A trecut și Ziua Națională, în care toți am fost buni, uniți, prietenoși, frați întru totul; cel puțin așa reiese din mesajele și declarațiile online.
Dar să revenim la realitatea de zi cu zi. Această realitate este total diferită; este plină de ură, violență verbală și fizică, intoleranță, dispute etnice și religioase.
De 1 Decembrie toți ne considerăm patrioți, naționaliști; strigând în gura mare, cât de mult ne iubim noi țara. Vrem să știm ce face țara pentru noi, dar nu ne întrebam niciodată, ce facem noi pentru țară.
Iubirea de patrie este atunci când, ascultând imnul național, privind parada militarilor, lăcrimezi în sufletul tău, tăcut, fără lacrimi de crocodil, fără gesturi exagerate, fără ură. Patriotismul nu este un spectacol, nu este o haina frumoasă, ce se poartă doar în zi de sărbătoare pentru a ne făli; patriotism înseamnă ceea ce faci zi de zi pentru țara ta, nu ceea ce trâmbițezi în piețe.
Mulți au înțeles în acești 31 de ani că notorietatea se obține ușor, prin scandaluri, îndemnuri la ură, atacuri la persoană și insulte.
Notorietatea adevărată se clădește cărămidă cu cărămidă, demonstrând tot timpul buna intenție și seriozitate, în tot ce facem și spunem.
Nu poți fi patriot sau naționalist adevărat fără demnitate și onoare; calități care se găsesc greu.
Educația noastră comunistă și chiar religioasă ne îndeamnă permanent la obediență, la încadrarea tuturor acțiunilor noastre în niște tipare rigide, care ne limitează libertatea de gândire și ne îngrădește inițiativa. Biserica nu dă dovadă de deschidere și modernizare mentală; am fost și suntem educați de mici să fim obedienți, să ne târâm în fața unor obiecte sfinte, să stăm în genunchi și să plângem pentru a fi iertați de păcate. De mici copii suntem amenințati cu iadul și cu frica de Dumnezeu. Isus nu a spus niciodată să fim obedienți, ci să fim buni, drepți, iubitori ai aproapelui. Lucrurile bune nu trebuie să le facem de frica lui Dumnezeu sau a iadului, ci din bunătate și iubire de oameni.
Dar această educație obedientă și religia, pe principiul, crede și nu cerceta, sunt premeditate și cu scopul de a ține poporul sub control.
Observăm creșterea gradului de obediență proporțional cu avansarea în funcție/grad.
Am văzut oameni simpli cu demnitate, și oameni cu funcții mari în stat, dând dovadă de o umilință extremă, pentru a-și păstra beneficiile.
Am văzut soldați cu demnitate, onoare și verticalitate, dar și generali obedienți și umili în fața șefilor.
Toți acei ce merg în genunchi în fața celor mari, sunt mândri, duri și neiertători cu cei mai mici decât ei.
Trăim într-un cerc vicios; conducătorii încurajează promovarea oamenilor obedienți și cu orizonturi intelectuale limitate, iar aceștia la rândul lor își vor aduce în echipă personaje, după chipul și asemănarea lor.
Când toate simțirile noastre patriotice sunt false, nu vom putea nicidecum realiza lucruri mărețe; vom rămâne în aceeași mocirlă urât mirositoare, în care ne vom afunda și mai mult.
Să știți că îndemnul “Deșteaptă-te române”, nu înseamnă doar să ne deșteptăm din somn dimineața!
Era o glumă: “este deștept pentru că nu doarme”.

Col.(r) Paul Gheorghe Necula