Urmare a raportului lui Titu Maiorescu, ministrul Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, nr. 25220 din 17 decembrie 1911, regele Carol I a semnat în 22 decembrie 1911, decretul nr. 4.118 (aflat la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 192/1911), prin care a conferit lui Nițescu Iancu, notarul comunei Voinești, din județul Dâmbovița, Medalia „Serviciul Credincios” clasa a II-a. Conform adeverinței de primire a brevetului și însemnelor Medaliei „Serviciul Credincios” clasa a II-a, semnată la Târgoviște, în 19 ianuarie 1912, Nițescu Iancu, „notar clasa III la comuna Voinești”, s-a născut la 3 iulie 1875, în comuna Izvoarele, din județul Dâmbovița și își avea domiciliul tot în comuna Izvoarele. Potrivit adresei Ministerului de Interne nr. 84841 din 30 nov. 1911, înregistrată la Ministerul Afacerilor Străine cu nr. 25220 din 2 dec. 1911, citând raportul prefectului județului Dâmbovița nr. 8229/1911: „I. Nițescu, notarul comunei Voinești… a dat un concurs prețios la stingerea incendiului ce se declarase în ziua de 14-15 octombrie a.c., în pădurea Statului Văleanca, pendinte de comuna Izvoarele și că grație concursului dat, focul nu a putut lua proporțiuni”.

Apelând la faleristică, la heraldică și la sigilografie, prezentăm descrierea și reproducerile documentelor și decorației care provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale din București și de la Muzeul Național de Istorie a României (inventar nr. 150797).

Medalia „Serviciul Credincios” a fost instituită în anul 1878, pentru a răsplăti serviciile militare și civile aduse statului. Conform Regulamentului pentru instituirea Crucii și Medaliei „Serviciul Credincios”, sancționat prin Decretul regal nr. 3.507 din 11 octombrie 1906 (aflat, sub formă de copie, la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642), medalia avea două clase: clasa I din metal galben și clasa a II-a din metal alb.

Medalia era de formă rotundă (30 mm) și avea, pe avers, pe centru, gravată, în excizie, stema României de la 1872, însă fără pavilion, iar pe revers, tot gravate în relief, între două ramuri de măslin și de stejar, așezate circular și prinse, la punctul lor de intersecție, cu o panglică, cuvintele: SERVICIU / CREDINCIOSU.

dr. Laurențiu Ștefan Szemkovics,

Consilier Arhivele Naționale Istorice Centrale București