De ceva vreme încoace, Moș Crăciun, e în dilemă.
Pentru mulți copii, cadoul, a devenit o problemă!
Înainte, era simplu: un tractor, o mașinuță,
Un cățel de pluș, un urs, o păpușă mai micuță,
O tobă sau o trompetă, creioane de colorat,
Câte-o carte de povești…acum, totul s-a schimbat.
Încă de la grădiniță toți copiii vor tablete,
Laptop-uri, calculatoare, ori telefoane deștepte.
Cei mai mărișori un pic, așa pe la clasa-a patra,
Vor ca Moșul să le-aducă… și-i șoptesc discret lui tata.
O găsesc apoi sub brad, și se bucură nespus,
Ca și când n-ar ști nimic, că o dronă i-a adus!
La fetițe-i și mai greu, chiar dacă vor o păpușă,
O vor clar, pe cea de firmă, veselă și jucăușă.
Și stă bietul Moș pe gânduri, sub un maldăr de scrisori,
Tot gândindu-se în sine-i: – Măi, măi , măi, ce drăcușori.
Cât mă pun ei la-ncercare, uite cât sun de bătrân,
După skateboard și Samby, musai e să plec la drum!
Și mai am de pus în sac, un robot inteligent,
Furby Connect, Oaki Oac și soldați…un regiment!
Și-alte mii de jucării, evident, multiplicate,
Și-apoi să le dăruiesc, știți cu toții: doar o noapte!
Se ridică Moșu”-agale, se întinde de troznește,
Și abia, abia, la drum, cu greutate pornește.
Dar o dată ce-a pornit, Doamne, nu-l mai recunoști,
Că-n picioare, el, își pune cizmele de șapte poști.
Iute ca un tinerel, dă roată prin magazine,
Umple sacul și se duce, nu clipești că iarăși vine.
Tot cărând la jucării, pe la fiecare casă,
Moș Crăciun, își face timp să stea și un pic la masă.
După ce termină toate darurile de-mpărțit,
Se retage-n țara lui, tare, tare ostenit.
Toată vara se-odihnește, se satură de citit,
Și-apoi când vine Crăciunul, pleacă iar la dăruit!

Flori Bungete