Art. 1. „Cu începere de la 24 August 1944, ora 4 a.m., România a încetat cu totul operaţiunile militare împotriva Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, pe toate teatrele de război, a ieşit din războiul împotriva Naţiunilor Unite, a rupt relaţiunile cu Germania și satelitii săi, a intrat în război şi va duce războiul alături de Puterile Aliate împotriva Germaniei şi Ungariei, cu scopul de a restaura independenta şi suveranitatea României, pentru care scop va pune la dispoziţie nu mai puţin de 12 divizii de infanterie, împreună cu serviciile tehnice auxiliare.
Operaţiunile militare din partea forţelor armate române, cuprinzînd forţele navale şi aeriene, împotriva Germaniei şi Ungariei, vor fi purtate sub conducerea generală a Inaltului Comandament Aliat (Sovietic).
Art. 2. Guvernul şi Înaltul Comandament al României se obligă să ia măsurile pentru dezarmarea şi internarea forţelor armate ale Germniei şi Ungariei, aflate pe teritoriul României, ca şi pentru internarea cetăţenilor celor două state menţionate care îşi au reşedinţa acolo”.
Anexa la art. 2 preciza că măsurile referitoare la ,,internarea cetăţenilor germani şi unguri, aflători pe teritoriul român, nu se aplică cetăţenilor de origine evreiască ai acestei ţări”.
Acțiunea de dezarmare a trupelor germane aflate în zona de competență a guvernului român începuse, de fapt, imediat după anunțarea trecerii României de partea Națiunilor Unite, până la 31 august fiind capturați prin lupte 56 455 de militari, iar până la sfîrşitul războiului 117 798 (pierderile totale provocate inamicului, pînă la 9 mai 1945, inclusiv militarii ucişi în lupte, s-au cifrat la 136 529 militari).
După 1 septembrie 1944 s-a continuat urmărirea şi capturarea prin razii a militarilor germani şi maghiari rămaşi ascunși prin diferite părți ale țării, toți cei prinși (194 germani şi 25 maghiari) fiind predați organelor militare sovietice, care i-au închis în lagăre.
Majoritatea acestora au fost capturați în zona muntoasă a județelor Prahova, Brașov, Ciuc, Buzău şi Trei Scaune.
Măsuri asemănătoare au fost luate şi pentru internarea cetățenilor germani (6 346) şi maghiari (1 716) aflați pe teritoriul României la 23 august 1944, până la 10 iulie 1945 fiind internați 2 791 de germani şi 535 de maghiari, restul fiind exceptați (1 779 germani şi 878 maghiari), dispăruți sau decedați.
Din considerente politice şi umanitare s-a intervenit pentru a nu fi internați cetățenii de origine maghiară, cehă şi sârbă, personalul tehnic şi lucrătorii calificați absolut indispensabili întreprinderilor, supușii germani şi unguri aflați în serviciul legațiilor diplomatice ale altor state, bolnavii grav, bătrânii peste 60 de ani, femeile gravide în luna a cincea şi mamele cu copii sub vârsta de un an, românii originari din Ardealul de Nord, cu pașaport ungar.
Sovieticii nu au admis exceptarea de la internare a austriecilor care au avut pașapoarte germane, a femeilor române căsătorite cu germani sau cu unguri, care nu şi-au păstrat cetățenia română, prelaților, călugărilor şi călugărițelor de cetățenie germană sau ungară, dacă nu intrau în categoriile exceptate.
Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu – Vicepreședinte al Comisiei Române de Istorie Militară
