Tot ce ține de bani și cumpărat e complicat. Oficial, Cuba are două feluri de bani, pesos vechi și pesos noi. Problema e că circulă în paralel și sunt și foarte similari la înfățișare. La noi celebrul RON creează confuzie pe la țară. Aici au vreo 10 nume pentru bani. Cei vechi sunt numiți  CUP, peso cubano, MN, moneda nacional sau pur și simplu peso. Cei noi CUC, peso convertible sau „dolar” (înainte erau  paritate cu dolarul american). Apropo de dolari, sunt taxati cu 10 la sută la casa de schimb. La euro, lire, orice altă valuta, primești cât scrie pe placa aia la bancă, la dolari îți mai scad 10 la sută. E de preferat să nu mergeți cu dolari, nu există excepții. Cu cardurile nu ești sigur și se percepe și comision.

După ce m-am prins cu bancnotele a început distracția. Cine ce bani vrea și accepta. Un bilet de tren costă 30 de pesos vechi dacă ești cubanez și 30 de pesos noi dacă ești străin. Adică 5 lei pentru ei, 120 lei pentru noi, același bilet, același vagon. În schimb, biletul de autobuz interurban costă la fel pentru toată lumea, aici îi jecmănește pe cubanezi, deoarece ca să traversezi Cuba costă 3 salarii medii. La alte produse e loc de întors. O înghețată în centru la Baracoa m-a costat 2.25 pesos noi, la trei străzi mai încolo aceiași gelaterie a statului, aceiași înghețată de vanilie, 5 pesos vechi, de 12 ori mai puțin ca prima. Normal turiștii ar trebui să plătească totul în pesos noi,  adică la prețuri de 24 ori mai mari. În realitate nu e așa, mai suntem și din ăștia cu fața și accent de cubanez care păcălim sistemul.

Dacă tot există două feluri de monedă, există și 2 feluri de magazine, clasice de stat  și de tip nou de stat,  numite  „chopi”. Cele vechi vând în pesos vechi și distribuie și produsele de rație. Statul îți garantează câteva produse să nu suferi de foame. Orice cubanez, nu contează dacă muncește sau nu, are dreptul la rație.  Magazinele acestea sunt urâte rău și nu au toate produsele de la rație tot timpul. Azi au ulei, mâine zahăr, poimâine orez și tot așa. Trebuie să fii cu ochii pe ele. Rația lunară pe cap de om în Havana cuprinde: 4.5 kg de fasole, 3 kg de orez,  250 grame margarină, 120 grame de cafea, 30 pâini (o pâine pe zi), o pulpă de pui (pe lună, nu pe zi ), 450 grame de pește…

Pe lângă rație mai sunt  și „productos liberados”. Adică, dacă mai vrei o pâine pe lângă cea de rație mai poți lua, dar te costă 4 pesos, 80 de bani românești față de un cent cât costă cea de la rație. Un cent, adică cu un leu românesc iei 600 de pâini, practic  e gratis. Cu alte cuvinte statul te plătește cu 12 euro pe lună, dar îți dă rația de mâncare și alte treburi aproape gratis. Tot la liberados intră și tutunul și alcoolul. Un pachet de țigări începe de la 2.50 lei românești. Încet-încet statul vrea să termine cu „la libreta”, adica cu rația și tot scoate produse de pe lista de „controlados”. Populației nu-i convine pentru că prețul e mult mai mare când un produs iese de pe listă. Vina o dau pe Raul… „Fidel avea grijă de oameni, pe vremea lui rația era altceva”, îmi zicea o doamnă, foarte versată în sistem, în Havana.

Celălalt  tip de magazin se cheamă „chopi”, cuvântul  e de fapt „shopping” pronunțat á la cubana (shop ar fi corect să se cheme, dar în Cuba – ca în România, engleza e reinventată). Aici în teorie găsești orice produs și poți cumpăra cât vrei,  dar la prețuri în CUC, pesos noi. În realitate nu au pe raft nici 10 la sută din ce are un supermarket slab din Romănia. Cubanezii sunt mulțumiți și așa, un domn mai în vârstă era uimit de ce au la „chopi”-ul nou deschis în Imias, un oraș la capătul Cubei: „zahăr, ulei, făină câtă vrei și la pachet (la rație e vrac), nu mai puțin de 3 feluri de bere, una dintre ele la cutie chiar. „Demasiado”,  prea mult”.

O cutie de lapte de 1 litru – 2.4 CUC, 10 lei românești, laptele e extrem de scump aici. Un kilogram de carne de vacă 8 pesos noi, circa 200 de pesos vechi, aproape cât un salaraiu minim. Cu carnea de vacă au o obsesie, e cel mai dorit,  „exclusivist”  produs  alimentar.  Vacile nu se pot tăia, pedeapsa pentru tăiere sau trafic de carne de vacă este de până la 10 ani de pușcărie.  Un cubanez care se ocupă cu vânzarea de animale pentru a fi sacrificate în ceremonii religioase vodoo (poza de mai jos) îmi spunea că dacă cu capre și cu găini mai merge să faci traffic, în schimb, cu vaci nu, „nici Yoruba, zeul suprem nu te mai scapă”.

Asta a fost cu banii și comerțul. Cuba nu e ieftină deloc pentru turist. Eu am ieșit la o medie zilnică de 38.71 euro, avionul nu intră în calcul, bineînțeles. Am stat doar la casă particular, am mers majoritatea timpului cu bicicleta deci am plătit mai puțin transport. De asemenea, am petrecut mult timp în zone non-turistice și am plătit multe în pesos vechi, prețuri locale.

Răzvan Vulpea Călătoare