CASELE VECHI ALE TÂRGOVIȘTEI: Casa Nicolae Brătescu

CASELE VECHI ALE TÂRGOVIȘTEI: Casa Nicolae Brătescu

Casa Nicolae Brătescu este amplasată pe strada Justiției, nr. 1, din Târgoviște și figurează în Lista Monumentelor Istorice din județul Dâmbovița pe anul 2015, publicată de Ministerul Culturii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 bis /15.02.2016, sub numele de Parchetul Județean, la poziția nr. 572, cu indicativul DB-II-m-B-17270.
Casa fostului prezident al Sfatului Orășenesc Târgoviște, mai puțin mediatizată față de cealaltă proprietate a paharnicului Nicolae Brătescu, cunoscută pentru toți locuitorii orașului Târgoviște, drept Casa Dâmbovițeană, se află astăzi într-o stare deplorabilă, ca de altfel, foarte multe clădiri istorice din orașul de la Chindie, păstrând oarecum amprenta timpului, având în vedere că respectiva clădire a sevit pentru foarte mult timp, drept sediul Parchetului Județean Dâmbovița.

Nicolae Brătescu s-a născut la 12 septembrie 1792 la Târgoviște, fiind fiul postelnicului Mihai Brătescu. În anul 1829, Nicolae Brătescu care avea și titlul de „clucer za arie”, iar în 1838 devenea serdar și paharnic, a deținut o moșie de 250 de stânjeni în localitatea Brătești, județul Dâmbovița, acolo unde și-a adus contribuția la refacerea bisericii, și o altă moșie cu o suprafață de 300 de stânjeni în localitatea Moroieni, celor două moșii adăugându-li-se „o prăvălie, o pereche de case, o vie de trei pogoane, precum și un munte”. A fost căsătorit cu Luxandra (Ruxandra), nepoata lui Negoiță Fussea. Acesta, împreună cu Ilinca, au adoptat pe nepoata lor, Bălașa Trapezuntu, care s-a căsătorit cu Ion Porfiroghene, mare clucer în 1799. Cert este că, în urma decesului lui Negoiță Fussea la 27 noiembrie 1789, soția sa Ilinca devenea prin testamentul redactat la 25 noiembrie 1781: „desăvârșit stăpână…deoarece viețuise atâta vreme cu dânsa…și are și lipsă din zestrile ei…cu obligația pomenilor până la 3 ani”.

În urma testamentului din 25 aprilie 1793 lăsat de Ilinca și întărit de Safta, mama ei, fiica adoptivă Bălașa a moștenit jumătate din casele cu locul lor din mahalaua bisericii Sf. Vineri din Târgoviște, muntele Coteanu, o vie, o prăvălie de lemn, precum și un vad de moară pe Ialomița, la Glodeni.
Moștenirea era completată și consfințită printr-o nouă foaie de zestre datată 25 martie 1797, prin care Ilinca a lăsat „nepoată-i …și fiică dă suflet Bălășica”, prăvăliile și locurile de casă din Târgoviște, munții, sălașele de țigani, trăsura, plugul cu patru boi, cazanele de rachiu cu țevile lor, precum și numeroase bijuterii, veșminte scumpe și rânduielile mesei și ale așternutului.

Astfel, prin prisma ascendenților din familia Fussea ai soției Luxandra, paharnicul Nicolae Brătescu s-a considerat îndreptățit a fi un urmaș de încredere al marii familii boierești, drept pentru care a intervenit în repararea Bisericii Sf. Vineri din Târgoviște. În anul 1850, Paharnicul Nicolae Brătescu, bunicul scriitorului Ion Alexandru Brătescu Voinești, împreună cu soția sa Luxandra, „îndrumați – afirmă el – de înalta providență, am hotărât să nu lăsăm acest sfânt lăcaș să se desființeze pentru trei pricini:

– că au fost între ctitori și strămoșii soției mele (Șerban Fussea a fost strămoșul Luxandrei);

– fiindcă la acest sfânt lăcaș avem îngropați pe părinții și fiii noștri;

– ca să nu se piardă din acest oraș slava acestei sfinte (Cuvioasa Parasciva) care necontenit, prin rugăciunile sale către Cerescul Ziditor, totdeauna au adus bunilor credincioși ușurare de patimi trupești”.

Pentru aceasta – continuă Paharnicul Brătescu – am început cu dela noi toată lucrarea, dărâmând mai întâiu prostul înveliș și nerămânând decât patru ziduri și acelea scurte din cauza pământului ce crescuse în jurul lor. Le-am înălțat jur împrejur de patru palme, i s-au făcut amvon cu clopotniță, din temelie, s-au învelit, s-au tencuit pe afară și pe din-năutru, s-au deosebit curtea și s-au închis cu zid de jur împrejur, făcându-i-se și poarta.
Ușa bisericii s-au făcut de piatră, s-au pardosit cu lispezi de piatră peste tot, ferestrele s-au mărit și s-au mutat din locul lor, s-au făcut tâmpla, jețul domnesc, amvonul avanghelicesc, iconostasul, icoanele împărătești, toate din nou lucrate și poleite
; s-au zugrăvit peste tot de isnoavă adăugându-i-se și două hramuri: Sf. Niculae și Izvorul Tămăduirii; s-au făcut argintăria, candele, potir cu toate ale sale, cădelniță, toate de argint bun; sfeșnice, jețuri, odăjdii și, cu un cuvânt, toate cele de trebuință și pe lângă acestea i s-au lăsat și un venit statornic, ca să poată pe viitor să se țină cu doi preoți, doi cântăreți, un paracliser și cheltuiala bisericii, care venit se va vedea în testamentul nostru, ce, în viață fiind, l-am făcut și de cine are să se îngrijească după sfârșitul vieții noastre. Lucrarea bisericii s-a început la leat 1850, iunie și s-a isprăvit la 1852, Martie 25”. Pentru toate aceste îmbunătățiri făcute bisericii, Paharnicul Nicolae Brătescu a fost trecut printtre ctitorii ei.

Nicolae Brătescu a fost una dintre personalitățile importante din viața politică și administrativă a orașului Târgoviște în prima jumătate a secolului al XIX-lea, îndeplinind mai multe funcții: judecător la Tribunal, prezident al Sfatului Orășenesc, prefect al județului, ispravnic al lucrărilor de restaurare de la Mănăstirea Dealu între anii 1845-1848.
La 1 octombrie 1844, paharnicul Nicolae Brătescu a obținut la alegeri doar 10 voturi, fiind depășit de polcovnicul Dumitrache Borșescu cu 12 voturi și Dumitru Gheorghiu cu 14 voturi, însă, cu toate acestea, a fost numit prin Ordinul nr. 5354/1844, președinte al Departamentului din Lăuntru.
Și-a exercitat funcția de prezident al Sfatului Orășenesc în perioada 1 octombrie 1844 – 31 Octombrie 1845, în timpul scurtului său mandat reușind să asigure o bună administare a orașului, adoptând un program care a vizat sistematizarea străzilor, a încercat realizarea unei noi hotărnicii a moșiei orașului și a sprijinit lucrările pregătitoare pentru restaurarea Turnului Chindiei și a Mănăstirii Dealu.

Nicolae Brătescu a murit la 28 februarie 1858, fiind înmormântat la Biserica Sf. Vineri din Târgoviște. De asemenea, trebuie menționat că în curtea bisericii există un adevărat cimitir în care se mai găsesc o serie de monumente funerare cu o certă valoare pentru istoria orașului Târgoviște: amintim aici, pe cel al lui Nicolae Fussea 1854; Mihail Drăghiceanu 1861, „fost profesor la cele dintâi școale românești”; Matilda Grecescu 1883, logodnica poetului Alexandru Vlahuță, căreia acesta i-a dedicat versurile „Dormi în pace”; precum și Maria Brătescu, fiica ctitorului Nicolae Brătescu, decedată la 27 iunie 1882, la doar 18 ani.

Surse:

-Arhivele Naționale Istorice Centrale București, fond Ministerul Culturii Naționale;

-Complexul Național Curtea Domnească Târgoviște, Muzeul de Istorie. Colecția de modernă și contemporană, Alexandru Vasilescu, Județii, prezidenții și primarii orașului Târgoviște, manuscris;

-Ioan C. Filitti, Catagrafie oficială de Boerii Țării Românești la 1829, Tipografia Curții Regale F. Göbl FII, București, 1929;

-Alexandru Vasilescu, Județii, prezidenții și primarii orașului Târgoviște, în „Buletinul Oficial al Primăriei Orașului Târgoviște, Anul I, Nr. 1, 15 iulie 1943, Tipografia „Viitorul” Petre G. Popescu, Târgoviște, 1943;

-Gheorghe Lazăr, Lux și ostentație la negustorii din Țara Românească (secolul XVIII – începutul secolului al XIX-lea), în Revista Istorică, tom XV, Nnr. 3-4, București, 2004.

-Mihai Oproiu, Corina Voiculescu, Târgoviște. Evoluția administrativă a municipiului între secolul al XV-lea și 1947, Editura Zven, Târgoviște, 2019.

Prof.dr. Cornel Mărculescu