CASELE VECHI ALE TÂRGOVIȘTEI : Casa Maria Alexandrescu (Eustațiu) – Tridentul alianțelor familiilor boierești Andronescu-Dudău-Cornescu

CASELE VECHI ALE TÂRGOVIȘTEI : Casa Maria Alexandrescu (Eustațiu) – Tridentul alianțelor familiilor boierești Andronescu-Dudău-Cornescu

Casa Maria Alexandrescu (Eustatiu), așa cum este menționată în Lista Monumentelor Istorice ale județului Dâmbovița, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 bis/15 februarie 2016, este situată pe Calea Domneasca, nr. 211, fiind o construcție de la sfârșitul secolului al XIX-lea, ce reprezintă o sinteză a tipurilor de casă boierească și populară cu două niveluri.
La o primă vedere, se disting pivnițele boltite care prezintă ziduri foarte groase de peste un metru lățime, la care sunt atașate camere scunde de serviciu și puțin adâncite la demisol. Nivelul superior al casei, a fost destinat locuinței și se compunea din camere mari, o prispă largă și un foișor înalt dispus cu parapet ce prezintă forme cruciforme de influență bisericească, stâlp și arce de zid, în timp ce la partea superioară a acestuia,  firidele dau o notă oarbă.

Theodora Dudău (1862-1930), a treia  născută în familia Pitarului Niță Andronescu (1821-1894), a fost măritată cu Stelian R. Dudău (1857-1918), mare comerciant și proprietar din Târgoviște, fiul ispravnicului Ioan-Răducanu Dudău (1810-1881), primar al orașului Târgoviște în trei mandate (1866 – 1868; iulie 1872 – ianuarie 1874; februarie – august 1874), deputat în Divanul Ad-hoc al Unirii în 1857, president al Sfatului Orășenesc (iulie 1861 – iunie 1863; decembrie 1866 – august 1868), membru fondator al Partidului Național Liberal, filiala Dâmbovița, alături de Constantin Fussea. Unul dintre cei opt copii ai familiei, Elena (Linica) Dumitrescu-Dudău (1884-1955), poreclită în familie Smara cea Mică, pentru firea sa energică și răzbătătoare, a fost în perioada interbelică Directoarea Școlii de Industrie Casnică și Sericicultură care a funcționat în Casa Eustațiu.

Se pare că era o tradiție de familie pentru dezvoltarea și păstrarea tradițiilor românești, deoarece Elena Dumitrescu-Dudău era sora lui Gheorghe St. Dudău (1887-1964), Directorul Școlii de Arte și Meserii din Târgoviște în perioada interbelică, ambii fiind nepoți (de soră) ai scriitoarei Smaranda Gheorghiu – Andronescu, cunoscută sub numele de Maica Smara (1857-1944). Cu studii de sericicultură la Padova și de tehnica țesătoriei la Como, în Italia, Elena Dudău a deschis la Târgoviște, Școala de Industrie Casnică, unde fetele învățau să întrețină o gospodărie dar și să crească viermi de mătase, să prelucreze borangicul și să țeasă covoare, din dorința reînvierii acestor vechi tradiții românești și de continuitate a lor ca meserii și pe meleagurile dâmbovițene.

Radu Dudău, unul dintre cei trei fii ai lui Gheorghe St. Dudău, a urmat Academia Comercială, dar ca și fratele său, Stelică Dudău (care a fost medic veterinar), a murit pe front, în Rusia, la Slavianskaia. Cei doi au mai avut ca frați pe Costică Dudău și Teodora Dudău, căsătorită Popescu.

Elena Dumitrescu-Dudău a fost căsătorită cu magistratul Gore Dumitrescu, cu care a avut o fată, Atișor, căsătorită cu fiul generalului M. Bădulescu, viitorul colonel Mihai (Mișu) Bădulescu. Colonelul (r) invalid Mihail Bădulescu (1918-1997), s-a născut în 1918, a absolvit Şcoala de Ofiţeri de Cavalerie din Târgovişte fiind clasat al doilea din promoţia 1940-A.
S-a distins cu Regimentul 12 Roşiori în luptele pentru eliberarea Basarabiei, iar în bătălia pentru Odessa a fost rănit grav, pierzându-şi mâna dreaptă. Totuşi, în 1942 a plecat cu aceeaşi unitate pe front, la Cotul Donului. Accidentat, evacuat şi operat din nou, a rămas un brav ostaş, fapt pentru care a fost citat pe Ordinul de Zi pe armată și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul.
Ulterior, ca instructor la Şcoala de Ofiţeri de Cavalerie din Târgoviste între anii 1943-1944, Mihail Bădulescu uimea cu câtă rapiditate urca pe cal, deşi nu mai avea un braţ.
În 1947, a fost trecut în rezervă ca invalid de război, după care a urmat un curs de topometrie şi a lucrat ca arbitru în Federaţia de Călărie.
A fost numit cetăţean de onoare al oraşelor Bucureşti şi Călugăreni, drept pentru care, considerăm că ar fi o încununare a meritelor sale cu care a servit Școala de Cavalerie din Târgoviște și România în al doilea război mondial, să fie numit post mortem și cetățean de onoare al orașului de sub Chindie!

O altă fiică a lui Stelian R. Dudău, pe nume Ecaterina (Titi) Dudău, născută în 1898, a fost căsătorită cu avocatul și senatorul Mihai Cornescu (1876-1954), licențiat în Drept la Sorbona în 1897 cu teza „Drepturile femeii”, ales ulterior primar al Găeștiului (1904-1907), prefect al județului Dâmbovița din partea Partidului Conservator Democrat condus de Take Ionescu (1921-1922), senator de Dâmbovița din partea Partidului Național Țărănesc condus de Ion Mihalache, filiala Dâmbovița condusă de Cezar Spineanu (1928-1931; 1931-1932 în timpul guvernului condus de Nicolae Iorga), care a avut o contribuție însemnată la restaurația carlistă, astfel, făcându-se legătura cu o altă familie foarte cunoscută în istoria socială și culturală a țării.
Familia Cornescu se trăgea din logofătul Șerban Greceanu, cel care a fost căsătorit cu Ilinca Brâncoveanu, fiica domnitorului și care primise ca zestre, printre altele, satele dâmbovițene, Cojasca și Cornești. Primul care a luat numele de Cornescu a fost fiul lui Șerban, Marele Stolnic Drăghiceanu-Ioniță (decedat în 1758), al cărui fiu a păstrat însă și numele vechi de Scarlat Constantin Cornescu-Greceanu. La rândul său, acesta i-a avut ca fii pe Mihalache S. Cornescu ( 1783-1863), licențiat în Franța și mare vornic în Divanul Domnesc al Țării Românești în timpul lui Gheorghe Bibescu, și pe Costache S. Cornescu (1791-1870) – fost Ministru al Cultelor.

 

Acesta din urmă, a avut doi băieți, primul este Costache C. Cornescu, întemeietorul societății de vânătoare Sitarul, autorul „Manualului bunului vânător”(1895), bunicul academicianului Alexandru Rosetti–Bălănescu (1895-1990), iar celălalt este generalul Ioan C. Cornescu (1820-1890), ministru al Apărării Naționale în primul an de domnie al lui Alexandru Ioan Cuza, apoi Șef de Corp de Armată la 1862, erou al Războiului de Independență, tatăl lui Mihai Cornescu.
Mihalache Cornescu a fost înmormântat în 1863 la Mănăstirea Dealu, acolo unde în 1890 va fi înhumat și generalul Ioan C. Cornescu, dar și Ecaterina (Tinculina) Cornescu în 1906, în timp ce Costache S. Cornescu a fost înmormântat în curtea bisericii de pe moșia sa de la Cornești, județul Dâmbovița.

 

Ecaterina (Titi) Dudău (1890-1961) și Mihai Cornescu au avut împreună o fiică, Gabriela Theodora Cristescu-Cornescu (1917-1999), născută la Iași, și care după absolvirea Facultății de Drept din București, a ajuns avocat stagiar la Baroul Dâmbovița, profesor de steno-dactilografie la Liceul comercial din Târgoviște, în 1942 angajată la Președinția Consiliului de Miniștri, apoi la Ministerul Agriculturii, iar în 1945 s-a căsătorit cu  Andrei Cristescu (1908-1980), ofiţer-instructor la Școala de  Ofiţeri de  Cavalerie „Ferdinand I” de la Târgovişte, binecunoscut multor generaţii de cavalerişti, ofiţer care, doar datorită vicisitudinilor vremurilor, a ajuns numai până la gradul de maior. Familia Gabriela Theodora Cornescu și Andrei Cristescu, au avut împreună doi fii, pe Mugur Mihai Cristescu (inginer C.F.R.) și Viorel Cristescu (locotenent colonel în retragere).

Aducem pe această cale, reale și călduroase mulțumiri domnului Alin Bogdan Popescu, pentru amabilitatea de a ne fi pus la dispoziție fotografii, informații și documente prețioase din arhiva familiilor Andronescu-Dudău-Cornescu.

Surse:

– Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Dâmbovița, fond Primăria orașului Târgoviște;

– Dimitrie R. Rosetti, Dicţionarul contimporanilor, Editura Lito- Tipografiei „Populara”, Ediția I, București, 1897;

Steme Boierești din România, Atelierele Soccec&Co., București, 1918;

– Petre Gheorghe Bîrlea, O româncă spre Polul Nord, Editura Sport-Turism, București, 1988;

– Dumitra Bulei, Georgeta Toma, Din istoricul unei familii dâmbovițene, în Valachica. Studii și cercetări de istorie, Complexul Național Curtea Domnească Târgoviște, 1997;

Enciclopedia orașului Târgoviște, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2012;

– Alin Bogdan Popescu, Familia boierilor Andronescu din Târgoviște, oamenii și alianțele lor matrimoniale, destine către Marele Râzboi, Comunicare prezentată la al XVIII-lea Congres de Genealogie și Heraldică, Iași, 10-12 Mai 2018;

– Mihai Oproiu, Corina Voiculescu, Târgoviște. Evoluția administrativă a municipiului între secolul al XV-lea și 1947, Editura Zven, Târgoviște, 2019.

Prof.dr. Cornel Mărculescu