Cunoscut sub denumirea de PTSD (posttraumatic stress disorder), sindromul este o tulburare de sănătate mintală declanșată de un eveniment traumatizant pe care l-am experimentat sau la care am fost martori.
Majoritatea persoanelor care trec prin evenimente traumatice se confrunta cu dificultăți temporare de adaptare. De regula, cu timpul se îmbunătățesc daca avem grija de noi si ne acordam timp si atentie. Insa, dacă simptomele se înrăutățesc, durează luni sau chiar ani și interferează cu funcționarea de zi cu zi, este posibil să fie vorba de sindrom de stres posttraumatic.
PTSD se poate declansa ca urmare a expunerii directe sau indirecte (aflam ca i s-a intamplat unei persoane apropiate) la evenimente traumatice, cum ar fi: razboi, atentate teroriste, dezastre naturale, accidente grave, agresiuni fizice, viol, amenintare la adresa vietii, precum si moartea cuiva apropiat. Exista si profesii asociate cu un factor de risc mai crescut pentru PTSD: militarii, politistii, pompierii, medicii, personalul din sectiile de terapie intensiva si ambulanta, specialistii in sanatate mintala care se confrunta cu pacienti agresivi sau violenti, jurnalistii de razboi.
Simptomele tulburării de stres posttraumatic pot începe în decurs de o lună de la un eveniment traumatic, dar uneori pot să nu apară decât la ani după eveniment. Aceste simptome provoacă probleme semnificative în situații sociale, la muncă și în relații. Ele pot, de asemenea, să interfereze cu capacitatea de a îndeplini sarcinile zilnice normale, cu functionarea de zi cu zi. Cele mai frecvente simptome sunt:
– retrairea repetata a evenimentului traumatic initial prin imagini repetitive, ganduri si imagini intruzive, cosmaruri
– evitarea stimulilor si a locurilor asociate cu trauma
– evitarea gandurilor si discutiilor despre evenimentul traumatic
– reactie intensa de anxietate atunci cand persoana suferinda vine in contact cu stimuli interni sau externi care sunt asemanatori cu cei din trauma initiala
– emotii negative: iritabilitate, culpabilizare, rusine sau, dimpotriva, apatie si detasare
– stari reactive negative: furie, hipervigilenta, tulburari de somn, dificultati de concentrare
– reactii fiziologice: palpitatii, transpiratii, tremurat, senzatie de nod in gat etc. la contactul cu stimulii din mediu sau cei imaginari
De cele mai multe ori, simptomele PTSD se manifesta impreuna cu depresie, atacuri de panica, ganduri suicidare, consum de alcool sau droguri, sentimente de singuratate, izolare, aparitia de idei sau perceptii anormale (de exemplu convingerea ca putem comunica cu cel decedat), uneori chiar si halucinatii.
Tratamentul sindromului de stres posttraumatic este complex si delicat, de cele mai multe ori presupune o combinatie intre psihoterapie si medicatie. Medicatia ajuta la controlarea simptomelor fiziologice, in felul acesta persoana fiind apta de a colabora si de a tolera psihoterapia.
In ultimii ani se discuta foarte mult despre C- PTSD, sindromul de stres posttraumatic complex, care se dezvoltă ca răspuns la traume pe termen lung sau la incidente traumatice repetate. Numit si trauma de dezvoltare, este o afectiune mult mai intensa decat PTSD, are forme de afectare mai extinse, deoarece traumele se intampla adesea (dar nu intotdeauna) in perioada copilariei.
Articolul de saptamana viitoare va detalia particularitatile sindromului de stres posttraumatic complex, cum il recunoastem, cum ne afecteaza si care sunt optiunile de tratament.
Psiholog clinician – Oana Filip
