You are currently viewing PSIHOLOG: DESPRE IERTARE

PSIHOLOG: DESPRE IERTARE

  • Post category:PSIHOLOG

Se vorbeste mult despre iertare, insa adesea este gresit inteleasa si inconjurata de mituri. Toti am fost raniti de persoane din jurul nostru, sau am ranit (chiar fara intentie) pe cineva. Exista greseli peste care trecem usor si care nu ne afecteaza emotional decat pe moment si exista greseli (de exemplu comportamente abuzive in forma continuata) care ne ranesc si care ne produc suferinta, ne fac sa ne simtim frustrati, furiosi si chiar razbunatori.

Auzim des expresii ca “asa e el/ea”, “trebuie sa ierti pentru tine”, “a trecut mult timp, nu mai conteaza”, “e problema ta ca nu poti sa uiti”, “lasa, ca nu te-a omorat”, “atat a putut” etc. Aceste formulari nu numai ca nu ajuta, dar pot face si mai mult rau, pentru ca sunt invalidante si denatureaza ideea de iertare, transformand-o intr-un soi de obligatie opresiva si nu intr-o oportunitate de transformare sau de vindecare.

In timpul sedintelor de terapie aud foarte des formulari ca “a avut o copilarie dificila”, “a suferit abuzuri in copilarie”, “asta a vazut, asta face”. Abuzurile  suferite in copilarie au efecte psihologice importante, insa nu ne scutesc de asumarea raspunderii propriilor comportamente ca adulti. O copilarie dificila nu este o scuza pentru a trece prin viata ranindu-i pe ceilalti, fara sa recunoastem efectele distructive ale actiunilor noastre si fara asumarea responsabilitatii lor.

Cei care regreta sincer si isi asuma comportamentele distructive si greselile comise sunt oamenii cu respect de sine, cei care tolereaza sa se vada intr-o lumina nefavorabila. Din pacate, acesti oameni sunt mult mai putini decat cei care continua sa-si  gaseasca justificari si sa considere ca li se cuvine sa fie iertati doar pentru ca sunt prieteni apropiati sau membri ai familiei .

Ce nu este iertarea?

Iertarea nu inseamna sa uiti. Iertarea nu inseamna sa treci cu vederea un comportament nepotrivit. Iertarea nu inseamna sa intorci celalalt obraz. Iertarea nu inseamna reconcilierea cu persoana care a gresit fata de tine. Iertarea nu absolva de responsabilitate persoana care a gresit.  Iertarea nu depinde de faptul ca persoana care a gresit este in viata sau in contact cu tine. Iertarea nu depinde de scuze. Iertarea nu este o decizie. Iertarea nu este o emotie.

 

Iertarea este un proces. Un proces complex si in mai multe etape, de cele mai multe ori turbulent, care presupune constientizare, renuntarea la negare, intelegerea, trairea si acceptarea emotiilor si reinvestirea energiei psihice in mod constient si deliberat.

Iertarea este o optiune personala, o alegere deliberata, nu o obligativitate. Decizia de nu ierta anumite comportamente sau de a exclude anumite persoane nu te face mai putin uman, mai putin iubitor sau incomplet. Desi poate ajuta semnificativ procesul de vindecare,  nu e obligatoriu sa iertam pentru a ne elibera de greutatea emotiilor negative, de suferinta pe care anumite persoane din viata noastra ne-au produs-o. Putem face lucrul acesta invatand sa fim rationali, sa ne constientizam emotiile si sa le gestionam.

Ajutorul unui terapeut este foarte important in acest proces de vindecare si redobandire a energiei psihice. Renuntarea la furie si resentimente este alegerea de a merge mai departe fara greutatea emotiilor asociate evenimentului prin care am trecut. Suntem singurii care avem dreptul sa alegem daca iertam sau nu, indiferent de ce ne spun cei din jurul nostru. Iar daca alegem iertarea, aceasta va veni in timp si va avea propria noastra definitie.

Psiholog clinician – Oana Filip