După crearea României moderne în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, autoritățile orășenești au fost preocupate de construcția unui local propriu pentru Primărie, mai ales că, în perioada respectivă primăria continua să funcționeze în casele închiriate de la Iancu Petrescu, iar ulterior în cele ale lui Ion Zoiade, cu care s-a ajuns în 1874 la un conflict din cauza unor reparații efectuate asupra clădirii.
Anterior, în anul 1866, s-a încercat construirea unui local propriu, pe un teren de lângă mănăstirea Stelea, care urma să adăpostească și Poliția și Pompierii, fiind chiar întocmit un deviz al construcției realizat de către inginerul Lorenzo, însă, terenul respectiv nu a fost achiziționat, astfel încât s-a renunțat la acest proiect. De la această dată și până în 1897, Primăria a funcționat într-o clădire etajată, destul de șubredă, achiziționată cu fonduri de la bugetul local în valoare de 32.000 lei vechi, noul imobil adăpostind și Percepția orașului Târgoviște.
Având în vedere necesitatea construirii unui Palat administrativ la Târgoviște conform cu modernizarea ce a cuprins urbea în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, primarul Vasile Dumitrescu (primar al orașului în două mandate: 14 septembrie 1894-19 iunie 1895; 3 ianuarie -1 martie 1896), afirma în darea de seamă de la începutul anului 1895, că „localul pentru Primărie este ajuns cum se vede aproape de ruină, insuficient și infect, așa că nu se mai poate locui, trebuința este imperios simțită să se construiască un nou local…”. În același timp, Vasile Dumitrescu informa în darea de seamă, că a primit de la primarul orașului Pitești „planul și devizul Ospelului comunal în valoare de 76.360 lei ce s-a construit acolo de curând, spre a face un proiect asemănător la Târgoviște”. În plus, primarul sublinia faptul că dispunea de suma de 99.000 lei împrumutați și care se aflau la Casa de Depuneri, cu ajutorul cărora urma să se construiască noul local de primărie și să plătească despăgubirile către minorii C. Petrescu și Stelian R. Dudău, pentru îndreptarea străzii Primăriei și pentru amenajarea unei piețe în fața noului local.
În anul 1896, noul primar al orașului Ion I. Stematiu ( 1 martie 1896-2 septembrie 1897), a contractat de la stat un împrumut de 300.000 lei, cu ajutorul cărora urma să realizeze construirea noului local de primărie, exproprierea locului din fața primăriei și amenajarea aici a unei grădini publice, precum și alte obiective importante. Tot acum, Primăria și Consiliul Comunal a cumpărat casele proprietatea lui Nicolae Zenide, amplasate într-o poziție centrală, având fațada îndreptată către strada Grigore Alexandrescu.
La 16 septembrie 1896, a fost primită prima tranșă în valoare de 200.000 lei, fapt ce a permis semnarea contractului cu antreprenorul Baldasar Vignosa Giovani, privind construirea unui palat administrativ, după planurile arhitectului italian, în timp ce inginerul orașului Nicolae Bruneanu, a fost însărcinat cu supravegherea lucrărilor. Devizul estimativ al lucrărilor s-a ridicat la suma de 124.000 lei, dar, acesta a suferit modificări repetate, datorită antreprenorului italian, care în aprilie și iulie 1897, propunea Consiliului Comunal, următoarele: folosirea cartonului asfaltat subardezic, umplutură de pământ uscat de la sol și până la podea, mozaic în vestibulul de la intrare, scară de marmură de la parter la etaj, înlocuirea dușumelei prin parchet de stejar, vopsirea în ulei a pereților din vestibul, iar stâlpii de susținere ai balconului să fie confecționați din piatră.
Tot Consiliul Comunal, a constituit și o comisie care să studieze amplasarea bustului poetului Grigore Alexandrescu, oferit de Smaranda Gheorghiu; inaugurarea a avut loc doi ani mai târziu, după finalizarea palatului administrativ, la 10 mai 1899, în timpul primarului Dimitrie Athanasiu-Bițu (10 noiembrie 1898-20 mai 1899), la grandiosul eveniment participând printre alții, Iancu Nicolaescu (considerat fiul natural al lui Grigore Alexandrescu), membrii din familiile lui Constantin Fussea și Alecu Alexandrescu, dar și I. D. Petrescu, Em. Lăzărescu și generalul Alexandru Candiano Popescu.
Lucrările propriu zise destinate finisării palatului administrativ au fost încheiate în 1897, dar au fost continuate în anul 1898, sub directa coordonare a noului primar Lazăr Petrescu (în primul mandat din 21 septembrie 1897-19 noiembrie 1898), când au fost executate lucrările de zugrăvire, montarea sobelor, dotarea cu mobilier, precum și realizarea unui trotuar în jurului noului local al primăriei.
Lucrările de zugrăvire au fost executate de către artistul Iosif Tendler din București, atât în ulei, cât și cu apă și clei, sub directa supraveghere a inginerului Nicolae Bruneanu. Pentru montarea sobelor, a fost organizată o licitație publică, în urma căreia, lucrarea a fost adjudecată de către Dumitru Zăgănescu din Ploiești, proprietarul unui „Birou de exploatări de mine și păduri seculare”. Ca urmare a întocmirii și realizării planului de montare a celor 14 sobe, au putut fi identificate repartizarea acestora în încăperile primăriei; astfel, la parter, se aflau birourile secretarului, contabilului, grefierului, funcționarului măsurilor metrice și arhitectului.
În ceea ce privește mobilierul, compus din dulapuri, mese, birouri, scaune, perdele de pluș vegetal cu borduri metalice și coșuri de nuiele, acesta a fost achiziționat de la firma S.Emanuel din București – Grand magasin des meuble. Cabinetul primarului, era mobilat cu un birou de stejar sculptat și acoperit cu postav, fotoliu îmbrăcat în piele, covor japonez și cuier de lemn sistemul Tonet, însă, o atenție deosebită a fost acordată „Sălii de ședințe și chibzuiri”, actuala Sală Florentină.
În același an 1898, a fost organizată o licitație publică pentru demolarea vechiului local al primăriei, poliției și casieriei, pentru degajarea zonei în care se afla noul palat administrativ și pentru mărirea grădinii publice din fața acestuia, unde ulterior, au fost plantați brazi, s-a realizat o împrejmuire din grilaj de fier, s-au instalat stâlpi din fontă pentru susținerea lămpilor și au fost fixate banci pentru odihnă.
Concluzionând, Palatul administrativ din Târgoviște este o clădire publică care a fost realizată la sfârșitul secolului secolului al XIX-lea, în stilul Beaux Arts, în perioada La Belle Époque, și care, pe lângă grandoarea construcției, prezintă un element foarte curios în cadrul bogatei panoplii decorative a clădirii: tema rozei vânturilor (un detaliu arhitectural ornamental rar întâlnit în România) de pe vârful turnului din dreapta clădirii primăriei, cel care dă naștere unei asimetrii, ce contrastează cu mediul geografic în care se află orașul de sub turn <>.
De asemenea, o particularitate deosebită este dată de ceasul clădirii din frontonul acesteia, care prezintă o excelentă vizibilitate din piața publică, și care, se pare că păstrează și astăzi atât cadranul şi limbile originale, cât și mecanismul sfârșitului de secol XIX. Deasupra arcului frontonului se află o turetă cu clopot, iar ceasul este încadrat de doi grifoni din zinc de origine clasică, care simbolizeaza autoritatea.
Surse:
-Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Dâmbovița, fond Primăria orașului Târgoviște,
-Toma Svințiu, Aspecte ale dezvoltării edilitare a Târgoviștei la sfârșitul secolului al XIX-lea, în „Studia Valachica. Studii și materiale de istorie și istoria culturii”, Târgoviște, 1970.
Prof.dr. Cornel Mărculescu
