Ora 2,00. La Bucureşti sunt alarmate Gărzile Patriotice şi personalul întreprinderilor industriale de pe platformele Pipera şi Băneasa.
Ora 3,00. În holul Operei din Timişoara, conducătorii revoluţionarilor, finalizează Proclamaţia Frontului Democrat(ic) Român, care a fost prezentată mulţimii a doua zi, la ora 9,00, de către Ioan Lorin Fortuna şi apoi în continuu, din oră în oră.
Ora 3,40. Primul-ministru Constantin Dăscălescu părăseşte pe ascuns sediul Comitetului Judeţean de Partid Timiş, deplasându-se cu un avion la Bucureşti.
Dimineaţa devreme. În gara din Timişoara sosesc mai multe garnituri de tren pline cu detaşamente ale Gărzilor Patriotice din judeţele Olt, Vâlcea şi Dolj (circa 16.000 de oameni înarmaţi cu bâte), cu misiunea de a participa la anihilarea manifestanţilor (iniţial li se spuse că ,,au intrat ungurii şi sârbii în Banat”). O parte dintre aceştia sunt preluaţi de revoluţionari şi duşi în Piaţa Operei, unde fraternizează cu timişorenii, scandând împreună cu aceştia: ,,Libertate!”, Trăiască Timişoara!”, ,,Vom învinge!” etc.
Ora 6,00. Grupuri de manifestanţi se prezintă la principalele întreprinderi lugojene (Mondial, IUPS, IURT, TCM, Abator etc.) şi cheamă muncitorii să iasă în stradă. Însoţiţi de organizatori (care purtau banderole albastre) coloanele pornesc spre centrul oraşului, cerând ,,libertate, pâine şi o viaţă mai bună”.
Ora 7,00. Muncitorii Întreprinderii de Orologie Industrială din Arad refuză să înceapă lucrul. În frunte cu Dănilă Onofrei părăsesc fabrica şi se îndreaptă spre centrul oraşului, cântând ,,Deşteaptă-te Române!”. Pe traseu li se alătură muncitorii de la Uzina de strunguri, U.T.A., Uzinele de vagoane, Combinatul de prelucrare a lemnului, Tricoul Roşu, I.M.A.I.A. ş.a. În dreptul Poştei, militarii din dispozitiv încearcă să-i oprească, fără succes, prin foc de avertisment. Liderii, cu banderole la braţ, reuşesc să menţină ordinea. Se ţin discursuri, se cântă ,,Deşteaptă-te române!”, se scandează lozinci anticeauşiste: ,,Ceauşescu cine eşti – un escroc din Scorniceşti!”, Jos cismarul!”, ,,Timişoara – Timişoara!”, ,,Armata e cu noi!”, ,,Ceauşescu judecat pentru sângele vărsat!”, ,,Jos dictatura!”, ,,Jos comunismul!”, ,,Noi suntem poporul!”. La cererea Elenei Pugna, prim-secretar al Comitetului Judeţean de Partid, se constituie un dispozitiv de protecţie în jurul Judeţenei de Partid, din care fac parte subunităţi aparţinând U.S.L.A., Miliţiei, Pompierilor şi Ministerului Apărării Naţionale, inclusiv T.A.B.-uri. • Muncitorii Uzinei de strun­guri din Lipova refuză şi ei să înceapă lucrul şi cer mijloace de transport pentru a se deplasa la Arad.
În Timişoara se lansează apelul la grevă generală în întreaga ţară şi se trimit emisari spre alte oraşe (Bucureşti în special) pentru a informa populaţia despre ceea ce se întâmplase şi se întâmpla în oraş.
Ora 8,00. Sosiţi de la Timişoara, Constantin Dăscălescu şi Emil Bobu îl informează pe Nicolae Ceauşescu despre situaţia din oraşul revoluţionar de pe Bega.
Muncitorii întreprinderilor din Braşov şi Sfântu Gheorghe declanşează mişcări de protest împotriva conducerii de partid şi de stat. Petre Preoteasa, prim-secretarul Judeţenei de Par­tid, şi Gheorghe Pană, secretar al C.C. al P.C.R, încearcă să-şi subor­doneze unităţile aparţinând Ministerului Apărării Naţionale. Acţiunea eşuează din cauza ministrului Apărării Naţionale care cere comanda­mentelor locale să execute numai ordinele sale.
Mişcări protestatare se declanşează (iniţial în unităţile industriale apoi şi în stradă) şi în mu­nicipiul Târgu Mureş.
Ora 8,10. Generalul Vasile Milea cere, din nou, comandamen­tului Armatei 4 ca militarii să folosească forţa doar la ordin şi numai pentru contracararea elementelor teroriste şi menţinerea ordinii publice (în acelaşi sens va mai interveni la orele 10,40, 11,50 şi 13,40).
Ora 9,00. La Timişoara, din balconul Operei, în faţa a circa 100 000 de manifestanţi, se citeşte textul Proclamaţiei Frontului Democrat(ic) Român: “I. Frontul Democratic Român este o organizaţie politică, constituită la Timişoara, pentru a realiza un dia­log cu Guvernul Român, în scopul democratizării ţării.
Frontul Demo­cratic Român condiţionează începerea acestui dialog de demisionarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu. II. Propunem Guvernului Român ca bază de discuţie următoarele revendicări:
1. Organizarea de alegeri libere. 2. Libertatea cuvântului, a presei, a radioului şi a televiziunii. 3. Deschiderea imediată a graniţelor de stat. 4. Integrarea României în rândul statelor care garantează şi respectă drepturile fundamentale ale omului. 5 Eliberarea neîntârziată a tuturor deţinuţilor şi dizidenţilor politici din România. 6. Revitalizarea economiei naţionale. 7. Reforma învăţământului în spirit democrat. 8. Dreptul de a se manifesta liber. 9. Libertatea reală a cultelor religioase. 10. Îmbunătăţirea asistenţei medicale şi a alimentaţiei publice. III. Referitor la evenimentele de la Timişoara: 1. Cerem cu fermitate să fie traşi la răspundere cei care au dat ordin să se tragă în Popor. 2. Cerem restituirea decedaţilor pentru a fi îngropaţi după datină, cu doliu naţional. 3. Cerem eliberarea imediată a tuturor celor arestaţi în urma manifestaţiei. 4. Cerem încetarea, pe viitor, a oricăror represalii asupra participanţilor la demonstraţiile de la Timişoara. 5. Cerem autorităţilor recunoaşterea oficială a Comitetu­lui de acţiune al Frontului Democratic Român, înfiinţat la Timişoara şi iniţierea unui dialog. 6. Mulţumim colectivului Teatrului Naţional din Timişoara pentru sprijinul acordat. IV. Frontul Democratic Român adresează ţării întregi următoarea chemare: 1. Cerem întregului Popor Român să ni se alăture în lupta pentru democratizarea ţării. 2. Formaţi în toate oraşele ţării, în întreprinderi şi în instituţii, Comitete ale Fron­tului Democratic Român, care să asigure coordonarea procesului de democratizare naţională. 3. Revendicaţi drepturile constituţionale în mod paşnic şi fără violenţă. 4. Intrarea în grevă generală începând de azi, 21 decembrie 1989, până la victoria finală, cu excepţia sec­toarelor de bază ce nu pot fi întrerupte”.
Mulţimea este entuziasmată. Scandează: ,,Nu sun­tem huligani!”, ,,Suntem tineri şi muncim şi nu vrem ca să murim!”, ,,Fără violenţă!”, ,,Jos Ceauşescu!”, ,,Azi în Timişoara mâine-n toată ţara!”. Se cântă ,,Deşteaptă-te române!”. Apoi se îngenunchează şi se rosteşte ,,Tatăl Nostru!”.
La Sibiu, în faţa magazinului Dumbrava, un grup de manifestanţi (20-30 de persoane, conduse de Nicolae Fesan şi Ioan Oană de la Întreprinderea ,,Balanţa”) cântă ,,Deşteaptă-te române!”, scandează lozinci antidictatoriale şi se solidarizează cu revolta timişorenilor. În orele următoare numărul manifestanţilor creşte simţitor. Aflând despre acest lucru, Nicu Ceauşescu, primul-secretar al Comite-tului Judeţean de Partid Sibiu, cere trimiterea în stradă a plutonului de intervenţie (,,Scutul”), format din circa 20 de cadre, care este întâmpi­nat cu fluierături şi huiduieli de manifestanţi. Un autorurism ARO aparţinând Miliţiei este răsturnat şi incendiat de manifestanţi. Informat de situaţia din oraş, de către locotenent-colonelul Aurel Dragomir, comandantul garnizoanei şi al Şcolii militare de ofiţeri activi ,,Nicolae Bălcescu” (UN 01512), min­istrul Apărării Naţionale ordonă: ,,Bine, ieşi acolo unde-ţi cere primul-secretar. Aperi obiectivele din oraş, dar nu tragi în oameni”. Ca ur­mare, subunităţi militare înarmate cu muniţie de război, aparţinând în special şcolilor militare, sunt scoase în oraş, la ora 10,25, care sunt primite cu ostilitate şi agresivitate de de către manifestanţi. Din ordinul inspectorului şef al Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne sunt alarmate plutonul de luptă antiterorist şi rezerva de intervenţie (un pluton), primul deplasându-se în Piaţa Republicii pentru a participa la restabilirea ordinii. În oraş mai sunt scoase o subunitate de pompieri şi o grupă de conductori de câini de serviciu de la Centrul de dresaj. Încercând să facă faţă manifestanţilor, care aruncă asu­pra lor sticle, borcane, lanţuri, petarde confecţionate artizanal etc., forţele de ,,ordine” (aparţinând Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne) execută, în Piaţa Libertăţii, foc de avertisment, aruncă cu apă şi grenade lacrimogene asupra mulţimii. După executarea focului de avertisment, comandantul subunităţii de elevi ai Şcolii militare de infanterie ,,Nicolae Bălcescu” strigă: ,,Nu vă atingeţi de noi că nu tragem în voi” ! Manifestanţii aplaudă şi scandează: ,,Armata e cu noi ! ”. Şi totuşi două persoane au fost ucise, iar alte două rănite.
Ora 10. La Arad, manifestaţia anticeauşistă continuă, populaţia scandând ,,Fără violenţă!”, ,,Timişoara-Timişoara!”, ,,Jos dictatura!”, ,,Jos comunismul!”, ,,Noi suntem poporul!”. Încercarea de realizare a dialogului între manifestanţi (conduşi de actorul Valentin Voicilă) şi primul-secretar Elena Pugna, iniţiată prin intermediul mili­tarilor, eşuează. Pentru a evita violenţele, comandanţii de subunităţi or­donă scoaterea încărcătoarelor cu muniţie şi punerea armelor în poziţia ,,la piept”, ceea ce permite tinerilor să se urce pe TAB-uri cu steaguri tricolore şi albe şi să aclame armata.
La Cluj-Napoca, Nicolae Constantin, membru al Comitetului Politic Executiv, cere generalului Iulian Topliceanu să acţioneze cu tancuri chiar de la porţile întreprinderilor pe căile de acces spre cen­trul oraşului şi la Gară. Cererea va fi repetată apoi de mai multe ori.
La Turda, manifestanţii se adună în faţa sediului Miliţiei, unde îşi ex­primă solidaritatea cu timişorenii şi scandează lozinci antidictatoriale.
La Mediaş, apariţia autoturismelor Miliţiei în piaţa oraşului deter­mină declanşarea unor acţiuni violente, soldate cu agresarea miliţienilor şi incendierea maşinilor.
Ora 10,30. Nicolae Ceauşescu informează membrii Comitetu­lui Politic Executiv că a decis să sporească retribuţia minimă şi alocaţiile pentru copii.
Ora 10,45. Generalul Iulian Topliceanu raportează generalului Vasile Milea că la Arad, în baza cererii primului-secretar, au fost scoşi în centrul oraşului circa 1 500 de militari, în jurul lor fiind câteva mii de civili, care aveau ,,conducători cu banderole” şi care nu permiteau cetăţenilor să se apropie la ,,mai puţin de 10 m de soldaţi”. La rându-i, ministrul Apărării Naţionale cere să se ia măsuri ,,să nu fie incidente”, aprobă scoaterea trupelor în centrul municipiului Cluj-Napoca (nu şi la întreprinderi, fabrici şi la gară, cum solicitase Ioachim Moga, prim-se-cretarul Comitetului Judeţean de Partid) şi atrage atenţia asupra apărării ,,frontierei de stat”, deoarece era îngrijorat de informaţiile privind ,,o posibilă agresiune combinată cu acţiuni teroriste în interior, în special în oraşele de frontieră şi în Cluj-Napoca, Târgu Mureş şi Miercurea Ciuc”.
La Cugir, o parte a muncitorilor din Întreprinderea Mecanică părăseşte lucurile de muncă, ies în stradă unde scandează lozinci anticeauşiste şi se îndreaptă spre Consiliul Popular şi Comitetul orăşenesc de partid, unde sparg geamurile şi scot insemnele instituţiilor respective.
Ora 11,30. •Aflând că unele elicoptere, aflate în revizie, urmau să decloleze spre Caransebeş şi bănuind că acestea vor fi folosite împotriva manifestanţilo de la Timişoara, muncitorii de la I.C.A.Ghimbav s-au adunat pe pista întreprinderii şi au impus turnului de control şi conducerii introducerea aparatelor în hangare. La îndemnul lui Demi Ioan au decis să pornească spre Braşov pentru a-şi manifesta solidaritatea cu populaţia Timişoarei. Militarii de la UM 01199, trimişi să-i oprească, nu intervin în forţă. La podul de peste Ghimbăşel structurile de forţă deschid foc de avertisment în plan vertical însă manifestanţii îşi continuă deplasarea spre Braşov.
Spre prânz. • La Târgu Mureş, comandamentele militare primesc ordin să scoată subunităţi în oraş pentru a bloca afluirea coloanelor de manifestanţi spre sediul Comitetului Judeţen de Partid.
În municipiul Reşiţa sunt văzute mai multe autoturisme sovietice care staţionau în apropierea unor intersecţii importante.
Orele 12,00-12,51. La Bucureşti, sperând în obţinerea adeziunii populaţiei faţă de politica sa şi a regimului totalitar, Nicolae Ceauşescu organizează un Miting cu participarea a zeci de mii de bucureşteni. După cuvântările unor reprezentanţi ai ,,oamenilor muncii”, care condamnă ,,huliganii” de la Timişoara şi îşi exprimă hotărârea de a îndeplini sar­cinile stabilite de cel de-al XIV-lea Congres al P.C.R. şi indicaţiile se-cretarului general, precum şi după scandări regizate (,,Vom munci şi vom lupta, ţara o vom apăra!”, Ceauşescu-Pace!, ,,Condamnăm cu fermitate trădătorii şi vânzătorii de ţară!”, ,,Să înceteze manifestările şoviniste ale cercurilor străine!”, ,,Româ­nia a ales. Socialism, pace, progres!”, ,,Stima noastră şi mândria, Ceauşescu-România!” etc.), la ora 12,30, ia cuvântul Nicolae Ceauşescu care îşi exprimă hotărârea de a restabili ,,ordinea” în ţară şi de a asigura victoria socialismului în România. La foarte scurt timp, însă, se aude un vuiet nemaiîntâlnit în timpul unei ase­menea manifestaţii, urmat de panică (produsă şi de grupuri dinainte or­ganizate) şi de împrăştierea mulţimii. Uimit, Nicolae Ceauşescu repetă de mai multe ori ,,Alo!, alo!” şi cere mulţimii (lovind în microfon) să se aşeze la locurile ei. Apoi, încercând să redreseze situaţia, promite că va mări retribuţia cu 200 de lei, pensiiile cu 100 de lei, ajutoarele sociale cu 300 de lei, alocaţiile de stat pentru copii cu 30-50 de lei, că va institui indemnizaţia de naştere în valoare de 1.000-2.000 de lei, însă nimeni nu-l mai ascultă, participanţi la miting părăsind Piaţa. Din acel moment, pentru întreaga ţară era clar că Nicolae Ceauşescu nu mai con­trola situaţia.
În jurul Comitetului Judeţean de Partid din Cluj-Napoca sunt dispuse primele T.A.B-uri.
La Târgu Mureş, muncitori din întreprinderile AMTEX şi METALO TEHNICA, constituiţi spontan în grupuri, pornesc spre centrul oraşului, pe traseu alăturându-li-se şi alte persoane, cu toţii scandând lozinci anticeauşiste. În faţa Comitetului Judeţean de Partid, apărat de un puternic dispozitiv militar. Pompierii aruncă asupra lor cu jeturi de apă şi substanţă florex. În după amiaza zilei, unii manifestanţi au spart magazinele de alimentaţie publică din zonă de unde au sustras băuturi alocolice, s-au înarmat cu obiecte contondente de pe un şantier din zonă, devenind din ce în ce mai agresivi.
Ora 12,40. La Braşov, din ordinul generalului Gheorghe Zagoneanu, şeful Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne, subunităţi de Securitate sunt dislocate la Metrom (100 militari) pentru a interzice afluirea muncitorilor de la I.A.Braşov spre centrul oraşului şi în parcul Tractorul (100 militari), pentru a interzice deplasarea munci­torilor de la întreprinderile Tractorul şi Rulmentul. În jurul orei 13,00 coloanele pornesc, totuşi, spre centrul oraşului.
Ora 13,00. După spargerea mitingului din Bucureşti, Nico­lae Ceauşescu se retrage din balconul Comitetului Central şi anunţă pe generalii Vasile Milea, Iulian Vlad şi Tudor Postelnicu că preia direct comanda forţelor de ,,ordine”. În dezacord total cu situaţia din stradă, declară: ,,Vom apăra cauza, vom apăra socialismul, cu arma în mână, pentru că suntem într-un război mai greu decât cel împotriva hitleris­mului. Deci, suntem în stare de război, şi nu de necesitate. Armata, In­ternele, Securitatea să-şi facă datoria”. Rămas, la cererea lui Nicolae Ceauşescu, în sediul Comitetului Central, ministrul Apărării Naţionale ordonă trupelor din Bucureşti să sprijine trupele Ministerului de Interne pentru apărarea obiectivului în care se afla secretarul general al par­tidului şi pentru asigurarea ordinii publice în Capitală. Ca urmare, în zona centrală a Capitalei sunt dispuse numeroase subunităţi militare, inclusiv blindate. • La Arad, unii demonstranţi se urcă pe T.A.B.-uri, scandează ,,Noi suntem poporul!”, ,,Armata e cu noi”!. Concomitent, se elaborează şi o Chemare către Armata ţării cu următorul conţinut: ,,Sunteţi fraţii, taţii, copii şi iubiţii noştri ! Sunteţi din sângele nostru şi din carnea noastră ! Sunteţi cu noi ! Sunteţi singurii în stare să opriţi vărsarea de sânge frăţesc! Odiosul dictator vă foloseşte ca scut, ca pe o simplă unealtă! NU are încredere în voi, de aceea în timpul Congresului, majoritatea ofiţerilor superiori ai Marelui Stat Major nu au avut voie să părăsească domiciliul! Din acest motiv, trupele de grăniceri au fost trecute sub comanda M.I.! Întoarceţi armele, sub ameninţarea lor va păli şi va cădea laşul criminal, care vrea să vă murdărească mâinile cu sângele poporului, cu propriul vostru sânge!”. Spre seară, când rândurile manifestanţilor se răresc, militarii reuşesc să-şi asigure controlul asupra unei părţi din Piaţa Centrală a oraşului, fără a folosi însă forţa, aşa cum cereau unele autorităţi civile14 şi chiar militare. Ilie Matei cere comandanţilor să împrăştie manifestanţii cu patul armelor şi cu baioneta, precizând: ,,Să loviţi în ei ca soldaţii lui Ştefan cel Mare!”. Din fericire, maiorul Di­aconescu din Lipova a refuzat să execute ordinul, fiind destituit temporar din funcţie; cu el s-a solidarizat maiorul Popescu, comandantul UM din Gai. Elena Pugna cere confecţionarea de bâte pentru împrăştierea manifestanţilor.
Orele 13,00-14,00. În Bucureşti, participanţii la miting se re­grupează în mai multe locuri din apropiere (Piaţa Romană/iniţial lângă restaurantul ,,Grădiniţa”, Piaţa Univesităţii, hotelul ,,Intercontinental”/sala ,,Dalles”, hotelul ,,Bucureşti”, Cişmigiu, Casa Centrală a Armatei, Piaţa Unirii etc.), scandează lozinci anticeauşiste (,,Jos Ceauşescu!”, ,,Jos cizmarul!”, ,,Veniţi cu noi!”, ,,Români nu cedaţi!, ,,Timişoara, ,,Timişoara!”, ,,Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!”).
În zona ,,Grădiniţa”, Gelu Voican Voiculescu ieşit în stradă, iniţial, ,,din curiozitate”, vede, ,,vreo 20-30 de tineri în faţa unui lanţ de scutieri, format rapid, care se agitau şi strigau slogane, între care: «Moarte lui Ceauşescu!»”. Printre ,,agitatori” se afla şi actorul Andrei Finţi. Solicitat de tineri să scandeze cu ei, viitorul vice-primministru li se alătură. Cazimir Ionescu îl îndeamnă să spună că ,,la Arad e grevă generală”, deşi acest lucru nu era real. Cu toate acestea, tinerii scandează cu entuziasm: ,,Aradul s-a alăturat Timişoarei!”, ,,Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!”.
În jurul orei 15,30, scutierii resping pe manifestanţi spre Piaţa Romană şi spre Nikos Beloianis arestează pe unii dintre ei şi reuşesc să degajeze piaţa până seara să degajeze Piaţa.
În dreptul fântânii arteziene din faţa Institutului de Arhitectură se impun lideri până atunci necunoscuţi, care au un rol important în menţinerea hotărârii populaţiei de a rămâne în stradă şi de a se opune forţelor de ,,ordine”.
În centrul Capitalei se află şi un grup de revoluţionari de la Timişoara care flutură drapelul tricolor cu stema decupată şi îi în­deamnă pe bucureşteni să reziste. • Forţe ale Ministerului de Interne şi ale Securităţii primesc ordin să blocheze Piaţa Palatului şi să nu permită pătrunderea către sediul C.C. al P.C.R. în care a fost depozitată o mare cantitate de armament. Se efectuează arestări; în dreptul hotelului ,,Ne­goiu” apare şi prima victimă împuşcată. • Începând cu ora 14,00, în Piaţa Palatului şi în alte zone din centrul Capitalei sosesc şi trupe aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, inclusiv tancuri şi T.A.B.-uri.
Dispozitivul forţelor represive de la intersecţia străzilor 13 Decembrie – Batişte – Sala Dalles este format din mai multe cordoane de militari formate din scutieri, cadre din Miliţie, militari şi cadre ale Ministerului Apărării Naţionale (cu arme de foc şi muniţie de război), fiind întărit cu 5 tancuri şi numeroase T.A.B.-uri. Dispozitive asemănătoare se aflau şi în alte zone ale Capitalei. • Pentru conducerea forţelor de ordine se constituie un Comandament Militar Unic, format din ministrul Apărării Naţionale, ministrul de Interne, şeful Departamentu­lui Securităţii Statului, şeful Securităţii municipiului Bucureşti şi şeful de Stat Major al Gărzilor Patriotice, condus de Vasile Milea. • La Braşov, cu excepţia agenţilor de circulaţie, patrulele de Miliţie sunt retrase în sedii; în apărarea sediu­lui Comitetului Judeţean de Partid rămâne (până la 22 decembrie, ora 12,00) plutonul de intervenţie (30 de oameni).
La Cluj-Napoca, în jurul orei 13, circa 300 de muncitori de la Combinatul de Utilaj Greu (CUG) se adună în curtea întreprinderii revendicând condiţii mai bune de muncă şi de viaţă. Concomitent îşi exprimă nemulţumirea faţă de denaturarea adevărului cu privire la situaţia din Timişoara. Încercările făcute de Ioan Aurel Stoica, secreatar cu probleme de propagandă la Comitetul Judeţean al PCR, şi de Mihai Tălpeanu, directorul întreprinderii, de a-i determina să nu iasă în stradă eşuează. Informat despre acest lucru, Ioachim Moga, primul-secretar al Comitetului de partid, cere şefului Inspectoratului judeţean al Ministerului de Interne să ia măsuri pentru restabilirea ordinei. Ca urmare, în zona întreprinderii se deplasează ,,plutonul de intervenţie » şi efective ale Batalionului de Securitate şi Miliţie şi două maşini de pompieri. Fară nici un succes însă. Mai mult, în stradă ies şi muncitorii altor întreprinderi clujene care se îndreaptă spre centrul oraşului, unde un grup de cetăţeni, printre care şi Călin Nemeş, încearcă să organizeze un miting de solidaritate cu bucureştenii şi timişorenii. Se scandează ,,Vic­torie!, Victorie!”, ,,Timişoara! Timişoara!”, ,,Jos dictatura!”. Se cântă ,,Deşteaptă-te române!”. La principalele intersecţii încep să fie instalate dispozitive militare. În zona hotelului Continental manifestanţii intră în dialog cu militarii, scandând: ,,Plecaţi, plecaţi în cazarmă!”.
La Dej, un grup de manifestanţi pătrunde în sediul Comitetului Municipal de Partid.
Ora 13,30. În jurul Comitetului Judeţean de Partid Braşov, în spatele dispozitivului realizat de subunităţi aparţinând Ministerului de Interne, sunt dispuşi şi elevi ai Şcolii militare de ofiţeri de artilerie antiaeriană din oraş. • Ora 14,00. La Cluj-Napoca, Ioachim Moga solicită intervenţia armatei pentru apărarea unor instituţii civile. Deoarece nu avea confir­marea din partea lui Vasile Milea, Iulian Topliceanu nu dă curs cererii. Puţin mai târziu (ora 15,00), ministrul Apărării Naţionale va aproba scoaterea în stradă a subunităţilor militare în garnizoanele Cluj-Napoca, Târgu-Mureş, Alba Iulia, Cugir, Miercurea Ciuc, Arad, Oradea, Zalău, Baia Mare, Bistriţa.
La Caransebeş, circa 3 000 de muncitori de la Întreprinderea Construcţii Metalice şi de la alte întreprinderi din oraş pornesc spre Consiliul Popular Orăşenesc, cerând înlăturarea lui Nico­lae Ceauşescu, libertate şi condiţii mai bune de viaţă. Manifestanţilor paşnici li se alătură elemente tulburente. După ce au păstruns în sediul Consiliului Popular, manifestanţii s-au îndreptat spre sediul Miliţiei cerând eliberarea persoanelor arestate cu câteva zile înainte pentru împrăştierea de manifeste anticomuniste. Deoarece au încercat să pătrundă prin forţă în clădire, miliţienii au executat foc, ucigând o persoană şi rănind altele.
La Sibiu, un grup numeros de manifestanţi soseşte în faţa clădirii Miliţiei judeţene, unde scandează lozinci anticeauşiste şi cere eliberarea celor care au fost arestaţi. În urma dialogului purtat nu se produc incidente.
Ora 14,30. În dispozitivul de apărare a Comitetului Judeţean de Partid Braşov mai sunt introduse trei companii aparţinând trupelor de Securitate. Concomitent, din ordinul generalului Gheorghe Zagoneanu, doi ofiţeri criminalişti efectuează (până seara şi a doua zi până la prânz) filmări video în zona centrală a municipiului (din hotelul Capitol). Între manifestanţi şi scutieri se înregistrează unele incidente, aceştia din urmă lovind cu bastoane de cauciuc şi executând foc de avertisment în aer.
Ora 15,30. După ce în Bucureşti (la ora 15,09), câteva T.A.B.-uri trecuseră în viteză pe Bulevardul Magheru, scutierii atacă în forţă şi îi resping pe manifestanţi spre Piaţa Romană.
La Cluj-Napoca, manifestaţia din Piaţa Libertăţii ia amploare. Actorul Călin Nemeş se adresează cetăţenilor, cerându-le să-şi manifeste solidaritarea cu timişorenii. Se scandează ,,Jos dictatura!”, ,,Libertate!”, ,,Timişoara!” şi se cântă ,,Deşteaptă-te române!”. La scurt timp, la intersecţia străzilor Napoca şi Universităţii apare o subunitate militară, care este huiduită de cetăţeni, care scandează în acelaşi timp: ,,Nu trageţi, suntem fraţii voştri! Nu trageţi!”. Călin Nemeş îşi scoate cămaşa şi strigă: ,,Trageţi! Hai, trageţi! Ce mai aşteptaţi!”. Apoi, este rănit prin împuşcare în tim­pul altercaţiei cu căpitanul Dando Carp, comandantul subunităţii din zonă (actorul a încercat să-i ia arma), care ordonă ,,Foc!”. Inevitabilul se produce. Militarii trag. Sunt ucişi primii 8 manifestanţi şi răniţi 3. Accesul salvărilor, care încearcă să ridice răniţii, este împiedicat de către militari. Uimiţi şi speriaţi, o parte dintre manifestanţi se răspândesc, îndreptându-se spre cartierele oraşului. Alţii încearcă să dialogheze cu comandanţii, cerându-le să nu ordone deschiderea focului. Incidentele soldate cu victime continuă însă, în Cluj-Napoca fiind ucise 26 de persoane şi rănite alte 55: 4 morţi şi 8 răniţi în zona strada Horea, Metropol, hotelul ,,Astoria”; 1 mort şi 2 răniţi în Piaţa Mărăşti; 1 mort şi 6 răniţi în Piaţa Libertăţii, Anticariat, Catedrală ; 11 morţi şi 23 răniţi în zona piaţa Libertăţii, strada Napoca, strada Universităţii ; 9 morţi şi 11 răniţi în zona strada Moţilor, Fabrica de bere.
La Braşov, coloanele muncitorilor de la întreprinderile ,,Autocamionul”, ,,Tractorul” etc. (precum şi cele de la Ghimbav) ajung în zona Comitetului Judeţean de Partid, unde comandanţii subunităţilor militare cer liderilor manifestanţilor să nu se pătrundă în forţă în clădire şi să evite actele de violenţă. Promit în schimb că nu vor deschide focul. Iniţial se ajunge la înţelegere, demonstranţii constituindu-şi propriile cordoane de ordine. În zona ,,Modarom” însă un grup de tineri, scandează lozinci anticeauşiste şi îndeamnă populaţia să pătrundă prin dispozitivele scutierilor, care intervin cu lovituri de bastoane de cauciuc. Primul-secretar al Judeţenei de Partid solicită con­solidarea dispozitivului de apărare a clădirii.
Trupele Ministerului de Interne din Târgu Mureş intervin în forţă pentru dispersarea manifestanţilor, eliberând zona Comitetului Judeţean de Partid până la ora 19,30. Au fost folosiţi şi 340 de militari şi 12 T.A.B.-uri aparţinând Ministerului Apărării Naţionale.
Ora 16,00… La Sibiu, circa 300 de manifestanţii (unii în stare de ebrietate) răstoarnă şi incendiază mai multe autoturisme din faţa sediului Miliţiei, apoi atacă (cu pietre, smulse din caldarâm, ţigle, sticle etc.), forţează intrarea în sediul Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne (situat lângă Şcoala Mili­tară de Ofiţeri ,,Nicolae Bălcescu”) şi pătrund în clădire pe care o devastează (în special pe cea a Miliţiei). Pentru respingerea lor sunt folosite gaze la-crimogene şi se execută foc de avertisment, fiind rănite 5 persoane. Locotenent-colonelul Aurel Dragomir, comandantul şcolii militare din imediata vecinătate, urcat pe un T.A.B., face apel la calm şi ordine. Apoi permite, cu aprobarea generalului Ion Hortopan, ca o parte din cadrele de conducere ale Ministerului de Interne să lucreze în localul instituţiei pe care o conducea.
Un grup numeros de manifestanţi din Cugir solicită eliberarea deţinuţilor aflaţi la sediul Miliţiei orăşeneşti; unii, cunoscuţi cu antecedente penale, atacă sediul cu pietre şi sticle incendiare, reuşind să-l incendieze, împreună cu autoturismele din zonă. Retraşi la etajul 1 al clădirii, după evacuarea de la parter a armamentului, miliţienii execută foc de avertisment, fapt care îi irită şi mai mult pe manifestanţi. Pentru a nu arde de vii, unii miliţieni se aruncă prin flăcări de la etaj, fiind apoi prinşi şi bătuţi. Căpitanul Valentin Pop, comandantul Miliţiei locale, şi plutonierul major Ilie Staicu, sunt loviţi cu bestialitate, stropiţi cu benzină şi li se dă foc, decedând după circa o oră (cadavrele celor doi au fost profanate şi pângărite). Concomitent cu sustragerea unei importante cantităţi de armament, clădirea Miliţiei este distrusă în proporţie de 70%.
La Braşov, în zona Comitetu­lui Judeţean de Partid manifestează circa 5 000-6 000 de persoane. La cererea primului-secretar de partid sunt aduse pentru apărarea sediu­lui noi forţe de ordine, inclusiv de Securitate. Spre seară, unii manifestanţi încearcă să dezarmeze militarii din dispozitivul de pază şi să forţeze pătrunderea în sediu. Militarii se opun şi execută foc în plan vertical. Crezând şi sperând că ostaşii nu vor trage în plin, manifestanţii scandează ,,Armata e cu noi!”, ,,Fără violenţă!”. Apoi înmânează primarului municipiului o petiţie în 5 puncte şi obţin promisiunea acestuia că o va înainta conducerii judeţului spre analiză şi soluţionate. Deoarece nu au primit nici un răspuns au rămas în centrul Braşovului până după miezul nopţii scandând lozinci anticeauşiste, aprinzând lumânări şi făclii în memoria celor ucişi în întreaga ţară. După miezul nopţii, grupuri de manifestanţi s-au îndreptat spre întreprinderile braşovene pentru a mobiliza muncitorii la greva generală şi la noi demonstraţii.
La Reşiţa, circa 200 de muncitori de la Secţia de Maşini Electrice şi de la Întreprinderea de Construcţii de Maşini, precum şi alte persoane, scandează în faţa Comitetului Judeţean de Partid lozinci antidictatoriale şi pro-Timişoara. O parte dintre manifestanţi rămân şi în timpul nopţii în faţa Judeţenei de Partid.
Ora 16,30. În Bucureşti, un autocamion militar D.A.C., aparţinând Armatei, plin cu lăzi cu muniţie, care se deplasa de la Piaţa Universităţii spre hotelul ,,Intercontinental”, este blocat de mulţime. Lovit în cap de o cărămidă aruncată de un cetăţean, soldatul Nicolae Cismaru (şoferul) îşi pierde cunoştinţa şi controlul asupra autovehiculului, care continuă depla­sarea lovind o parte dintre demonstranţii şi militarii aflaţi în dispozitiv; re­zultă 7 morţi şi 5 răniţi. În acea situaţie confuză, în care mulţimea ajunge faţă în faţă cu militarii, o parte dintre aceştia din urmă intră în panică şi trag fără comandă; din nou apar victime (8 morţi şi răniţi prin împuşcare). Aflând despre acest lucru, generalul Vasile Milea ordonă: ,,Să nu se mai execute foc şi să nu fie băgaţi militarii în linia întâi. Dacă pleacă scutierii, să plece şi militarii”. La scurt timp, însă, cere detaşamentelor militare din centrul Capitalei să împrăştie manifestanţii. Tot din ordinul său, două elicoptere militare survolează spaţiul aerian al Capitalei pentru a constata modul în care se deplasau manifestanţii în diferite zone ale oraşului. Cu acest prilej se lansează şi manifeste cu conţinut proceauşist. Arestările continuă, T.A.B.-urile circulă în viteză pe bulevardele principale.
Ora 17,00. În Bucureşti, în zona hotelului ,,Intercontinental” începe ridicarea baricadei, care va reprezenta în orele următoare simbolul luptei împotriva lui Nicolae Ceauşescu. Dintre organizatori se remarcă Dan Iosif, Dumitru Dincă, Romeo Raicu, Ionel Pop, Radu Silaghi ş.a., care se adresează celor din zonă, în condiţii dramatice, de asediu, prin mijloace improvizate (inclusiv printr-un burlan).
La Cluj-Napoca, un grup de manifestanţi începe să înainteze spre dispozitivul militar (protejat de containere pentru marfă), care se re­trage dezorganizat. În zona Anticariat-Catedrală se somează, se execută foc de avertisment, în sus (conform declaraţiilor militarilor), rezultând însă o persoană ucisă şi alte şapte rănite. Manifestaţia continuă până la miezul-nopţii. Concomitent, au loc confruntări între manifestanţi, care scandează ,,Timişoara!”, ,,Veniţi cu noi!”, ,,Jos dictatura!”, şi militari pe podul de peste Someş, în zona restaurantului ,,Metropol” şi a hotelu­lui ,,Astoria”. Sub presiunea mulţimii, militarii execută foc de avertis­ment în aer şi trag la picioare. Sunt ucise trei persoane şi sunt rănite opt. Mulţimea scandează ,,Asasinilor!”, ,,Criminalilor!”.
Ora 17,30. În zona Modarom din Braşov, un grup de tineri violenţi încearcă să forţeze dispozitivul scutierilor, care reacţionează cu bastoane de cauciuc, iar pompierii cu jeturi de apă.
Ora 18,00. În cadrul ultimei teleconferinţe pe care o ţine, Nicolae Ceauşescu repetă că în România ,,avem de-a face cu o acţiune organizată şi dirijată, cu orientare precisă de destabilizare şi îndrep­tată împotriva integrităţii şi independenţei României”, fapt care de­termină decretarea mobilizării generale ,,a întregului activ de partid şi de stat şi a tuturor forţelor noastre de Interne – Miliţie, Securitate – inclusiv a unităţilor militare” pentru lichidarea în cel mai scurt timp ,,a acestor acţiuni conjugate împotriva integrităţii, independenţei, a construcţiei socialiste, a bunăstării poporului”. Pentru ,,înfrângerea forţelor reacţionare” cere să se apeleze şi la grupele şi detaşamentele de apărare ,,a proprietăţii şi avuţiei întregului popor, a socialismului, a independenţei şi suveranităţii ţării”. Declarând că ,,acum se verifică calitatea de membru de partid”, Nicolae Ceauşescu precizează: ,,Nu există decât o singură cale – lupta”. Apoi declară: ,,Oricine încalcă ordinea, liniştea, trebuie să primească răspunsul ferm, că nimenea nu poate acţiona să pună în primejdie integritatea ţării, liniştea poporu­lui, bunăstarea poporului”. Referindu-se la lipsa de coordonare dintre forţele Ministerului Apărării Naţionale şi cele ale Ministerului de In­terne, Nicolae Ceauşescu acuză din nou: ,,Este, în fond, inadmisibil ca de 4 sau 5 ore să nu fi fost lichidat grupul acesta de aici, de la Univer­sitate, care trebuia de mult lichidat”. Apoi face cunoscut că din acel moment se instituie comanda unică, sub conducerea sa, în calitatate de comandant suprem, asupra întregii activităţi, care urma să fie asigurată de către ministrul Apărării Naţionale (generalul Vasile Milea), ministrul de Interne (Tudor Postelnicu), ministrul secretar de stat la Interne (Iulian Vlad) şi şeful de stat major al Gărzilor Patriotice (Cornel Pârcălăbescu); secretar al Comandamentului unic a fost numit Silviu Curticeanu. În final cere ca într-o jumătate de oră membrii Comandamentului unic să-i prezinte ,,toate măsurile care s-au luat şi care se vor lua” şi să acţioneze pentru ,,a lichida rapid situaţia de aici” (din Bucureşti – n.a.). În cadrul teleconferinţei, Ioachim Moga a solicitat să se instituie ,,pentru câteva zile măcar, starea de necesitate şi în oraşul Cluj”, iar Anton Lungu a raportat că, în adunările ţinute la Brăila, ,,comuniştii, oa­menii muncii şi-au exprimat totala indignare şi au condamnat hotărât manifestările elementelor reacţionare”.
În Piaţa Mărăşti din Cluj-Na­poca se scandează lozinci anticeauşiste, se cere libertate şi democraţie. Concomitent, manifestanţii (şi cetăţenii din blocurile din zonă) aruncă asupra militarilor din dispozitiv cu pietre, sticle, borcane etc. Aceştia execută foc de avertisment, însă atacurile asupra lor nu încetează. Din nou rezultă morţi şi răniţi. În zona strada Moţilor-Fabrica de Bere, prin­cipala cale de acces spre centrul oraşului dinspre cartierul Mănăştur, manifestanţii (circa 1.000) cântă ,,Deşteaptă-te române!”, scandează ,,Timişoara nu uita, Clujul e de partea ta!”, încearcă să forţeze dispozi­tivul unei subunităţi militare, care deschide foc, la comandă. Urmează alte altercaţii până spre ora 22,00.
La Cisnădie, manifestanţii (primiţi cu ostilitate de către primăriţă) recurg la violenţă, incendiind sediul Primăriei şi atacat sediul Miliţiei. Făcându-se uz de amă, au fost ucise două persoane şi rănite alte 11.
Ora 19,00. În Bucureşti, revoluţionarii concentraţi în faţa ho­telului ,,Intercontinental”, înfruntă cu eroism, forţele de represiune, în special în jurul baricadei, aflată în proces de consolidare. Pe străzile din zonă acţionează alte grupuri de revoluţionari care scandează lozinci anticeauşiste. Concomitent, repre­siunea ia un caracter extrem de violent (iniţial s-a executat foc de aver-tisment, trăgându-se în sus cu cartuşe trasoare); persoane îmbrăcate în civil reţin cu brutalitate manifestanţii pe care îi urcă în autocamioane.
La Caransebeş, o parte dintre manifestanţi atacă şi incendiază sediile Miliţiei, Tribunalului şi Procuraturii. La Miliţie, sperându-se în calma­rea elementelor agresive, a fost deschis iniţial foc de avertisment, după care s-a pătruns în instituţie, în plin, rezultând uciderea unei persoane şi rănirea altor 13. Ulterior, tulburările din oraş se amplifică, fiind devas­tate clădiri, magazine şi locuinţe.
Ora 19,30. La Cisnădie, un grup de persoane atacă sediul Miliţiei orăşeneşti. În urma deschiderii focului de către miliţieni şi a retragerii acestora în incinta unităţii militare din apropiere, clădirea a fost ocupată şi devastată. Cu acest prilej s-au înregistrat doi morţi şi 11 răniţi.
Ora 20,00. În Comitetul Central, Ilie Verdeţ, preşedinte al Comisiei Centrale de Revizie, îi propune lui Nicolae Ceauşescu să dialogheze cu revoluţionarii de la baricadă.
Ora 20,30. După distrugerea clădirii Miliţiei, manifestanţii din Cugir se îndreaptă spre sediul Consiliului Popular, pe care îl incen­diază. Acţiunile violente continuă şi în cursul nopţii.
Ora 21,00. La Bucureşti, Vasile Milea, Tudor Postelnicu, Iulian Vlad şi colonelul Corneliu Pârcălăbescu (şeful Statului Major al Gărzilor patriotice) sunt chemaţi la Nicolae Ceauşescu, care îi apos­trofează pentru modul defectuos în care acţionaseră pentru reprimarea revoluţionarilor de la ,,Intercontinental” din Bucureşti. • În Piaţa Ro­mană, unii civili îşi ard carnetele de partid.
Echipele de scutieri încep, prin asalturi, să-i captureze în mod brutal pe revoluţionarii din zona ,,Intercontinental”. Iniţial, aceştia sunt strânşi în faţa hotelului Negoiu şi în zona staţiei de troleibuze din Piaţa Universităţii, apoi urcaţi în dube ale Miliţiei şi duşi la Miliţia Capitalei, apoi la închisoarea Jilava. • La Târgu Mureş, elemente agresive din rândul manifestanţilor aruncă cu pietre, sticle, bare de fier spre forţele de ,,ordine”, depăşesc primele două cordoane ale acestora, rănind grav un militar, şi ajung la T.A.B.-uri care sunt atacate şi deteriorate (unele). Fără comandă, militarii deschid foc de avertisment (timp de 40 de secunde). Datorită unei erori, focul unei mitraliere de pe un T.A.B. ucide însă 4 persoane şi răneşte alte două. Înfuriaţi, manifestanţii se retrag şi devastează magazinul ,,Romarta Tineretului” şi cafeneaua ,,Café-Lux”. În cursul altor trageri au mai fost ucise două persoane şi rănite 19. Majoritatea prin plăgi împuşcate. Din cei 55 de cetăţeni arestaţi 52 dintre aceştia au prezentat leziuni corporale.
Ora 21,50. Detaşamentul UM 01380 Arad, care acţionase la Timişoara, părăseşte oraşul îndreptându-se spre garnizoana de reşedinţă.
Ora 22,00. La Bucureşti, Nicolae Ceauşescu cere arestarea liderilor revoluţionarilor de la baricadă. Zona este inspectată de către generalul Vasile Milea de mai multe ori. • În Cluj-Napoca, pe treptele Teatrului Naţional, Doina Cornea vorbeşte mulţimii despre importanţa do­borârii dictaturii. Se scandează lozinci anticeauşiste şi anticomuniste.
Ora 22,45. Din ordinul generalului Vasile Milea, două detaşamente de cadre şi ofiţeri-elevi înarmaţi (784 de oameni îmbarcaţi în autobuze) din Academia Militară din Bucureşti ajung în faţa sediului C.C. al P.C.R., fiind dispuse în spatele militarilor, scutierilor, miliţienilor şi securiştilor în civil din zona ,,Intercontinental”.
Ora 23,30. Generalul Vasile Milea se află din nou în zona baricadei de la ,,Intercontinental”. Asupra sa şi a militarilor din zonă se aruncă cu diferite obiecte de la balcoane. În acest context, ministrul Apărării Naţionale ordonă maiorului Dorel Amăriucăi ca mili­tarii din subordine să tragă câteva salve în aer. Alţi trăgători, care nu aparţineau armatei, execută şi ei trageri de pe acoperişuri, de la balcoane şi ferestre.
Manifestanţii arestaţi (bărbaţi, femei, copii) de forţele de represiune sunt bătuţi (unii maltrataţi) şi dirijaţi spre ,,punctele de colectare” din faţa hotelului ,,Negoiu” şi lângă clădirea Ministerului Comerţului Exterior (spre staţia de troleibuze) de unde sunt urcaţi în dube şi duşi spre triere, înregistrare şi identificare la Miliţia Capitalei (unde au fost din nou bătuţi), apoi la închisoarea Jilava. Abuziv s-au purtat şi cadrele secţiilor 1, 14, 10 şi 18 Miliţie (cu precădere), 11 şi 19 etc.
Reacţii externe:
Regele Mihai I adesează, prin radio BBC, un nou apel către poporul român: ,,Apelez la armata română, ca să răstoarne imediat regimul familial al impostorilor şi al Securităţii lor! Cer tuturor munci­torilor să declare şi să aplice grevă generală în toată ţara, să se formeze în ţară un guvern de generali şi elemente ale partidului, opus acestui regim! Sunt şi voi fi alături de voi toţi! Mihai!”.
M.S.Gorbaciov declară în parlamentul sovietic: ,,Urmărim cu multă atenţie cele ce se petrec în România. Suntem în legătură cu Am­basada noastră din Bucureşti… Avem o surpriză pe care o vom anunţa parlamentului”. I.P.Aboimov, adjunctul ministrului de Externe sovietic, declară ambasadorului român la Moscova, Ion Bucur, că aserţiunile privind amestecul Uniunii Sovietice în treburile interne ale României ,,nu au nici o bază şi nu sunt conforme cu realitatea”.
Helmut Kohl, cancelarul R.F.G., consideră represiunile din România drept ,,un lucru îngrozitor”, condamnă cu vehemenţă repri­marea manifestaţiilor din România, îşi exprimă compasiunea faţă de familiile victimelor opresiunii, cere să înceteze violenţele şi să înceapă un dialog cu manifestanţii: ,,Conducerea română – precizează can­celarul vest-german – să îndeplinească neîntârziat acele obligaţii pe care şi le-a asumat la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa”.
Gyula Horn, ministrul de Externe al Ungariei, declară că gu­vernul maghiar studiază posibilitatea denunţării tratatului de prietenie şi colaborare româno-ungar.
Richard Boucher, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al S.U.A., declară într-o conferinţă de presă că ştirile sosite neo­ficial cu o zi înainte indică faptul că ,,demonstraţiile de la Timişoara împotriva regimului continuă, după cum continuă şi represiunea îm­potriva demonstranţilor”, acţiunile fiind ,,barbare”. Conform celor relatate de Nestor Rateş la radio ,,Europa Liberă”, purtătorul de cu­vânt ,,a dezvăluit că au loc convorbiri cu sovieticii, consacrate situaţiei din România, guvernul american cerând Moscovei să-şi folosească influenţa pentru a pune capăt violenţei”.
Marlin Fitzwater, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, vorbind în numele preşedintelui George Bush, se adresează din nou guvernului român cu cererea ,,de a pune capăt reprimării brutale a demonstraţiilor populare, să deschidă frontierele şi să-şi respecte obligaţiile asumate la Helsinki”.
Joe Clark, secretar de stat în Ministerul de Externe canadian, anunţă rechemarea ambasadorului Canadei de la Bucureşti, suspendarea facilităţilor tari­fare pentru importuri şi anularea contractelor oficiale încheiate cu România.
Guvernul polonez condamnă acţiunile represive ale guvernu­lui român şi cere conducerii de la Bucureşti să respecte prevederile convenţiilor internaţionale privind drepturile omului.
Parlamentari din Republica Sovietică Socialistă Moldove­nească cer Parlamentului şi conducerii politice de la Moscova să con­damne în mod oficial acţiunile de represiune de la Timişoara şi politica guvernului român.
La Belgrad, 500-600 de persoane manifestează împotriva regimului politic din România şi aprind lumânări în memoria victime-lor represiunii de la Timişoara.
La demonstraţia din faţa Ambasadei României de la Paris mai mulţi miniştri şi parlamentari francezi cer să li se ofere informaţii în legătură cu evenimentele din România; invocând încheierea programu­lui de lucru, ambasadorul român Petre Gigea refuză să-i primească şi cere noi indicaţii de la Bucureşti în legătură cu ,,atitudinea ce trebuie adoptată în această situaţie”.
Ministerul de Externe al Cehoslovaciei îşi exprimă ,,adânca nelinişte” şi protestul ,,hotărât împotriva folosirii armatei şi a forţelor de ordine pentru împrăştierea demonstranţilor” din România.
Participanţii la Congresul extraordinar al Partidului Comu­nist din Cehoslovacia cer Comitetului Central al partidului să întrerupă imediat legăturile cu conducerea P.C.R.
Seimul polonez condamnă din nou ,,represiunea autorităţilor române” şi-şi exprimă solidaritatea cu manifestanţii paşnici.
Comisia de Politică Externă a Adunării Populare din Bulgaria îşi exprimă îngrijorarea profundă faţă de situaţia din România.
Consiliul de Stat al R.D.G. decide să-i retragă lui Nicolae Ceauşescu ordinul ,,Karl Marx”.
Eugen Ionesco, Emil Cioran şi alţi peste 50 de scriitori români aflaţi în exil întocmesc o scrisoare de solidaritate cu poporul român, ci­tită la radio ,,Europa Liberă” de către Şerban Orăscu: ,, Scriitorii români exilaţi sau de origine din România protestează cu adâncă indignare împotri­va reprimării sălbatice a manifestaţiilor pentru libertate din Timişoara şi din celelalte oraşe ale României, se solidarizează frăţeşte cu toţi demonstranţii şi, întocmai ca pentru întreg restul Europei, revendică şi pentru poporul român dreptul de a-şi determina singur soarta prin alegeri libere, care să pună capăt stăpânirii comuniste”.
Viorica Cortez, cântăreaţă de operă de origine română, îşi face cunoscute sentimentele prin radio ,,Europa Liberă”: ,,Sunt româncă şi simt româneşte! În aceste clipe de cumpănă, mă gândesc la voi, românii mei dragi şi năpăstuiţi! Treziţi-vă şi nu mai trageţi în confraţii mei, ai voştri, ai tuturor! Forţaţi de trecut poate, sau sigur, aduceţi-vă aminte de viitor, de ziua de mâine, când încă nu va fi prea târziu, dar opriţi măcelul… Azi, sub semnul timpului, din imediata noastră vecinătate, vrei tu, românule, să opreşti roata istoriei!?! Vrei, tu românule, să te faci unealta unui aşa-zis conducător, în realitate dement şi pus la stâlpul infamiei de o lume întreagă!?! Bărbaţi români, de decenii aţi fredonat în gând, în surdină, corul osândiţilor din opera «Nabucco», de Giusepi Verdi. Sunt gata să vin prima să cânt perenul imn al libertăţii! Române, dragule, încetează să tragă în confraţii tăi, ai mei, ai noştri!”.
Lev Zaikov, membru al Biroului Politic şi secretar al C.C. al P.C.U.S., declară că evenimentele din România erau de aşteptat, de­oarece ,,poporul acestei ţări vede că pretutindeni se desfăşoară un proces de democratizare, vede restructurarea din Uniunea Sovietică; dorinţa lui firească este ca să înceapă şi în propria lui ţară”.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu