3.3. Industria

În prima jumătate a sec. al XIX-lea, industria din Ţara Românească a cunoscut o creştere lentă. Îi lipseau iniţiativa, capitalul, materiile prime, forţa de muncă liberă sprijinul economic al statului.

Un prim pas în dinamizarea industriei a fost desfiinţarea monopolului economic otoman şi al breslelor, încurajând astfel iniţiativa particulară, prevăzută de Tratatul de la Adrianopol din 2 septembrie 1829. Acesta a fost urmat de desfiinţarea vămilor interne dintre Moldova şi Ţara Românească, act adoptat pe 1 ianuarie 1848.

Progresul industriei s-a accelerat în special după recunoaşterea independenţei de stat. Dezvoltarea industriei naţionale era promovată de către liberalii, ce reprezentau marea burghezie. Doctrina politică liberală se baza pe dictonul ,,prin noi înşine” şi viza încurajarea înfiinţării de noi întreprinderi, aplicarea tarifelor vamale protecţioniste, finanţarea întreprinderilor cu capital românesc, naţionalizarea capitalului străin, ce nu putea depăşi 49 % din valoarea acţiunilor unei firme mixte (româno-străine).

Liberalismul este procesul de evoluţie economico-socială din care s-a plămădit România modernă, iar liberalii sunt oamenii care s-au pus de la bun început în slujba acestui progres. Procesul de renaştere naţională a României (început la 1848, continuat în 1859, 1866 şi 1877-1878) nu este decât procesul de formare a capitalismului pe pământ românesc. ,,Acest fenomen, pentru noi, românii, rezumă întreaga taină a existenţei noastre naţionale”.

Aceste afirmaţii sunt pe deplin demonstrate de legile adoptate de către reprezentanţii politici ai marii burghezii. În vreme ce conservatorii susţineau adaptarea reformelor economice la realitatea internă şi introducerea lor în mod treptat (politica ,,paşilor mărunţi”), liberalii adoptau legi importante menite să încurajeze, să protejeze şi să dezvolte industria naţională: Tariful Vamal Protecţionist (1886), Legea Meseriilor (Legea Missir) din 1902, Legea Băncilor Populare Săteşti (1903), Legea Vamală din 1904.

Înfrânt pe teren economic, conservatorismul se va muta pe plan cultural. Junimismul, poporanismul, sămănătorismul vor preamări viaţa tradiţională, marii noştri scriitori prezentând în operele lor viaţa rurală.

Însă, societatea românescă, deja rămasă la 1900 în urma multor state europene, nu se putea dezvolta decât printr-o industrie puternică, care stătea la baza dezvoltării întregii economii şi societăţi româneşti. Adevărul acesta este astăzi la fel de valabil ca acum un secol.

Daniel Diaconescu

Va urma.