MAI și … mai

A mai înflorit , o dată liliacul,

Mult mai bogat și mai mirositor.

E luna MAI, și-n MAI lumea se-mbracă

În curcubeu de flori, multicolor.

Salcâmul înflorește-n MAI,

Mult mai înalt și mai fălos,

Iar florile lui, candelabre,

Mai dulce și mai fin miros.

În tufele de trandafiri,

Mai înalte, ori mai mici,

Apare floare, după floare.

Și pe sub ele…mici arici.

În MAI și rapița-nflorește.

Îți scalzi privirea, ca-ntr-o mare,

Mai galbenă, și mai frumoasă,

Îi dă pământului culoare.

Și nici bujorul nu se lasă.

În MAI, și el, mult mai bogat,

Mai ne-mpresoară, încă-o dată,

Cu-al lui parfum…mai delicat!

În MAI, și cucul cântă mai frumos,

Și zilele sunt tot mai calde,

Iar nopțile, mai înstelate

Și nicio stea, în MAI, nu cade!

În MAI, e Raiul pe pământ!

În tril, voios, de păsărele Câmpia, toată, se îmbracă

În tot mai multe floricele.

Mai că-mi vine să mă-mbăt,

De-al lor iz îmbietor!

MAI e luna-n care totul

Este …MAI multicolor!

O INIMĂ CÂT ȘAPTE

Îmi bate-n piept o inimă,

Cât șapte inimi într-un tot,

Că m-am născut în țara-n care

Avem de toate, la un loc.

Avem și Dunăre, și mare,

Și munți înalți până la cer,

Câmpii, și dealuri înverzite,

Și-o deltă plină de mister.

Avem cărbune, și petrol.

Și aur, mult, în munți avem,

Avem păduri de brazi și fagi,

Nimic la nimeni nu cerem.

Avem credință, demnitate,

Avem copii frumoși și buni,

Avem tărie și putere,

În vene, sânge de români.

Din moși strămoși, din neam în neam,

Ne-am apărat, cu vitejie,

Pământul țării sfânt și sacru,

Stăpâni să fim pe-a noastră glie.

La noi, hotarele doinesc

Și pune Prutul mărturie,

Că suntem vechi pe-acest pământ

Și aici vom fi, până-n vecie.

Și de va vrea să ne-nvrăjbească,

Răufăcătorii României,

Nu vă lăsați, sunteți stăpâni:

Tăiați-i capul dușmăniei!

Și dați-vă mâna, ca frații,

Uniți să fiți în tot și-n toate,

Să bată-n pieptul vostru mare,

O inimă, cât bate șapte!

Flori Bungete