La 9 mai 1877 are loc Sesiunea extraordinară a Adunării Deputaților în cadrul căreia se proclamă independența de stat a României.
La 9/21 mai 1877, ministrul de externe, Mihail Kogălniceanu, declara: „În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare…Suntem dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă…Suntem o națiune liberă și independentă, iar guvernul va face tot ce va fi cu putinţă ca starea noastră de stat independent să fie recunoscută de Europa”.
Cu acest prilej, Adunarea Deputaților a votat o moțiune, cu 79 de voturi pentru și 2 abțineri, prin care lua act că „rezbelul între România și Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta și independența absolută a României au primit consacrarea lor oficială”.
A doua zi, Senatul a adoptat pe 10 mai 1877, o moțiune în sensul declarației guvernului, prin care tributul datorat Imperiului Otoman a fost anulat și trecut în contul cheltuielilor pentru armată.

De asemenea, tot la 10 mai 1877, la Bucureşti, s-au desfășurat o serie de festivităţi prilejuite de proclamarea Independenţei României. Acestea au fost deschise prin 21 de lovituri de tun şi a fost oficiat un Te Deum, la care au asistat domnitorul Carol I, prim-ministrul I.C. Brătianu, miniştri, deputaţi, senatori, membrii înaltului cler, înalţi magistraţi ai ţării.
Pentru a marca noua stare de fapt in care se găsea Romania independentă, în aceeaşi zi a fost instituită prima decoraţie românească – „Steaua României”, având drept scop recompensarea serviciilor militare şi civile deosebite aduse statului de către ostașul român.
Adunarea Solemnă a votat moţiunea prin care “ia act de resbelul între România şi Turcia, de ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României.”
Independența României a fost proclamată în Parlament, însă a fost necesar ca neatârnarea să fie cucerită pe câmpul de luptă.
La Congresul de Pace de la Berlin, în iunie-iulie 1878, la care a participat şi o delegaţie a României reprezentată de I.C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu, a fost recunoscută independenţa României de Marile Puteri (Marea Britanie, Franța, Imperiul German).