pierderi teritoriale de aproximativ 100.000 de kilometri pătrați, respectiv o treime din suprafață și un deficit de 6.800.000 de locuitori însemnând 33% din populație.

sursa: Arhivele Naționale ale României

Prof. Petre Cristin Adrian