Un pios omagiu de recunoştinţă era adus lui Mihai Viteazul la 8 noiembrie 1918, cu ocazia împlinirii a 317 ani de la moartea voievodului, când, în mijlocul Mitropoliei din Iaşi a fost ridicat şi împodobit un catafalc de către Regina Maria, pictorul Horaţiu Dumitrescu şi arhitectul Duiliu Marcu, regina pregătind şi îngrijind cu meticulozitate sicriul. Momentul solemn este descris cu măiestrie de Nicolae Iorga: „Capul, sacra tigvă din care scăpăraseră luminile fulgerătoare, a fost aşezat, încununat de lauri, într-un sicriu de stejar, umplut cu cele mai vechi bucăţi de brocard pe care le cuprindea veşmintăria mitropoliei”. Manifestările dedicate comemorării lui Mihai Viteazul au fost pregătite de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii, care, în colaborare cu Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi au stabilit programul acestora. Astfel, în seara aceleiaşi zi, la Teatrul Naţional din Iaşi, a fost organizat un festival închinat memoriei lui Mihai Viteazul, cea mai importantă figură a Evului Mediu românesc care, prin viaţa ca şi prin moartea sa, a păstrat viu în conştiinţa neamului românesc idealul întregirii lui.

Seria cuvântărilor a fost deschisă de către Alexandru Lapedatu, membru al Academiei Române, care în memoriile sale prezintă amănunţit augustul eveniment: „A fost o serbare grandioasă. Parastasul de la Mitropolie, la care au luat parte: regele, regina, curtea regală, guvernul ţării şi tot ce Iaşul avea mai reprezentativ, a fost de o solemnitate impresionantă, într-adevăr domnească. La serbarea comemorativă de după amiază din sala Teatrului Naţional a cuvântat Nicolae Bălan şi cu mine (…). Cuvântarea profesorului Bălan ca sol al Ardealului, a fost deseori emoţionantă(…). Cuvântarea mea , cu caracter mai mult istoric decât politic a fost publicată în <<Neamul Românesc>> de a doua zi…Poet al spadei a fost numit pe drept cuvânt Mihai Viteazul, căci, cu spada a scris el, în cartea trecutului românesc, cea mai strălucită epopee care a adus întruchiparea aievea a domniei celor trei ţări române sub un singur stăpânitor”.

Manifestările au continuat cu alocuţiunile generalului de divizie Nicolae Petala, profesorului Nicolae Bălan, episcopului bucovinean Bodnărescu, actriţa Marioara Ventura a recitat poezia Ardealul de Mircea Rădulescu, iar corul mitropoliei a intonat cântece patriotice. În seara aceleiaşi zi de 8 noiembrie 1918, Nicolae Iorga a susţinut în aula Universităţii din Iaşi, o conferinţă în limba franceză: „Politica lui Mihai Viteazul, originile sale şi importanţa sa pentru tradiţia politică a românilor”. Ecoul nu s-a lăsat aşteptat: ministrul Franţei la Iaşi, contele Charles Auguste Felix de Beaupoil, conte de Saint-Aulaire, fiind impresionat de impactul conferinţei susţinută de Nicolae Iorga, îi solicita acestuia printr-o scrisoare datată 21 noiembrie 1918, textul conferinţei.

Între anii 1919-1920, Nicolae Iorga a înaintat o serie de scrisori oficiale guvernelor conduse de Arthur Văitoianu şi Alexandru Averescu privind readucerea relicvei lui Mihai Viteazul la Mănăstirea Dealu, însă, în memoriile sale, marele istoric avea să noteze cu amărăciune: „În ultimul moment, o notă a generalului Râmniceanu, şeful Casei Regale anunţa amânarea fără termen a solemnităţii pentru Mihai Viteazul”. Pentru cinstirea şi sărbătorirea marelui voievod, a fost conceput un itinerariu la 15 noiembrie 1919, pe care tigva sacră a neamului românesc urma să-l străbată pentru a fi redepus la Mănăstirea Dealu, un traseu ce trebuia parcurs simbolic prin toate provinciile istorice româneşti: prin Suceava, Cluj, Alba Iulia, Câmpia Turzii, Sibiu, Şelimbăr, Târgovişte. Traseul fusese străbătut în acelaşi an de regele Ferdinand care, în mod simbolic se oprise la ipoteticul loc unde ar fi fost îngropate osemintele voievodului pe Câmpia Turzii, un mister încă nedesluşit. Pentru vizita din 24 august 1920 de la Şelimbăr, Comandamentul Corpului 6 Armată pregătise chiar şi o cruce de lemn înaltă de 1,50 m închinată Marelui Erou şi Domn, Mihai Viteazul: „Noi Ferdinand I Regele tuturor Românilor, prin braţul poporului nostru, am înfăptuit visul tău din 1599 şi ţi-am slăvit memoria prin această cruce, astăzi 24 august 1920”. Ulterior, traseul a fost de mai multe ori modificat, alegându-se cea mai scurtă cale de transport între Iaşi şi Târgovişte, lucru ce l-a iritat pe marele istoric Nicolae Iorga, care, siderat, nota în jurnalul său: „regele contramandează serbările pentru Mihai Viteazul. Va fi o simplă strămutare a moaştelor de la Iaşi la Târgovişte între 23 şi 24 august 1920. Colonelul Manolescu şi Ministrul de Război sunt rău impresionaţi. Ei atribuie deciziunea unui anume cerc de la Palat”.

Astfel, după mai multe amânări, la 23 august 1920, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi a fost oficiat un serviciu religios de către mitropolitul Primat al României, Elie Miron Cristea şi mitropolitul Pimen al Moldovei, în timp ce la Institutul de Anatomie al Facultăţii de Medicină din Iaşi, relicva sfântă a Voievodului a fost remodelată deoarece începuse să se dezintegreze. Pentru acest deosebit eveniment, oraşul a îmbrăcat un aer de sărbătoare, cursurile şcolare au fost suspendate, serviciile şi instituţiile publice şi-au întrerupt activitatea, după care, un cortegiu impresionant şi călduros a străbătut străzile Ştefan cel Mare, Piaţa Unirii şi s-a îndreptat spre gară. Atmosfera de la Iaşi, încărcată de istorie, este foarte bine reflectată în presa vremii: „Sunt reprezentate toate armele. Ţinuta marţială a soldaţilor provoacă admiraţia generală. Şcoalele merg spre locul indicat. Se remarcă cu deosebire şcoalele comerciale şi speciale de fete. Nu mult după aceea trec societăţile culturale şi filantropice, fiecare cu drapelul ei. Oficialitatea e în ţinută de gală. Ofiţerimea e în mare ţinută”.

În vederea readucerii preţioasei relicve la locu-i de odihnă de la Mănăstirea Dealu, s-a luat decizia transportării acesteia în condiţii de maximă siguranţă, amenajându-i-se astfel un vagon special: „S-a hotărât în deplin accord constituirea unui tren special cu un vagon anume amenajat în care ţeasta eroului să fie aşezată pe catifeaua unei mese proporţionate, păzită de două santinele militare. În convoiul celorlalte vagoane, călătorea o delegaţie ad-hoc în frunte cu Mitropolitul Primat Miron Cristea şi istoricul Nicolae Iorga”.

Datorită amânărilor succesive ale readucerii capului lui Mihai Viteazul la Mănăstirea Dealu, la Târgovişte, s-a aflat destul de târziu despre acest important eveniment ce avea să devină o adevărată sărbătoare naţională pentru toţi românii.  Aşa cum reiese din  adresa nr. 473 a Serviciului Tehnic al Primăriei oraşului Târgovişte către primar, datată în 13 august 1920, se preciza că „din auzite, în ziua de 26 august urma să se aducă la Mănăstirea Dealu capul lui Mihai Viteazul, recomandându-se măsuri urgente de curăţenie şi reparare a pavajului pe unde va trece cortegiul precum şi amenajarea pe cât posibil a drumului de la gară până la podul Mihai Bravu prin curăţirea Bulevardului şi repararea pavajului străzii Libertăţii, Calea Rădulescu, Calea Domnească între Spital şi strada Mihai Bravu şi strada Mihai Bravu care sunt deteriorate…pentru aceasta, întrucât timpul este foarte scurt, ar trebui angajat un număr mare de lucrători spre a putea termina lucrarea la timp”.

Prin Ordinul ministrului de interne nr. 30541, înaintat Prefecturii Dâmboviţa în aceeaşi zi, se preciza faptul că guvernul României a hotărât organizarea unei serbări naţionale la Mănăstirea Dealu în ziua de 26 august 1920, solicitând „luarea unor măsuri de organizare a serbărilor, făcând întinse publicaţiuni pentru ca poporul să participe în număr cât mai mare la aceste serbări naţionale”. În acest context, prin adresa nr. 4282, înaintată de Primăria oraşului Târgovişte către Ministerul de Război, se „solicită programul serbărilor privind aducerea craniului lui Mihai Viteazul la Mănăstirea Dealu”, cerând lămuriri în legătură cu desfăşurarea ceremoniei din 26 august 1920, pentru a lua de urgenţă măsurile care se impuneau. În plus, prin telegrama nr. 2953 a Prefecturii Dâmboviţa din 21 august 1920 către ministrul de interne Z. Georgescu, se cerea alocarea unei sume de 20.000 de lei pentru preîntâmpinarea cheltuielilor marelui eveniment, şi în special pentru masa dată pentru oficialităţile ce iau parte la solemnitate. Întregind tabloul, Prefectura Dâmboviţa, adresa în aceeaşi zi telegrama cu nr. 2967, către Administratorii plăşilor: Ghergani, Bilciureşti, Titu, Bogaţi, Găeşti, Pucioasa şi Voineşti cerându-le acestora să fie prezenţi în gara Târgovişte în ziua de 26 august 1920 la ora 8.00, precum şi a tuturor veteranilor şi invalizilor de război din cuprinsul acelor plăşi. În plus, toţi primarii împreună cu notarii din respectivele plăşi trebuiau sa fie prezenţi în curtea prefecturii pentru a lua parte la solemnitate, dar şi în sala de arme unde urma sa aiba loc o conferinţă dedicată importantului eveniment.

La 22 august 1920, Primăria oraşului Târgovişte prin adresa nr. 4435 solicita poliţaiului local ca toate prăvăliile şi localurile publice să fie închise „…pe timpul cât va dura solemnitatea”, iar „…prin sergenţii de stradă, se va anunţa negreşit din casă în casă populaţiunea oraşului, ca la orele 9 dimineaţa să vie în număr cât mai mare la gara locală şi să ia parte la ceastă măreaţă sărbătoare”. În același timp, Prefectura Dâmboviţa, prin telegrama nr. 2980 din 22 august 1920, către poliţaiului local din Târgovişte, solicita să se înfiiţeze posturi de pază în gara locală din oraş cu scopul „menţinerii ordinei la sosirea personalităţilor oficiale însărcinate cu aducerea capului voievodului, străzile să fie curăţate şi udate, iar toate magazinele de orice fel să fie închise în ziua de 26 august 1920 începând cu ora 8”. În acelaşi scop, se cerea în diferite adrese ale primăriei către poliţai, să se ia cu împrumut scânduri de brad lungi de 8-10 metri necesare decorării oraşului, să fie pavoazate străzile, să se construiască arcuri de triumf, iar cinci căruţe să participe la curăţenia oraşului. Prin telegrama cu nr. 208 din 17 august 1920 a ministrului Z. Georgescu înaintată primarului oraşului, se comunica trimiterea programului detaliat al serbărilor ocazionate de aducerea capului eroului Mihai Viteazul, către Prefectura Dâmboviţa, cu Ordinul ministrului nr. 30551/1920, iar prin cea din 16 august 1920 adresată primăriei Târgovişte, se transmitea acelaşi program Garnizoanei Târgovişte, precum şi serbările şcolare ce urmau să se desfăşoare la Mănăstirea Dealu.

La 23 august 1920, trenul a pornit la drum prin Podul Iloaiei spre Ruginoasa, apoi a trecut prin Târgu Frumos şi Paşcani, oprindu-se în noaptea de 23 spre 24 august în gara Mirceşti, de unde, cortegiul s-a îndreptat către mormântul bardului neamului românesc, Vasile Alecsandri. Martori la aceste evenimente, Ion Petrovici şi Nicolae Iorga, profitând de prezenţa unui ziarist-fotograf, au insistat pe lângă văduva lui Alecsandri, o doamnă venerabilă nonagenară, să se fotografieze cu dânşii. Ziua de 24 august 1920, a însemnat peregrinarea trenului special prin gările Roman şi Bacău, oprindu-se la Focşani, după care întregul convoi s-a deplasat la Mărăşeşti, apropiindu-se astfel de Cetatea de Scaun a Ţării Româneşti, prin Râmnicu Sărat, Buzău şi Ploieşti, în toate oraşele unde s-a oprit, având loc manifestaţii entuziaste, la care au luat parte mii şi mii de oameni.

În acelaşi timp, Prefectura Dâmboviţa prin adresa nr. 2996 din 24 august 1920 anunţa programul desfăşurării evenimentelor prilejuite de readucerea capului lui Mihai Viteazul, următoarelor autorităţi locale: Tribunalul Local, Primăria Târgovişte, Spitalul Judeţean, Compania de Jandarmi, Ocolul Silvic, Regiunea Minieră, Baroul Dâmboviţa, Societatea Vulturul, Banca Naţională Dâmboviţa, Banca Comercială, Administraţia Plăşii Târgovişte, Societatea Filantropia, Societatea Albina, Societatea Stelea, Crucea Roşie Dâmboviţa, Societatea Invalizilor, Societatea Cântarea României-filiala Târgovişte.

Surse:

-Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Dâmbovița, fond Primăria oraşului Târgovişte, dosar 1/1920; fond Prefectura Dâmboviţa, dosar 32/1920;

-Nicolae Iorga, Memorii, vol. III, Editura Naţională S. Ciornei, Bucureşti, f.a.;

– Neamul Românesc, an XIII (1918), nr. 311 din 10 noiembrie; nr. 312 din 11 noiembrie 1918; nr. 313 din 12 noiembrie 1918;

-Ion Petrovici, De-a lungul unei vieţi. Amintiri, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966;

– Scarlat Porcescu, Cinstirea lui Mihai Viteazul, în „Magazin Istoric”, XXIX (1995), nr. 8;

-Alexandru Lapedatu, Amintiri, Prefaţă, ediţie îngrijită, note şi comentarii de Ioan Opriş, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 1998;

-Mihai Oproiu, Prima mare sărbătoare naţională a tuturor românilor: readucerea capului marelui voievod la Mănăstirea Dealu, în „Târgovişte, două decenii de democraţie (1918-1938), Târgovişte, 2005;

-Marian Curculescu, 22-26 august 1920. Readucera la Mănăstirea Dealu a capului voievodului Mihai Viteazul reflectată în mentalitatea colectivă, în „Valachica. Studii şi cercetări de istorie şi istoria culturii – 19 – ”, Târgovişte, 2006;

-Cornel Mărculescu, Odiseea relicvei lui Mihai Viteazul, de la Turda la Târgovişte, în vol. ,,Arheologie şi istorie în spaţiul carpato – balcanic”, coordonator Denis Căprăroiu, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2011;

-Iulian Oncescu, Memorie şi cinstire: readucerea capului lui Mihai Viteazul la Târgovişte (1920) în istoriografia românească în Analele Universităţii din Craiova, Istorie, Anul XVI, nr.2 (20), 2011, Noiembrie, Editura Universitaria, Craiova, 2011;

-Iulian Oncescu, Istoriografia românească despre readucerea capului lui Mihai Viteazul la Târgovişte (august 1920) în vol. „Românii în istoria Europei”, vol. I, coord. Marusia Cârstea, Sorin Liviu Damean, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2013;

-Cornel Mărculescu, Strămutarea rămășițelor pământești ale domnitorului Mihai Viteazul și readucerea lor la Mănăstirea Dealu (1916-1920), în „Patmos” Revistă de studii interdisciplinare, Editată de Centrul de Cercetări Științifice Interdisciplinare Dumitru Stăniloaie al Universității Valahia din Târgoviște, Numărul 11, Anul VI/1, București-Târgoviște,  Valahia University Press, decembrie 2017;

-Constantin Cloșcă, Istoria aducerii capului lui Mihai Viteazul la Iași (1916-1920), Editura Doxologia, Iași, 2019;

-Cornel Mărculescu, Memorie și cinstire: 100 de ani de la readucerea capului lui Mihai Viteazul la Mănăstirea Dealu (1920-2020), în „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”, An XXIII, nr. 2 (88), Centrul Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2020;

-Iulian Oncescu, Prima mare sărbătoare națională a tuturor românilor: readucerea capului marelui voievod Mihai Viteazul la Târgoviște (26 august 1920), în vol. „Erou medieval și simbol național. Studii despre Mihai Viteazul”, coord. Radu Cârciumaru, Iulian Oncescu, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021.

Prof.dr. Cornel Mărculescu