Motto:
,, Neamul devine etern prin cultul eroilor!”
(Nicolae Iorga)

Nimic nu poate fi mai sfânt, într-o țară în care jertfa pentru apărarea gliei strămoșești a fost DATORIE DE ONOARE, decât cinstirea EROILOR NEAMULUI în Ziua Înălțării Lui Iisus de-a dreapta Tatălui. Cui oare puteam noi, urmașii celor găsiți sau negăsiți pe câmpul de luptă, întregi ori schilodiți de urgia dușmanului râvnitor de pământuri bogate și roditoare, binecuvântate de însuși Maica Domnului și date în stăpânire unui popor ales, cu frică și, în egală măsură, cu dragoste de Dumnezeu, să ne încredințăm EROII?
I-am încredințat Lui Iisus și tocmai de aceea, odată cu înălțarea Lui la Ceruri, înălțăm și rugile noastre întru veșnică pomenire și aducere aminte.
Ne-am amintit de ei joi, 13 iunie, 2024 și la biserica din Parohia Broșteni printr-o slujbă comemorativă oficiată de părintele paroh Gabriel Ichim și părintele Nicolae Anton, într-un cadru festiv, întregit de prezența copiilor de la Grădinița Broșteni.
Trecut și viitor, bine ancorate în prezent și prin participarea la activitatea desfășurată la Monumentul Eroilor a urmașilor acestora: fii, fiice, nepoți, nepoate, strănepoate și strănepoți, hotărâți să ducă mai departe CULTUL EROILOR.
Este de datoria noastră, a celor care suntem liantul înte ei, Eroii, și ei, urmașii care devin eroi prin păstrarea vie a memoriei celor care și-au lăsat numele pe câmpul de luptă și s-au întors în sat, fizic sau nu, înveșmântați în Tricolor, EROI!
Au plecat de acasă, având un nume neaoș, ca pe la noi: Stan, Ion, Vasile, Gheorghe, Marin, Constantin, Grigore…pe care și l-au purtat, strigându-se unii pe alții sub ploaia de gloanțe spre recunoaștere și îmbărbătare, cu mândrie și speranța întoarcerii în vatra satului de baștină, atâta timp cât au purtat uniforma militară și au călcat pământul, chiar și dincolo de hotarele țării.
Au jurat să apere țara cu prețul vieții și viața lor a devenit bun național.
Odată ieșiți pe poarta casei, lăsând în urmă plugul, boii, caii, frații, soțiile, părinții ori copiii născuți sau nenăscuți, nu au privit o clipă peste umăr cu regret. Prinși undeva la mijloc, fără prea multe explicații și lipsiți de accesul la informațiile oficiale, erau ,,chemați”, iar ei mergeau să-și apere țara, să țină dușmanul departe de agoniseala lor, de neamul lor, de Dumnezeul lor, căci știau cum de-a lungul timpului atunci când două mari puteri aveau de împărțit ceva între ele nu aveau nici mamă, nici tată, nici Dumnezeu. Iar ei aveau de toate și toate trebuiau apărate cu dârzenie.
Unii dintre ei s-au întors triumfători, privind tot înainte cu bucurie, cu nădejdea de a-i găsi pe-ai lor teferi, cu credința că vor fi cinstiți și răsplătiți pe măsura faptelor lor. Mulți au plătit tribut la vama victoriei o mână, un picior, un ochi, dar le-au rămasă neștirbită dragostea de neam și țară.
Aceștia au fost cei pe care Dumnezeu i-a mânat înapoi prin voia Lui, niciodată socotită de alții, și care mai târziu s-au numit Veterani de Război!
Război…cuvânt dur, înfricoșător, nedorit de nimeni, dar care pentru o parte dintre cei plecați să îl înfrunte a devenit puntea de trecere spre nemurire. Puțini știau de fapt ceea ce înseamnă. Mai trecuseră cu anii în urmă printr-o asemenea urgie și se temeau cu adevărat pentru viețile lor și ale celor tineri, pe care îi aveau în subordine, dar într-o luptă există mereu învingători și învinși, supraviețuitori și EROI.
Moartea nu alege, tocmai de aceea, în Ceruri, în Batalionul Eroilor efectivul este complet: de la general suprem la simplu soldat, în binecuvântata zi de Înălțare a Domnului, la slujba de pomenire oficiată lângă monumentele ridicate în memoria lor, toți răspund : PREZENT!
Prezenți vom fi și noi, din neam în neam, pomenindu-i și preamărindu-i devenind, odată cu ei, eterni, căci ,, NEAMUL DEVINE ETERN PRIN CULTUL EROILOR!”

,, Eroi au fost, eroi sunt încă!”
Si-n veacul veacului, vor fi,
Eroi în glia strămoșească,
Dacă de ei ne-om aminti!

La zi de mare sărbătoare,
Când în lumină s-anălțat,
Iisus, la cerurule-nalte,
În grija Lui, pe ei i-am dat.

Ne-am dat eroii Lui Iisus,
La sânu-I să îi ocrotească,
Și în Lumina Raiului,
Câte-un locșor șă le găsească.

Eroi au fost, eroi sunt încă!”
Vor spune peste ani, urmașii,
Doar dacă, noi, vom fi în stare
Spre ei să le îndrumăm pașii!

Avem o datorie de onoare,
Noi, cei ce încă mai suntem
Și fii, și fiice, și nepoți,
Nicicând uitării să nu-i dăm!

Și-n anii care vor veni,
Va sta ca dreaptă mărturie,
Din loc, în loc, un monument,
Loc de popas și  preamărire!

EROI

Când unii, azi, cu gândul,
Spre viitor se duc,
Voi ați lăsat acasă
Un cal, un bou, un plug…

Neveste și copii,
Și mame-ndureate;
Și tați plângând, la poartă,
Și ați plecat la oaste.

Cu zâmbetul pe buze,
Dar ochii-nlăcrimați,
Ați răspuns toți: prezent!,
Lăsând în urmă frați.

Când ați plecat , aveați un nume,
Ion, Ilie sau Gheorghe, ca la noi.
Când ați venit, în Tricolor,
Erați cu toți…Eroi!

ZIUA EROILOR

E ziua voastră,
Vitejilor eroi,
A celor ce-ați căzut,
În luptă, pentru noi.

Pentru a noastră țară,
Voi, sânge ați vărsat,
Nu v-ați lăsat înfrânți:
Ca leii ați luptat!

Cu arma în tranșee
Dușmanu-ați nimicit!
V-ați dat viața tribute
Și n-ați cerut nimic.

V-ați sărutat copiii,
Nevastă și părinți,
Și ați plecat de-acasă
Rugându-vă la sfinți,

De ei să aibă grijă
De veți cădea în luptă
O cruce v-ați făcut
Și-ați zis: Doamne, ajută!

Dar soarta voastră-a fost
Din timp pecetluită
Și i-ați lăsat, pe toți,
Cu inima rănită.

Azi vă cinstim, eroi,
Și-n gând vă pomenim,
Copiii și nepoții
În cântec vă slăvim!

LA MONUMENTUL EROILOR

Eroilor viteji,
Noi, azi ne-am adunat,
Omagiu să v-aducem,
Cu sufletul curat!

Un nume, atât sunteți,
Pe-o piartă funerară,
Dar toți, post-mortem,
Primita-ți Virtutea Militară.

Batalion complet
În fața noastră-avem:
Soldați, și caporali,
Și general suprem.

Primiți onorul nostru,
Și vie amintire,
Cei ce-ați căzut, în luptă,
Pentru a noastră glie!

Flori Bungete