You are currently viewing CASELE VECHI ALE TÂRGOVIȘTEI: Casa Învățătorului

CASELE VECHI ALE TÂRGOVIȘTEI: Casa Învățătorului

După crearea României Mari, în prima decadă a perioadei interbelice, învățătorii dâmbovițeni au luat decizia de a întemeia o „Casă a membrilor corpului didactic”, după modelul celor văzute în Ardeal. În acest sens, prin intermediul revizorului școlar Nicolae Bănulescu, reprezentanții învățătorilor au fost convocați la Prefectura Județului Dâmbovița în ziua de 17 august 1922, unde, după prezentarea proiectului, au primit și sprijinul Prefecturii care se angaja să doneze suma de 30.000 lei în scopul construirii unui lăcaș de cultură destinat învățătorilor. Tot cu această ocazie, s-a luat decizia constituirii unui comitet care avea ca sarcină redactarea unui statut bine definit al viitorului așezământ, precum și organizarea unui Congres al Învățătorilor din județul Dâmbovița pentru ziua de 1 octombrie 1922.

La 5 octombrie 1922, a fost redactat un act constitutiv, care avea următorul conținut: „Subsemnații, învățători din județul Dâmbovița, înființăm în orașul Târgoviște o instituție numită Casa învățătorului din județul Dâmbovița, având ca scop propășirea și cultura membrilor caseii și a fiilor lor și pentru aducerea la îndeplinire am subscris fiecare, ca prim fond, salariul lunar, achitându-l în 12 rate, egal. Această sumă se va mări prin cotizație anuală, fixată de adunarea generală. Am delegat pe domnii membri din consiliu cu îndeplinirea formelor legale de funcționare. Făcut azi 5 octombrie 1922, în orașul Târgoviște”. În aceeași zi, au fost aleși președintele consiliului, vicepreședintele, casierul și secretarul. Statutele Casei Învățătorilor din județul Dâmbovița au fost apoi votate de Senat, la 1 iunie 1923, cu unanimitate de 57 voturi, iar de Cameră, la 8 iunie 1923, cu unanimitate de 106 voturi, ele fiind promulgate la 19 iunie 1923, prin Înalt Decret Regal nr. 3195, publicat în Monitorul Oficial din 16 octombrie 1923.

Conform articolului III din statutul Casei Învățătorilor, denumit generic „Localul”, era prevăzut ca pentru atingerea obiectivelor Casei Învățătorilor, aceasta trebuia în mod expres să dețină un local propriu, în care să funcționeze și o bibliotecă, o sală de lectură, o cameră pentru băi, cancelaria pentru adminstrație, camere pentru găzduirea copiilor membrilor, cu mențiunea că aceștia trebuiau să urmeze cursurile la școlile existente în Târgoviște, precum și a membrilor corpului didactic primar și a familiilor acestora care își desfășoară activitatea în orașul de la Chindie. Demn de precizat, este faptul că în ziua constituirii asociației învățătorilor din județul Dâmbovița, președinții aleși au reușit să colecteze suma de 22.400 lei, la care s-au adăugat cei 30.000 de lei donați de către Prefectura județului Dâmbovița, însă, cu toate acestea, suma era insuficientă pentru ridicarea localului destinat Casei Învățătorilor. Acest lucru s-a întâmplat mult mai târziu, când, la 3 octombrie 1935 s-a desfășurat ceremonia punerii pietrei de temelie a Casei Învățătorului, solemnitate la care a participat alături de un număr foarte mare de cadre didactice și Smaranda Gheorghiu (1857-1944), cunoscută drept Maica Smara, educatoarea poporului român și autoarea celebrelor versuri „Vine, vine primăvara/ Se aşterne-n toată ţara”. Însă, datorită evenimentelor istorice, impunătoarea clădire situată pe Bulevardul Regele Carol I din Târgoviște, a revenit scopului pentru care fusese destinată inițial, de-abia în 1971, când clădirea a fost preluată de către Sindicatul Învățământ din județul Dâmbovița, iar în luna decembrie a aceluiași an, a fost inaugurată și Casa Corpului Didactic, care își avea sediul în aceeași clădire cu Casa Învățătorului.

 

Surse:

-Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Dâmbovița, fond Primăria orașului Târgoviște; fond Prefectura județului Dâmbovița;

-Victor Brânduș, Figuri de cărturari și artiști în Târgoviște, în vol. „Din viața școlii dâmbovițene”, Casa Corpului Didactic Dâmbovița, Târgoviște, 1977.

 

Prof.dr. Cornel Mărculescu