You are currently viewing EDITORIAL: Ofițeri dâmbovițeni absolvenți ai Școlii Militare de la Saint-Cyr: General de brigadă de cavalerie GABRIEL VLĂDESCU (1910 – ?) (Episodul 3)

EDITORIAL: Ofițeri dâmbovițeni absolvenți ai Școlii Militare de la Saint-Cyr: General de brigadă de cavalerie GABRIEL VLĂDESCU (1910 – ?) (Episodul 3)

  • Post category:Editorial

S-a născut la 26 martie 1910 în comuna Gemenea, Raionul Târgoviște, județul Dâmbovița, regiunea Ploiești, ca fiu al lui Dumitru și al Eugeniei Vlădescu, o familie de agricultori de condiție modestă, și având doi frați, pe Ovidiu și Mihail, acesta din urmă devenind ulterior inginer agronom și director până în anul 1950 al Fabricii de Marmeladă din comuna Voinești, Raionul Târgoviște.
Gabriel Vlădescu a urmat cinci clase primare în satul natal Gemenea, iar ulterior opt clase la Liceul Militar „Regele Ferdinand”din Chișinău (1928), cariera sa militară fiind  desăvârșită prin urmarea cursurilor timp de un an a Școlii Militare de la Saint Syr din Franța (1928-1929), a Școlii Pregătitoare de Ofițeri de Cavalerie de la Târgoviște (1928-1930), a Școlii Speciale de Cavalerie de le Sibiu (1932-1933), a Cursurilor de Echitație pentru instructori de călărie de la Sibiu (1933-1934), și mai ales a Școlii Superioare de Război de la București.

General de brigadă de cavalerie Gabriel Vlădescu (1910-?)

După absolvirea în 1929 a cursurilor Școlii Militare de la Saint Syr din Franța, și în 1930 a Școlii Pregătitoare de Ofițeri de Cavalerie de la Târgoviște, Gabriel Vlădescu a obținut prin Înaltul Decret nr. 2424 din 1 iulie 1930 gradul de sublocotenent, fiind încadrat în Regimentul 6 Roșiori și fiind comandant al plutonului de mitraliere, activând aici până la 1 aprilie 1934, când a fost mutat la Centrul de Instrucție al Cavaleriei din Sibiu.
Aici, a fost comandant de pluton de elevi la Regimentul Centrului de Instrucție al Cavaleriei până în anul 1938, dar și comandant la Școala de Subofițeri Activi de Cavalerie (1934-1938), precum și director de studii și profesor de geografie la aceiași școală (1938-1939). În 1936, comandantul Școlii de Subofițeri Activi de Cavalerie, locotent colonel Cristescu, menționa în foaia calificativă, că „ofițerul Vlădescu a realizat învățat de doi camarazi, raidul Sibiu-Kossice și înapoi, înscriind o pagină frumoasă în istoricul raidurilor de cavalerie ale armatei noastre, dovedind că este un excelent ofițer de cavalerie”.
Prin examen, a reușit să urmeze timp de trei ani cursurile Școlii Superioare de Război din București (1938-1941), fiind brevetat în 1941 ca ofițer de Stat Major. Între 30 mai și 7 iulie 1939, a participat în cadrul Școlii Superioare de Război la vizitele de informare făcute la centrele de instrucție ale armelor ; la centrul de instrucție al aeronauticii, a primit din partea comandantului centrului, comandorul de Aviație Vasiliu aprecieri laudative, fiind caracterizat astfel: „poate executa personal misiune de recunoaștere și fotografie aeriană

Din acest moment, cariera militară a lui Gabriel Vlădescu a fost una deosebit de prodigioasă, acesta îndeplinind diferite funcții de conducere: în perioada iulie-octombrie 1940, a îndeplinit funcția de adjutant la Biroul I Organizare Mobilizare din Statul Major al Diviziei 4 Cavalerie; șef al Biroului 4 Servicii din Statul Major al Brigăzii 23 Mixtă Constanța (5 iunie-10 iulie 1941); ajutor al șefului Biroului 3 Operații pe frontul de Est, din Statul Major al Corpului de Cavalerie București (10 iulie 1941-30 iulie 1942), participând la străpungerea liniei fortificate Stalin, la bătăliile de la Bug, Nipru și Marea Azov, organizarea apărării zonei Melitopol, dar și la încercuirea de la Oblitowschicajea, fiind apreciat de generalul Racoviță, comandantul Corpului de Cavalerie, și decorat cu Coroana României clasa a 5-a și Steaua României clasa a 5-a; între 1 august 1941 – 30 martie 1945, a fost șef al Permanenței Diviziei 1 Cavalerie la Arad (iunie 1942-august 1943), șef al Birourilor 1 Organizare Mobilizare, 3 Operații, 4 Servicii din Statul Major al Diviziei 1 Cavalerie Arad (august 1943-martie 1945), participând pe frontul de Vest, fiind apreciat de către locotenent colonel Ioan Heruvim și maiorul Dămăceanu, care s-au succedat în funcția de Șef de Stat Major al Corpului de Cavalerie, ca fiind un eminent ofițer de Stat Major ; șef al Biroului 5 Organizare din Secția 1 a Marelui Stat Major (martie-iulie 1945). De la 1 septembrie 1945, Gabriel Vlădescu a fost mutat la cerere până la 9 august 1946 la Cercul Teritorial Muscel, unde a îndeplinit funcțiile de șef al Biroului Rechiziții și șef al Biroului Instrucție.
În perioada 1 mai 1948 – 16 ianuarie 1953, a fost șef al Biroului Arbitraj și al celui de Aplicații și șef al Secției Operații din cadrul Centrului de Instrucție al Armatei de la Făgăraș, iar pe lângă aceste funcții, a fost detașat anual la Marele Stat Major, unde a condus Serviciul de Arbitraj la manevrele pe armată, a condus cursurile de cercetare, a fost șef de grupă la cursul de Comandanți Batalioane de Infanterie și Divizioane de Cavalerie, apoi șef de grupă la Cursul Central de Perfecționare pentru Comandanți Regimente de Infanterie și Cavalerie, profesor de Tactică Generală și Tactica Cavaleriei, șef al Serviciului Învățământ, perfecționare comandanți de regimente și șefi de stat major de infanterie la Făgăraș (1953-1955).

În tragicul an 1940, a participat ca ofițer de stat major la operațiile legate de predarea și evacuarea teritoriilor românești (Basarabia, nordul Bucovinei și partea de nord-est a Transilvaniei) cedate Uniunii Sovietice și Ungariei, în urma ultimatumului sovietic din 28 iunie 1940 și a Dictatului de la Viena din 30 august 1940.
Pe frontul de Vest din 1944-1945, a participat ca șef al birourilor 3 Operații și 4 Servicii din Divizia 1 Cavalerie, la eliberarea teritoriului românesc , a urmat frontul de la Tisa în Munții Tatra, ajungând până la Banska Bystrica, în Cehoslovacia, și a fost întrebuințat și la unele misiuni exterioare operative, la nord de Tochay pe Budaz, fiind decorat cu Ordinul Steaua României, clasa I.
În plus, maiorul Dăscălescu, șeful de stat major al Diviziei 1 Cavalerie, îi făcea la 31 octombrie 1944, următoarea caracterizare: „Este un eminent ofițer de stat major, care se distinge prin munca și priceperea sa și care a fost de un prețios folos comandamentului. Atât cunoștințele sale profesionale și generale, cât și calitățile de ofițer de război și stat major, îl califică în rândul ofițerilor de mare nădejde. În nenumărate rânduri ofițerul a mers în linia întâi pentru a verifica la fața locului situația și a lua pe teren măsurile dictate de împrejurări. Ofițerul a stat de multe ori în mijlocul trupelor din primele linii, îmbărbătându-le prin prezența sa. A străbătut adesea zone inamice, îndeplinind întotdeauna misiunile primite în modul cel mai lăudabil, dovedind în multe împrejurări foarte mult curaj, devotament și spirit de sacrificiu”.

Pentru meritele deosebite, colonelul Gabriel Vlădescu a fost decorat cu următoarele distincții și medalii:

– Ordinul Coroana României, clasa a V-a, în grad de cavaler, cu spade și panglică de Virtute Militară (1942) și în grad de ofițer, cu spade și panglică de Virtute Militară (1945);

– Ordinul Steaua României, clasa a V-a, în grad de cavaler, cu spade și panglică de Virtute Militară (1942), și clasa a IV-a în grad de ofițer, cu spade și panglică de Virtute Militară (1945);

– Medaliile Victoria, Eliberarea de sub jugul fascist (1949);

– Meritul Militar clasa I (1954);

– Ordinul Steaua Republicii Populare Române (1954);

– Medalia sovietică pentru participarea la războiul de apărare a patriei.

În anul 1992, prin Decretul nr. 227 din 30 noiembrie 1992, colonelul Gabriel Dumitru Vlădescu a fost avansat general-maior în retragere.

 

Surse:

– Arhivele Militare Române, Dosar personal col. Gabriel Dumitru Vlădescu, crt. 17008/1930, dosar 4

– Cornel Mărculescu, Absolvenți dâmbovițeni ai Școlii Militare de la Saint-Cyr (Franța), în „Misiunea. Revista Centrului de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României General Paul Teodorescu”, Anul VII, nr. 1 (7), Bucureşti, 2020.

Prof.dr. Cornel Mărculescu