Îmi bate în fereastră timpul
Și mă întreabă: – Ce mai faci?
Eu îi răspund: – Cern amintiri;
Am în cămară vreo trei saci!

-Numai atât? mă-ntreabă el,
Dar stai cam prost cu nostalgia…
Nu te grăbi ca să mă judeci,
Abia îmi cern copilăria.

Atunci îmi schimb pe loc părerea,
Atâtea amintiri să ai…
– Copilărie ca a mea
Nu se mai „fabrică” de ani.

Nu se mai dau pe derdeluș
Copiii timpurilor noi
Și nici nu se mai scaldă-n râu
La margini de zăvoi.

Nu se mai cațără prin pomi,
Să rupă zarzăre în floare
Și nici nu-și mai rănesc piciorul,
Adunând mure pe răzoare.

Nu se mai strâng, pe înserat,
Copiii-n cap de ulicioară,
Să scape turma câte unul,
Bine pitit prin vreo cotloană.

Nu mai fac țurcă dintr-un lemn,
Cu grijă-ales, să bată bine
Și nici nu se mai joacă rișca…
-Știu toate astea, am fost cu tine.

Am fost cu tine la furat
Porumb de fiert, din păpușoi
Și la cireșe, de la Pană
Și când jucai pe drum război.

Am alergat cu tine-o dată,
Mai știi?… tramvaiu-n București
Și am prins pește, într-o noape,
Cu furculița… ce povești!

„ Îți mai aduci aminte, Doamnă”,
De câte pozne mai făceai
Și cumpărai la bombonate
Pe câte-o cană de mălai?

Pe ouă proaspete luai,
De la Malaxa, înghețată,
Iar banii de pe sorcovit
Îi dădeai toți pe ciocolată.

– Mi-aduc aminte, cum să nu,
De câte ori juleam genunchii
Și-n loc de „Baneocin”, puneam
Țărână, la-ndemnul bunichii.

Îmi potoleam foamea-n grădină
Cu roșii dulci, scăldate-n soare,
Și-un colț de pâine de secară,
Mereu cu mâinile murdare.

Să îți mai spun? Dar zici că știi,
C-ai fost mereu cu mine
Și m-ai purtat pe brațe ani,
Din amintire-n amintire…

– Mă faci să plâng, îmi zise timpul,
Privind la mine cu blândețe,
Mi te-am purtat și-am să te port,
Pe brațe, pân’ la bătrânețe.

Iar peste ani și ani de zile,
Să stăm în fapt de seară,
Să depănăm la amintiri
Din sacii din cămară!

Flori Bungete