În contextul promovării industriei naţionale de către guvernul liberal condus de Ion Brătianu se înfiinţase deja la Buhuşi prima fabrica de postav, iar la Brăneşti în 1885 pe malul râului Ialomiţa, Stan Rizescu a înfiinţat o mică ţesătorie mecanică cu 6 lucrători pe locul unde se afla moara lui Gheorghe Filip Nicolaescu.
Stan Rizescu era fiul lui Rizea Fălcuţă din Vârfuri, stabilit în Brăneşti prin căsătoria cu Stana Bălăşescu. Casa în care s-a născut Stan Rizescu se afla în centrul satului, puţin mai sus de poştă, lângă Vâlceaua Hotarului. Şcoala primară a făcut-o cu Ion Zugravu (Nică Drăcilă), învăţând să scrie literele şi cifrele pe nisip, iar apoi folosind condeiul şi tăbliţa. Se pare că acesta i-a sugerat lui Stan să-și ia ca nume de familie prenumele tatălui său (acesta murind prin 1871) – Rizea-Rizescu
În 1869, în urma unui incident, Stan Rizescu a plecat în lume. A ajuns băiat de prăvălie la magazinul lui Tache Stematiu din Târgovişte. În 1877 s-a angajase la magazinul de fierărie şi manufactură Jean Staub din Calea Moşilor din Bucureşti. De aici, a plecat să-şi ajute un prieten, ce lucra la magazinul de manufactură Drăghiceanu & Popescu.
Unul dintre patroni, Gheorghe Drăghiceanu, observând calităţile tânărului ce venea în magazinul său, l-a angajat în 1877 şi 1-a trimis să urmeze cursurile serale ale şcolii comerciale de gradul I din Bucureşti, unde director era Theodor Ştefănescu. Aici a văzut tânărul din Brăneşti diferite pânzeturi oferite clienţilor, toate din import însă. În 1880 a fost scutit de armată ca fiul cel mare al unei văduve.
A făcut o pasiune pentru ţesături, stând nopţi întregi în magazin şi analizând atent ţesăturile nemţeşti, care i se vor fi părut cele mai bune dintre cele vândute în magazin. Strânse 800 lei şi plecă din Giugiu în 188l cu un vapor pe Dunăre şi a ajuns la Viena, vizitând oraşul şi plăcându-i palatele şi în special parcul Prater. A reuşit să se angajeze la atelierul de ţesătorie casnică a lui Johann Matzner din Giebau, lângă Olmutz. Nu a stat mult aici şi a plecat în Freiwaldau, unde a fost angajat la torcătoria de in Regenhard & Reihmann în 1881.
Aici şi-a făcut ucenicia în ale torsului şi ţesutului şi l-a cunoscut pe Ion Hozanu, directorului sanatoriului din Graefenberg. Acesta l-a recomandat directorului fabricii textile Schlesische Leinen din Freiburg. Aici Stan Rizescu a cunoscut tainele tuturor meseriilor de pe fluxul tehnologic: de la pieptănător până la vopsitor şi va strânge primii bani (1881-1883).
Între 1883-1884 a urmat cursurile Şcolii Superioare Textile din Chemnitz, angajându-se la fabrica de maşini textile Schonherr din Chemnitz ca montator cu cinci mărci pe zi. Dar Stan Rizescu nu era mulţumit. Voia să înveţe mai mult, să acumuleze cunoştinţe şi experienţă, pe care apoi să le valorifice în ţara sa, la care se gândea mereu, în drumurile sale prin Europa.
Dorind să se specializeze în tehnica torcătoriei de lână, s-a angajat la firma Celestin Martin din Verviers (Belgia), unde a lucrat la asamblarea unor maşini moderne pentru torsul lânei. Apoi, după alte peripeţii, a ajuns la Gand, unde a asamblat un război de ţesut cu patru suveici, câştigându-şi un bun renume în cercurile tehnice locale.
A luat legătura cu ministrul României la Bruxelles, Văcărescu şi a revenit în 1885 în ţară. Aici, cu ajutorul inginerului Pilide şi funcţionarului Saita, a obţinut rapid şase războaie fabricate în atelierele Monetăriei Statului.
Daniel Diaconescu
Va urma.
