Clădirea impunătoare compusă din parter, etaj, curte exterioară și dependințe unde locuiau cei din personalul de serviciu, situată pe strada Alexandru Ioan Cuza (Centrul Vechi al orașului), la nr. 24, a aparținut lui Ionel Haralambie Constantinescu-Birtașul (1884-1942), un comerciant înstărit de origine greco-macedoneană înrudit cu familia Constantin Carabella (1851-1928), având importante vii și proprietăți în Valea Voievozilor și Viforâta, și care a deținut pe Centrul Vechi al orașului Târgoviște, un important restaurant ce a funcționat până la începutul celui de-al doilea război mondial.

Restaurantul se afla la parterul imobilului, fiind un restaurant destul de mare și oarecum de lux, acolo unde era centrul orașului în perioada interbelică, cu ghețărie proprie, vinul produs în propriile vii ale proprietarului, care în perioada respectivă era recunoscut și pentru faptul că deținea patru trăsuri cu cai, un semn al prosperității. Familia Ionel și Lucia Constantinescu (decedată în 1945), au avut o fată, pe Aurelia Constantinescu (1914-1981), căsătorită la 5 noiembrie 1931 cu Mihail Ghe. Călinescu (1910-1966), care a primit ca dotă de nuntă imobilul din Centrul Vechi al orașului Târgoviște. Familia Călinescu a avut ulterior doi copii: Lucia, născută la 1 august 1932 în Târgoviște (decedată în 2008), și Michaela Georgeta, născută la 31 mai 1940 în București.

Mihail Ghe. Călinescu, ginerele lui Ionel H. Constantinescu, s-a născut la 5 decembrie 1910 în Târgoviște, în familia lui Gheorghe și al Dumitrei, urmând școala primară nr. 1 de băieți în fosta capitală a Țării Românești. În anul 1923, Mihail Călinescu este acceptat ca elev al Liceului Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, unde urmează cinci clase (1923-1928), iar ulterior, finalizează cursurile Școlii Pregătitoare pentru Ofițeri de Aviație (septembrie 1928), de unde a fost detașat în aceeași lună pe bază de examen la Școala Specială Militară de la Saint Cyr Franța (1928-1930). La terminarea acestei prestigioase școli în cadrul promoției 115 Foch, s-a clasat al 18-lea bis din 336 de elevi, cu media 16,36, fiind apreciat astfel: „Foarte apt să intre în luptă. Inteligent și muncitor. Conștiincios și pasionat pentru carieră. Foarte bun elev care a creat satisfacție și a obținut reale rezultate atât la instrucția teoretică, cât și practică. Excelent elev care nu poate să ajungă decât un excelent ofițer”.

Întors în țară a intrat la Școala Pregătitoare de Ofițeri de Aviație din București, pentru specialitatea observatori aerieni (ianuarie-septembrie 1931, 8 luni), unde a primit note de apreciere din partea lt.col. aviator Panaitescu, comandantul Flotilei Aviației de Gardă: „Sublocotenentul Mihail Ghe. Călinescu a fost detașat la această școală pentru a urma practica observației aeriene, în scopul de a obține brevetul de observator aerian. A fost întrebuințat și ca instructor la elevi. Ofițer foarte serios pentru vârsta lui, conștiincios, muncitor, vioi, un ofițer de nădejde care promite a deveni un element de valoare pentru aeronautică”. Mihail Călinescu a obținut brevetul de observator aerian cu media generală 8, clasându-se pe locul 9 din 41 de absolvenți brevetați, și a efectuat 2 ore și 50 minute de zbor, din care 3 au fost misiuni de recunoaștere.

În această perioadă, Mihail Călinescu s-a căsătorit cu domnișoara Aurelia Constantinescu (1914-1981), la 5 noiembrie 1931 în Târgoviște, familia având ulterior doi copii: Lucia, născută la 1 august 1932 în Târgoviște (decedată în 2008), și Michaela Georgeta, născută la 31 mai 1940 în București.

După obținerea brevetului de observator aerian, Mihail Călinescu a fost trimis la Școala Specială de Aviație de la Versailles (13 noiembrie 1931-14 aprilie 1932), unde s-a clasat primul din 31 de elevi, cu media 16,71. Și-a continuat pregătirea de specialitate, obținând cu aceeași constanță calificative de excepție la Școala Specilă de Pilotaj de la Tecuci (1932, 5 luni), la Școala de Perfecționare de Pilotaj Avioane de Război de la Buzău (august-octombrie 1933), de unde a primit brevetul de pilot de recunoaștere. În timpul acestui stagiu, sublocotenentul Mihail Călinescu, a fost notat în foaia calificativă astfel: „Sănătos și rezistent, suportă ușor greutățile zborului, demn și disciplinat din convingere, a executat ca pilot 22 ore 50 minute, ore de zbor, din care 16 ore 24 minute ore perfecționare pentru trecerea pe avion de război”.

Un an mai târziu, locotenentul Mihail Călinescu a urmat și Școala de Zbor fără Vizibilitate (1934, 2 luni), iar în paralel a fost repartizat escadrilei de specialitate din cadrul Școlii de Ofițeri de Aviație „Carol al II-lea”, unde a condus în perioada noiembrie 1933-noiembrie 1936, secția de radiotelegrafie și cea de parașute, precum și instrucția în aceste specialități a elevilor. În ceea ce privește activitatea de zbor, tânărul ofițer târgoviștean a totalizat în această perioadă 94 ore 10 minute ca pilot și 39 ore și 10 minute ca observator. Pentru meritele sale incontestabile, locotenentul Mihail Călinescu a fost elogiat în foaia calificativă pe anul 1936 de către comandantul Școlii de Ofițeri de Aviație „Carol al II-lea”, astfel: „Este un ofițer inteligent, energic, cu simț de prevedere, inițiativă și hotărâre, are multă putere de muncă și perseverență. Dotat cu o judecată sănătoasă, și cu o frumoasă cultură profesională, are simțul datoriei, curajul răspunderii și o modestie care îl caracterizează. Pe lângă funcțiunea destul de grea și plină de răspundere ce a avut, a mai condus efectiv și întreaga administrație a Revistei Aeronautica, care i-a răpit mult timp, dar care a fost dusă în perfecte condițiuni”.

Pe lângă funcția de Șef al Serviciului Materialelor deținută până în aprilie 1937, Mihail Călinescu a funcționat și ca profesor la Cursul de Instrumente de Bord, unde a dovedit solide și precise cunoștințe în domeniu, precum și calități pedagogice. În cursul anului 1938, a îndeplinit funcția de Inspector de Studii la Anul II Naviganți și a totalizat 44 ore 15 minute ca pilot și 20 de ore 25 minute ca observator, iar prin O.Z. 1 din 1 aprilie /1939, căpitanul Mihail Călinescu a fost numit Comandant al Escadrilei 9 Specialități și ulterior, începând din martie 1940, a devenit Comandantul Escadrilei 1, constituită din Anul I și T.T.R.
Pentru perioada anilor 1939-1940, căpitanul Aviator Mihail Călinescu a continuat să funcționeze și ca profesor de Instrumente de bord și Bombardament Aerian, dovedind solide cunoștințe metodice și talent în expunere, iar ca instructor de zbor de zi și noapte a totalizat 150 ore de zbor și 6 ore ca observator.

În perioada 10 mai – 31 octombrie 1941, a fost detașat cu Escadrila sa de elevi la Turnu Severin pentru instrucția pilotajului, totalizând 133 ore de zbor, din care 103 ore ca instructor de zbor. De asemenea, Mihail Călinescu a urmat, în alternanță cu participarea la Campania din Est, Școala Superioară de Război de la București (15 noiembrie 1941 – 15 iunie 1942; 23 decembrie 1942 – 1 septembrie 1943), unde s-a clasat primul cu calificativul foarte bine. În perioada 15 iunie – 23 octombrie 1942, a fost detașat operativ ca elev al Școlii Superioare de Război, la Flotila 1 Informație, iar pe front, căpitanul aviator Mihail Călinescu a îndeplinit funcția de ofițer cu operațiile în cadrul Escadrilei 20 Observații, dovedindu-se un pilot încercat, capabil să execute misiunile cele mai grele, fiind utilizat în misiuni și pe timp nefavorabil, iar datorită calităților sale incontestabile a fost întrebuințat în relațiile de serviciu cu Comandamentul german. Până în ianuarie 1943, a continuat să conducă Biroul de Operații al Escadrilei 20 Observații, a executat ca pilot 44 misiuni de război, fără niciun incident, totalizând 77 de ore și 40 de minute de zbor, iar ca o recompensă pentru această activitate remarcabilă desfășurată pe front, căpitanul Mihail Călinescu a fost citat prin Ordinul de Zi nr. 22 din 10 ianuarie 1943, de Comandamentul Aero-Marină,  fiind distins cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Crucea de Aur.

În perioada petrecută în funcția de șef de birou în Secretariatul de Stat al Aerului, Cabinet (1 septembrie 1943 – 23 noiembrie 1944), căpitanul aviator Mihail Călinescu a dovedit o inteligență ageră ajutată de o judecată limpede și sigură, o temeinică pregătire profesională, mult discernământ și un accentuat spirit analitic, fiind caracterizat de Consiliul Superior al Armatei, astfel: „extrem de muncitor, foarte conștiincios și capabil de sinteză, cu un temperament calm, dublat de un caracter ferm, având o conduită morală ireproșabilă, iar ușurința cu care sesizează esențialul problemelor ce studiază, dau valoarea facultăților intelectuale ale acestui valoros ofițer”. La 23 august 1944 a făcut parte din conducerea trupelor care luptau pentru capturarea trupelor germane în zona pădurii Băneasa. În timpul executării unei misiuni de legătură cu un detașament ce lupta în această zonă în ziua de 24 august 1944, a fost rănit de o bombă germană.

Cariera militară și-a început-o ca ofițer subaltern în Flotila 2 Aviație Cluj (1930). Între anii 1932-1941, a îndeplinit în cadrul Școlilor Speciale și Pregătitoare de Ofițeri de Aviație din București următoarele funcții: comandant de pluton, inspector de studii, profesor pentru cursurile de specialitate (trageri aeriene, bombardament aerian, navigație aeriană, instrumente de bord, aerodinamică, radioelectricitate), instructor de zbor pentru pilotaj, zbor fără vizibilitate și zbor de noapte; instructor pentru școala de observatori; șef al Serviciului materiale; comandant al Escadrilei Specialitate și a Escadrilei de Elevi; secretar al Revistei Aeronauticii.
Între cei doi ani de studii la Școala superioară de Război a condus instrucția zborului fără vizibilitate și a zborului de noapte în Flotila 1 Informație (iunie-decembrie 1942), iar la terminarea acestei școli a fost numit șef de birou în Secretariatul de Stat al Aerului, Cabinet (1 septembrie 1943 – 23 noiembrie 1944).
În continuare a fost șef al Serviciului Armistițiu din Statul Major al Aerului (septembrie 1944 – aprilie 1945), colaborând direct cu Comisia Aliată de Control (Aviație); comandant al Grupului 1 Observație din Flotila 2 Informații (23 aprilie – 10 august 1945). După război a deținut cu precădere funcții de comandă în învățământul militar superior: director de studii la Școala Militară de Ofițeri de Aviație din București (1945-1946), șef al Secției Aero și profesor al promoției 53 ofițeri tereștri la Școala Superioară de Război (1946-1947), comandant al Centrului de Instrucție al Aviației de la Tecuci, subșef de stat major la Comandamentul Aviației (1948-1949), șef al catedrei de aviație, profesor la Academia Militară și membru în comisia de admitere în Academia Militară (1949-1950), șef al Secției Școli de la Comandamentul Forțelor Aeriene Militare (1950-1951), șef al catedrei de Aerodinamică (1951-1952), al Facultății de Aviație (1954) și al Secției Învățământ de la Academia Tehnică Militară (1954-1957).

A luptat pe frontul de Est ca ofițer cu operațiile și pilot în Escadrila 20 Observație din Flotila 1 Informație – Iași, dislocată la Eupatoria, Crimeea ( 23 octombrie – 24 decembrie 1942). Pe frontul de Vest a comandat Grupul 1 Observație din Flotila 2 Informație – Blaj ( de la 1 aprilie 1945), care a acționat în sprijinul Armatei 1, asigurându-i acțiunea informativă în partea finală a operațiilor din Cehoslovacia (20 aprilie – 10 mai 1945, când a revenit în țară).

Decorații:

-Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa crucea de aur cu spade pentru cele 44 de misiuni de recunoaștere pe mare, pe frontul de Est;

– Ordinul Steaua României în grad de cavaler, cu spade și panglică de Virtute Militară;

– Ordinul Coroana României, în grad de ofițer cu spade și Coroana României în grad de cavaler, cu spade și panglică de Virtute Militară, pentru acțiunea de comandă pe frontul de Vest;

– Ordinul Coroana României, clasa a V-a în grad de cavaler;

– Ordinul Virtutea Aeronautică pentru activitatea de zbor și pentru cariera didactică;

– Semnul Onorific pentru XXV de ani de serviciu militar;

– Medalia Eliberarea de sub jugul fascist.

Mihail Ghe. Călinescu a ieșit prematur la pensie din armată la vârsta de 48 de ani, deoarece a refuzat în mod permanent să se înscrie în Partidul Comunist Român cu toate presiunile exercitate asupra sa de-a lungul anilor, fiind totuși înaintat la gradul de colonel. Păstrându-și verticalitatea, ofițerul târgoviștean susținea ideea că armata trebuie să apere țara și nu să facă politică, idee căreia i-a fost credincios până la sfârșit.
După pensionare, colonelul comandor aviator Mihail Ghe. Călinescu a activat din anul 1962 în cadrul Direcției Administrstive a Comitetului de Stat pentru Construcții, Arhitectură și Sistematizare (C.S.C.A.S.), în funcția de Șef Serviciu administrativ, funcție în care a dovedit acelaș devotament și pricepere, neprecupețind niciun efort pentru a duce la bun sfârșit sarcinile încredințate. Colonelul comandor aviator Mihail Ghe. Călinescu a decedat după o lungă și grea suferință la 3 mai 1966 la București, fiind înmormântat în Cimitirul Reînvierea din Colentina, și nu în Cimitirul Ghencea Militar așa cum s-ar fi cuvenit pentru un adevărat ofițer pilot distins și decorat în cel de-al doilea război mondial.

Mulțumim pentru amabilitatea și disponibilitatea de care a dat dovadă doamna Michaela Călinescu, unica fiică în viață a colonelului comandor aviator, și nepoata lui Ionel Haralambie Constantinescu, cea care ne-a pus la dispoziție informații prețioase și fotografii de familie.

Surse:

– Arhivele Militare Române, Dosar personal col. Mihail Ghe. Călinescu, crt.2510/1928, dosar 6;

– Maria Georgescu, Cadeți români la Saint-Cyr, Editura Militară, București, 2002;

– Cornel Mărculescu, Absolvenți dâmbovițeni ai Școlii Militare de la Saint-Cyr (Franța), în „Misiunea. Revista Centrului de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României General Paul Teodorescu”, Anul VII, nr. 1 (7), Bucureşti, 2020.

Prof.dr. Cornel Mărculescu