,,Libertate”, ,,Jos dictatura”, ,,Jos Ceauşescu!”,,,Jos cu realesul!”, ,,Azi în Timişoara, mâine în toată ţara!”, ,,Vrem pâine!”, ,,Vrem lapte!”, ,,Vrem căldură!”.
Vasile Andraş: ,,Se spărgeau vitrinele la librăria din colţ, la tutungerie. Treaba asta o făceau patru tineri tunşi zero, îmbrăcaţi în haine civile, având nişte bâte, zic eu speciale, lungi de 1,70-1,80 m, prevăzute la capete cu verigi metalice… Grupul celor patru tineri tunşi zero era condus de doi inşi în haine de piele”.
După încercarea nereuşită de revoltă de la Iaşi din 14 decembrie şi după ce, la Timişoara, enoriaşii lui Lászlo Tökes protestaseră, în zilele de 14 şi 15 decembrie 1989, faţă de decizia judecătorească de evacuare a pastorului în altă localitate, în după-amiaza zilei de 16 decembrie, în oraşul de pe Bega, revolta se extinde şi ia amploare în Piaţa Maria, unde a fost blocată circulaţia, manifestanţii acuzând violent regimul, scandând lozinci antidictatoriale şi cu caracter social: ,,Libertate”, ,,Jos dictatura”, ,,Jos Ceauşescu!”,,,Jos cu realesul!”, ,,Azi în Timişoara, mâine în toată ţara!”, ,,Vrem pâine!”, ,,Vrem lapte!”, ,,Vrem căldură!” etc. şi cântând ,,Deşteaptă-te române!” şi ,,Hora Unirii!”.
Între timp, în zonă apar trupele de ,,ordine”, în uniforme albastre, cu căşti, scuturi albe şi bastoane de cauciuc, care reuşesc să despartă enoriaşii din dreptul casei parohiale de cei dinspre podul Maria.
Revolta ia amploare însă, incendiindu-se steaguri roşii, portrete şi cărţi ale lui Nicolae Ceauşescu.
Un grup de manifestanţi se îndreaptă spre sediul Comitetului Judeţean de Partid, respingând dialogul cu primarul Petre Moţ (trimis de Radu Bălan să-i întâmpine), care încearcă să-i oprească pe podul Michelangelo. Se scandează ,,Fără teamă!”, ,,Libertate! Libertate!”, ,,Vrem căldură!”, ,,Vrem mâncare!”, ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Vrem pâine!”, Azi în Timişoara, mâine în toată ţara!” şi atacă cu pietre, sticle etc. sediul Judeţenei de Partid, trupele de Miliţie (circa 80 – 100 de ofiţeri şi subofiţeri, plutonul de intervenţie – 30 de cadre), precum şi echipajele de pompieri, care încercaseră să-i oprească cu jeturi de apă, smulg şi sparg însemnele comuniste. În final, manifestanţii sunt respinşi spre Poştă, folosindu-se şi gazele lacrimogene.
Alt grup de manifestanţi rămâne în zona Bisericii Reformate, unde sunt trimişi 70 – 80 lucrători de miliţie.
Alţii se deplasează spre Piaţa Operei, unde sunt asaltaţi de scutieri.
Alţii se îndreaptă spre căminele studenţeşti, unde scandează ,,Jos dictatura!”, ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Studenţi veniţi cu noi!”, ,,Vrem libertate!” etc. şi cântă ,,Deşteaptă-te Române!”. Studenţii (cei mai mulţi erau plecaţi în vacanţă) nu reacţionează aşa cum vor manifestanţii.• În faţa Facultăţii de Electrotehnică se scandează: ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Vrem libertate!”.
Concomitent, grupuri de manifestanţi (şi de provocatori) devastează magazinele dintre Regionala C.F.R. şi Gara de Nord, atacă o autocisternă a pompierilor.
Alături de manifestanţii paşnici acţionează şi cetăţeni violenţi (majoritatea tineri), care blochează circulaţia, sparg vitrine, librării, magazine etc.
Vasile Andraş: ,,Se spărgeau vitrinele la librăria din colţ, la tutungerie. Treaba asta o făceau patru tineri tunşi zero, îmbrăcaţi în haine civile, având nişte bâte, zic eu speciale, lungi de 1,70-1,80 m, prevăzute la capete cu verigi metalice. Ei spărgeau dar nu luau nimic… lucru pe care de altfel îl executau cu plăcere… Grupul celor patru tineri tunşi zero era condus de doi inşi în haine de piele”2.
Provocatorii şi autorii distrugerilor nu sunt reţinuţi şi nu se cunosc nici astăzi. Unii zic că au fost străini, alţii că au făcut parte din structurile de ,,ordine/forţă” (ale Securităţii, Armatei/DIA ş.a.).
Pentru restabilirea situaţiei intervin forţele de ,,ordine” (efective ale Miliţiei, Trupelor de Securitate, Pompieri, Grăniceri). Deşi nu s-a executat foc, s-au înregistrat numeroase agresări fizice (de o parte şi de alta) şi au fost făcute arestări (circa 180 de persoane), inclusiv de către patrulele militare scoase între timp în stradă, unii dintre manifestanţi fiind bătuţi şi arestaţi. În acţiunea represivă, forţele de ,,ordine” au folosit şi gazele lacrimogene.
Traian Trofin : ,,Lumea era luatăşi bătută… Pur şi simplu erau bătuţi şi traşi aşa, pe jos, ca şi cum ai trage un sac de ciment, în care mai este puţin ciment în el şi îl tragi pe jos. Aşa erau duşi oamenii ăia acolo. Şi femei,şi fete tinere, şi copii tineri”.
Ioan Borcescu: ,,La Miliţie, în curte, pe nimeni n-au întrebat cum îl chemă. Numa bătaie şi bătaie… Pe burtă ne-or ţinut o oră şi ne-or bătut ”.
Spre miezul nopţii, manifestanţii, care se regrupaseră în zona Catedralei, cântă ,,Deşteaptă-te române!”, ,,Hora Unirii!”. Multe coloane se îndreaptă spre diferite zone ale oraşului pentru a mobiliza cetăţenii pentru a doua zi. Se scandează: ,,Coborâţi!”, ,,Luptăm!”, ,,Români veniţi cu noi!”, ,,Nu fiţi laşi!”, ,,Libertate!”, ,,Jos Ceauşescu!”.
Reacţia autorităţilor.
Orele 21.30. Generalul Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale, aprobă cererea lui Radu Bălan privind scoaterea în municipiul Timişoara a patrulelor militare înarmate (fiecare cu câte 10 militari), conduse de către ofiţeri, dar fără muniţie.
Orele 22.00. • Ministerul de Interne ordonă punerea în aplicare a Situaţiei nr. 2 (ordinul nr. 0230 din 15 mai 1973) care prevedea punerea în stare de alertă a efectivelor şi intensificarea activităţilor specifice pentru prevenirea şi descoperirea faptelor antisociale, pentru întărirea pazei şi ordinii publice.
Noaptea. La Bucureşti, Nicolae Ceauşescu discută în mai multe rânduri cu ministrul Apărării Naţionale, generalul Vasile Milea, şi cu şeful Departamentului Securităţii Statului, generalul Iulian Vlad, modalităţile de soluţionare a crizei.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu